A mira, mirare…

Cristina IVAN
Publicat în Dilema Veche nr. 463 din 27 decembrie 2012 - 3 ianuarie 2013
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Prima mea întîlnire cu miracolul s-a petrecut, evident, în copilărie, cînd integrat fiind poveştilor de zi cu zi, ştim că vîntul poate să ne caute şi să ne vorbească, că îngerii ne feresc de frici, că buclucaşele boabe de piper nu sînt doar boabe de piper, ci bebeluşi în miniatură, că orice fir de iarbă trebuie încercat pentru că poate fi chiar acela care dezleagă lacătele, că merele nu sînt doar galbene, ci şi de aur, şi apa poate fi vie pentru cei care ştiu să o caute. Mă aşteptam aşadar şi eu să le întîlnesc… ca şi pe balauri, bătrînele vrăjitoare mai mult sau mai puţin binevoitoare şi toate celelalte făpturi miraculoase.

Dar, evident, miracolul era mai degrabă o lume imaginată în a cărei existenţă într-un univers apropiat credeam doar pentru că alţii povesteau despre ea…

Au urmat apoi anii în care miracolul sfinţilor din calendar s-a împletit cu cel al basmelor, dar s-a şi depărtat deopotrivă, plasat fiind tot mai mult într-o lume, chiar dacă apropiată, totuşi paralelă. Am învăţat, ca mai toată lumea, să tratez miracolele ca pe întîmplări ale unui copilăresc început al meu şi, mai ales, al omenirii, în care mintea încă nu pe deplin stăpînă a realităţii îşi încarcă vremea şi lumea cu înţelesuri fabuloase. Şi m-am oprit aici, aşezîndu-le cu un gest puţin superior şi înduioşat printre păpuşi, desuete cariere de prinţese, vise şi umbre ale copilăriei. Am crezut că asta o să fie tot, că ştiu şi stăpînesc cu explicaţii raţionale tot ceea ce este… Am închis lacătele, am tras zăvoarele şi m-am aşezat liniştită în viaţa mea, departe de incertitudinile minunilor şi fricilor, de miraculos şi nefamiliar.

Pînă într-o zi, cînd, din întîmplare sau nu, am ascultat povestea unui psiholog şi biolog american. Care, după ce studiase cîţiva ani relaţia dintre sănătatea psiho-somatică şi boală, lăsase în urmă o promiţătoare carieră academică, pentru a se cufunda în pădurile Amazonului şi a urca pe culmile Anzilor, ca să găsească privirea de dincolo de lentila microscopului, privirea macroscopică a mitului. Noua lui carieră de antropolog a ridicat, evident, sprîncene a dezaprobare şi regret. După 20 de ani, acest curios aventurier s-a întors în lumea civilizată convertit la macrocosmos şi miracole, convins că vindecarea vine din interior, că între conştiinţă şi conştienţă e un drum ce duce de la minte la suflet şi dincolo de el, la spiritul universal. Stătea zîmbitor în faţa unei săli pline şi, cu mult curaj, spunea celor trei sute de oameni adunaţi acolo, pe un alt continent şi într-o altă lume, că, într-un fel, ceea ce a găsit în Anzi, printre vechile populaţii Laika, a şters privirea critică şi exterioară a antropologului, de sub zgura ei ieşind mirarea. Că inima coborîtă în minte l-a făcut să vadă că, dincolo de corpul fizic, pe care îl asemăna unui hard de computer, se află Sufletul, acel software care informează, schimbă şi preschimbă, cu putere de viaţă şi moarte, corpul fizic.

Am zîmbit curioasă de această transformare excentrică. Dar am continuat să ascult cu mirarea omului care, agitat şi prins de sarcini şi probleme, întîlneşte un chip luminos, o pace de mînăstire, un zîmbet coborît ca din picturile bisericeşti. Teatru sau autosugestie, charisma unui actor şarlatan sau nebunia unei minţi fanatice? Mintea mea profană întreba şi căuta semne de certitudine.

Dar pot să spun azi, cu acel curaj, că dincolo de aceste amintiri aburite, aveam parcă şi o certitudine, sau o precogniţie – ceva îmi apărea familiar şi apropiat, fără să pot numi în cuvinte.

Aşa a început o călătorie printre cărţi şi oameni care încercau să dea un sens cunoşterii de dincolo de cunoaştere, acea înţelepciune care coboară în tine abia cînd înveţi să-ţi călăuzeşti mintea şi să o ancorezi în inimă, unind ceea ce nu ar fi trebuit niciodată separat. De la Rugăciunea Inimii la meditaţia budistă, misticii lumii au îmbrăcat această experienţă a mirării în felurite cuvinte. Totuşi, ea rămîne pentru noi, oamenii moderni, incompletă şi fără înţeles, atîta vreme cît e conceptualizată, raţionalizată şi prea puţin trăită ca experienţă.

Astăzi, căutătorii de spiritualitate redescoperă izvoare vechi sau declară naşterea unor noi şcoli de dezvoltare personală. Însă exerciţiul mirării nu se transformă în măiestria miracolului decît în interior, dincolo de cărţi, cuvinte, maeştri autentici sau autodeclaraţi. A mira –mirare … pînă în clipa cînd înţelegi că orice acum e miraculos şi poate fi trăit pe deplin, fără povara trecutului şi că orice călătorie irumpe spre miracol, spectaculos, în interior.

Pentru mine acest exerciţiu al mirării s-a produs prin întîlnirea cu unul dintre cele mai simple sisteme de dezvoltare personală accesibile omului contemporan – Reiki, energia vieţii sau arta secretă a chemării fericirii. Secretă? Nicidecum – mi s-a părut la început, pentru că tot ce ţi se oferă, în aparenţă, este un set de simboluri purtătoare de sens sufletesc şi cîteva exerciţii meditative. Şi un set de principii de viaţă. Mai tîrziu, prin practică, am aflat că este, într-un fel, secretă, altfel decît mi-am închipuit. Secretă pentru că, urmîndu-i sensurile, te apropii de echilibru, de bucurie.

Cristina Ivan este cercetător, doctorand în Studii culturale la Universitatea Bucureşti şi… căutător de mirări miraculoase.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.