Alexandru GHEORGHIAŞ

Există creaţie valoroasă într-o societate respectată de artist? Una care l-a hrănit şi care i-a asigurat bunăstarea? Sigur că da. Sînt opere create la curţile autocraţilor, care au străbătut secolele şi care respiră şi în prezent. Nu la acestea mă voi gîndi acum. Ci la muzicile izvorîte ca un strigăt antisistem.

Iulie 1991. Boris Elţîn depunea jurământul în noua sa funcţie, aceea de preşedinte al recent createi Federaţii ruse. Avea să urmeze o perioadă de tranziţie sălbatică spre economia de piaţă, de creare accelerată a unei oligarhii financiare, cu tot ce presupuneau acestea pentru populaţia obişnuită cu economia condusă de stat. Tot în acea lună, la graniţa Lituaniei cu Belarus s-a produs un incident cel puţin ciudat, în care mai mulţi vameşi au fost executaţi cu sînge rece de forţele speciale de int

Iulie 1958. Alaska devenea cel de-al 49-lea stat al Federaţiei americane. Iar Turul Franţei era câştigat de un rutier luxemburghez în vârstă de 25 de ani. Un căţărător excepţional şi un foarte bun specialist al contratimpului individual. Tot în acea lună, The Quarrymen, grupul premergător The Beatles, realiza primele înregistrări de studio. John, Paul şi George scoseseră din buzunar peste 17 şilingi, pentru a imortaliza două melodii. Un cover şi o compoziţie originală a ultimilor doi. Vă invit s

Iulie 1987. Era momentul de glorie din cariera de tenisman a lui Pat Cash. Australianul cîştiga turneul de la Wimbledon, după victoria în finala disputată împotriva lui Ivan Lendl. Cash a devenit primul jucător care şi-a sărbătorit victoria urcînd în tribună, pînă la loja rezervată familiei, acolo unde s-a bucurat, alături de prietenă şi antrenor. Ulterior, gestul avea să devină unul obişnuit, nu doar în turneul londonez, ci şi în celelalte întreceri de mare şlem.

Radio Grafiile prezintă piesele de pe primele zece locuri ale topului de dincolo de Atlantic. Cum se prezenta însă situaţia în topul britanic, în iulie 1980? Don McLean venea cu un cover la Crying, piesa din anii ’60 a lui Roy Orbison, şi figura timp de trei săptămîni pe cea mai înaltă poziţie. La jumătatea lunii, americanul era detronat de melodia care dădea titlul filmului Xanadu. Compusă şi produsă de Jeff Lynne, aceasta era interpretată de Olivia Newton-John, acompaniată de grupul britanicul

Iunie 1969. Luna începea cu interzicerea reclamelor pentru tutun, la posturile de radio şi TV din Canada. Întorcîndu-ne nu foarte mult în timp, găseam aceste reclame, rămase asemeni unor vestigii arheologice prin comportamentul Omenirii. Avea să mai treacă puţin timp pînă cînd reclamele la ţigarete erau interzise şi în Statele Unite. Momentul cu pricina este 2 ianuarie 1971. Cu o lună înaintea aselenizării primului echipaj uman, David Bowie se înscria în curent şi lansa Space Oddity, o piesă ins

Iunie 1990. O lună care curgea firesc, cu multe evenimente politice, în partea centrală şi de est a Europei, după breşa lăsată de Uniunea Sovietică. Democraţiile din statele foste sub tutela Moscovei încercau să prindă rădăcini, pe un teren minat de zeci de ani de doctrină comunistă. Însă refuz să mai abordez subiecte de natură politică, cel puţin în preambulul din această săptămînă, mult prea învolburată pe plaiuri mioritice. Prin urmare, am săpat ceva mai mult, mai adînc şi mai în lateral, şi

În privinţa Radio Grafiilor de săptămîna aceasta, dată fiind durata scurtă a pieselor din acea perioadă, am inclus melodiile de pe primele 15 (şi nu 10) locuri din topul de dincolo de Atlantic. Şi tot pentru că ajunseserăm cam departe de prezent, am simţit nevoia unei legături. Sentimentale. De aici, cele trei piese noi-nouţe, care figurează la final. Au apărut luna aceasta, pe albumele a trei legende: Patti Smith, Neil Young şi The Beach Boys.

Cîteva cuvinte despre începuturile Bee Gees. Originari din Insula Man, cei trei fraţi Gibb – Barry, Robin şi Maurice – au emigrat în Australia, la Brisbane, împreună cu părinţii, la sfîrşitul anilor ’50. La scurt timp după asta, au început să cînte la emisiuni televizate. Primele succese internaţionale au apărut în toamna lui 1966, odată cu Spicks and Specks. Am preferat ca în Radio Grafii să includ melodiile aflate pe faţa B a single-urilor din acea perioadă de început.

Sper să nu fi exagerat atunci cînd am inclus aceeaşi melodie, de patru ori, la final de Radio Grafii. Dată fiind diferenţa de timp foarte mare dintre versiunea lui Beyonce, din 2008, şi originalul din 1937, mi-am zis că vestimentaţia orchestrală a piesei, evident schimbată, şi în 1961, şi în 1951, îmi permite acest artificiu.

Dat fiind că melodiile din acea perioadă nu durau foarte mult, am închegat o emisiune cu primele 15 piese ale topului din Statele Unite, şi nu 10, ca pînă acum. Şi cum trebuia să compensez într-un fel, am gîndit finalul ca pe o paranteză închisă în timp, adusă pînă în zilele noastre.

Voi încheia cu începutul emisiunii. Acolo unde am adus, tocmai din 1962, originalul la I've Got My Mind Set On You. Compoziţia lui Rudy Clark, interpretată acum jumătate de veac de cvasi-necunoscutul James Ray, era reluată peste un sfert de secol de arhi-cunoscutul George Harrison. Şi aşa lua naştere un hit. Pînă la urmă, o ecuaţie simplă, de marketing. Cu prea puţine necunoscute...

George Harrison lansa Give Me Love (Give Me Peace on Earth), primul single de pe albumul Living in the Material World. Compoziţia fostului Beatle avea să ajungă nr. 1 în Statele Unite, pentru o săptămînă, în iunie, cînd detrona de pe prima poziţie My Love, al lui Paul McCartney.

Mai 1985. Roger Moore era actorul care dădea viaţă pe marile ecrane lui James Bond, agentul 007, în pelicula A View to a Kill. Adversarul său era Christopher Walken, cel care interpreta personajul negativ, aflat în încercarea de a distruge Sillicon Valley şi de a căpăta monopolul în noua industrie a microcipurilor. Filmul a avut un buget de 30 de milioane de dolari, fiind cotat la peste 150 de milioane, la box office. Deşi producătorii şi-au frecat mîinile mulţumiţi de profit, criticii nu au apr

După zece ani de existenţă, The Beatles se destrămau. Definitiv. Despărţirea fusese un proces de durată. Început cu un interviu al lui Paul McCartney, apărut în numărul din noiembrie 1969 al revistei Life şi încheiat pe 9 aprilie 1970, cu o declaraţie de presă a aceluiaşi component al grupului.

Michael Jackson venea cu un mesaj cît se poate de serios. Dacă dorim să schimbăm lumea, trebuie să începem prin a ne schimba pe noi înşine. Compusă de Glen Ballard şi de Siedah Garrett, Man in the Mirror avea să fie nominalizată la Premiul Grammy pentru cea mai bună înregistrare a anului. Videoclipul venea şi el cu o schimbare. “Regele muzicii pop” nu apărea în imagine decît spre final, şi atunci doar pentru cîteva secunde.

Ketty Lester readucea în actualitate o piesă mai veche. Love Letters fusese compusă la încheierea Celui de-al Doilea Război Mondial de Victor Young, pe versurile lui Edward Heyman. Fără aportul acestuia din urmă, melodia apărea în acel an în coloana sonoră a filmului omonim şi era nominalizată la Premiul Oscar. Actorul argentinian Dick Heymes lansa originalul, în 1945. La patru ani după Lester, Elvis Presley oferea propria versiune, cu care ajungea pînă pe 19 în Statele Unite şi pînă pe 6 în

Era epoca în care artişti consacraţi în alte genuri muzicale, ca Blondie sau Rod Stewart, părăseau terenul cunoscut şi se aventurau în căutarea succesului comercial. Pe ringul de dans al discotecilor. Cu atît mai meritorie este performanţa The Doobie Brothers. Ajunsă timp de o săptămînă pe primul loc în Billboard Hot 100, What a Fool Believes  avea să fie unul din puţinele nr. 1 non-disco din Statele Unite în 1979. Mai mult, compoziţia vocalistului şi claviaturistului Michael McDonald şi

Am început un serial care va trece în revistă (din două în două) cele 19 piese ajunse postum pe primul loc al topului britanic. De la Buddy Holly, din primăvara lui 1959, şi încheind cu Eva Cassidy, la sfârşitul lui 2007. Să nu omitem nici Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, ambele navigând ceva mai către rock decât curentul principal. Trooper vine în deschiderea balului, cu noua lor colaborare cu fostul vocal de la Iron Maiden - Blaze Bayley, iar Jimi Hendrix îi pune punct.

O menţiune pentru ultimele patru melodii din actuala ediţie a Radio Grafiilor. Trei aparţin celui mai nou material discografic lansat de Katie Melua. Una din ele, o preluare a unei piese vechi de aproape jumătate de secol. All Over the World fusese compusă şi interpretată de Francoise Hardy, la mijlocul deceniului al şaptelea. Gotye este un tânăr australian, cu origini belgiene. Va trebui să-i ascultăm întreg albumul Making Mirrors, pentru a ne convinge că stilul său este o combinaţie interes

Nu întîmplător, săptămîna aceasta am făcut un dosar despre "Coloana sonoră a vieţii noastre". Pentru că, de-acum înainte, săptămînă de săptămînă, vă vom invita la mai multe întoarceri muzicale în timp.