Moartea ca miracol

Publicat în Dilema Veche nr. 463 din 27 decembrie 2012 - 3 ianuarie 2013
Moartea ca miracol jpeg

Acum doi ani, în Ajunul Crăciunului, ajungeam la casa bunicului meu din nordul Moldovei. Ştiam că e bolnav, însă pînă în acel moment nu-l văzusem atît de îmbătrînit şi neputincios. Bunicul stătea întins pe pat, cu ochii vii şi scrutători prinşi într-un corp greu, ca de plumb. Îl simţeam că ar vrea să sară din pat, să ne apuce capul între mîini şi să ne sărute pe frunte, aşa cum făcea de fiecare dată cînd veneam în vizită. De data asta, mă aplecam eu să-i dau o îmbrăţişare. Nu mai voia să-şi ia pastilele. Ne încurca numele şi povestea întîmplări amestecate din trecut. Tata era necăjit, bunica era supărată.

În prima zi de Crăciun a murit. Toţi erau trişti, şi am plîns şi eu pentru că bunicul n-o să mai fie acasă să ne zîmbească în fiecare vacanţă cînd mergeam să-l vedem. Bunicul fuma Carpaţi afară, aşezat pe o sanie, şi stăteam şi eu cu el, legănîndu-mă de răzătoarea de noroi. Mi-a făcut un leagăn agăţat de nucul ce făcea umbră întregii curţi. Ne ajuta să ne căţărăm în copaci şi culegea cireşe şi prune, să ducem acasă, în timp ce noi ne îndopam cu cele din vîrf. Ne urcam în spatele lui iar el ne spunea poveşti din tinereţile tatei.

Ce m-a minunat era gîndul că bunicul ar fi aşteptat să vin acasă înainte să moară. Prin ce miracol s-a întîmplat asta? E posibil să ne alegem momentul morţii? 

* * *

Laurens van der Post, un scriitor sud-african din secolul trecut, spunea: „Oamenii care îmi erau apropiaţi şi au murit au venit mai aproape. Îi simt aproape, tot timpul. Tocmai acest sentiment clar şi insistent de apropiere mi se pare convingător. Nu cred că ar putea să-mi vorbească pentru că nu aş putea să înţeleg limbajul realităţii de dincolo de moarte, ci pot comunica doar această apropiere, iar eu o preţuiesc“.

Un prieten din Scoţia îmi povestea zilele trecute: „Bunicul meu a murit acum peste 20 de ani şi a fost toată viaţa lui ofiţer în armată. S-a născut în India, la fel şi tatăl, şi bunicul lui“.

„Era foarte bun la sport: juca cricket şi golf, mergea la schi şi îi plăcea să meargă la vînătoare. Tatăl său fusese general în Primul Război Mondial. Era o puternică tradiţie sportivă în familia noastră. Tata era şi el bun la sport, la fel şi fraţii mei. Dar eu am rupt tradiţia, parcă aş fi fost şchiop. Nu eram deloc sportiv, ceea ce mi-a adus multe probleme la şcoală. Să fii popular într-o şcoală britanică înseamnă să fii bun la sport. Altfel, eşti un fraier. Dar după moartea bunicului meu, am început să schiez şi să joc tenis şi cricket cu mai multă îndemînare decît înainte. M-am întrebat dacă nu cumva ceva din spiritul bunicului meu a venit în mine să mă ajute.“ 

* * *

Am găsit o carte despre moarte, sau mai bine zis ea m-a găsit pe mine şi m-a şi convins că ar trebui tradusă şi la noi. Coming Home, o carte scrisă de Deborah Duda, o americancă care trăieşte în Hawaii, povesteşte despre cum trebuie îngrijiţi cei cu boli terminale care aleg să-şi petreacă ultimele zile acasă. Deborah spune că moartea nu trebuie privită ca un moment final şi poate fi o ocazie de bucurie, în care familia şi prietenii să se reunească în jurul persoanei bolnave. Mai jos, transcriu cîteva fragmente din Coming Home:

„A muri este procesul retragerii forţelor vieţii din corp, iar moartea este momentul retragerii. De multe ori auzim că viaţa şi moartea sînt opuse. Pentru mine, opusurile sînt naşterea şi moartea. Una descrie intrarea în formă, cealaltă ieşirea – care depinde de perspectiva proprie (...) Moartea se referă doar la o schimbare de formă, şi nu înseamnă „sfîrşitul“, „dezastrul final“, „cel mai rău lucru care s-ar putea întîmpla“ sau „duşmanul ce nu poate fi controlat“. Văd moartea ca pe un prieten în calea noastră către mai multă viaţă.“

„Mi-am dat seama că a-ţi fi frică de moarte înseamnă a-ţi fi frică de viaţă. O metodă prin care cultura noastră ne învaţă frica de moarte este prin a face siguranţa să devină un scop în viaţă. Siguranţa totală este, desigur, o iluzie. Viaţa este un proces al schimbării iar în schimbare vulnerabilitatea şi riscul sînt inerente. În orice moment, planurile noastre se pot dezintegra. A urmări sau a ţine cu dinţii de noţiunea de siguranţă creează mai multă nesiguranţă şi frică. (...) Siguranţa maximă înseamnă închisoare, nu viaţă.“

Mă întreb de ce ideea de miracol m-a dus cu gîndul la moarte. Amîndouă sînt enigme şi vin neanunţate (cel puţin aşa cred acum). Şi miracolele, şi moartea sînt lucruri intime, se întîmplă într-un anumit loc şi au semnificaţie pentru anumiţi oameni. Aşa că vă iert dacă nu o să vă mai gîndiţi niciodată la moartea bunicului meu.

Existenţa miracolelor (iar moartea e, posibil, cel mai mare dintre ele) şi a mulţimii de fenomene pe care nu le înţelegem încă mă fac să mă simt optimistă. Pentru că, pe zi ce trece, aflăm lucruri minunate, dar sînt şi mai multe care abia aşteaptă să fie descoperite.

Manuela Boghian lucrează pentru clinica scoţiană Castle Craig. Blogul ei personal este manube.wordpress.com.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.