Berea la zece cenţi. O domnişoară pentru eternitate. In memoriam Robin Gibb

Iunie 1974. Cu un an înainte, ţările arabe reunite în cartelul OPEC decideau sistarea livrărilor de petrol către Statele Unite şi restul ţărilor dezvoltate, urmare a ajutorului oferit de acestea Israelului, în Războiul de Yom Kippur. Urmarea? Preţul barilului a crescut de patru ori, iar efectele au fost dintre cele mai grave pentru ţările dependente de combustibilul fosil. Reacţia Statelor Unite nu a întîrziat. Guvernul american încheia acum un acord militaro-economic cu una din marile puteri petroliere ale lumii, Arabia Saudită.

Mai avea de stat la Casa Albă două luni de zile, înainte ca uriaşul scandal Watergate să-l oblige să demisioneze. În iunie, preşedintele american Richard Nixon vizita Uniunea Sovietică. Era o continuare a destinderii relaţiilor dintre cele două superputeri mondiale. Totul începuse în mai 1972, prin Tratatul SALT I şi Tratatul rachetelor anti-balistice. Acum, Nixon era primit cu ovaţii şi cu un dineu oficial la Kremlin. Întîlnirea şi negocierile cu liderul de partid sovietic Leonid Brejnev au avut loc la Ialta. Fără rezultate spectaculoase.

Model de marketing eşuat, în Statele Unite. În încercarea de a atrage cît mai mulţi spectatori la meciurile sale, conducerea echipei de baseball Cleveland Indians a decis să ofere bere la 10 cenţi paharul, pentru primele opt astfel de recipiente golite de posesorii de bilete. În primă fază, măsura a dat roade. Dacă în sezonul anterior, media de spectatori pe meci fusese de 8.000, numărul celor veniţi să se bucure de deliciile alimentului lichid s-a ridicat în seara de 4 iunie 1974 la peste 25.000, pentru meciul cu Texas Rangers. Au apărut însă reacţiile secundare. Neplăcute. Oaspeţii s-au detaşat rapid la 5-1. În tribune, sub influenţa alcoolului, spectatorii deveneau tot mai greu de stăpînit. O femeie a alergat înspre zona unde se aflau jucătorii gazdelor şi şi-a expus sînii, iar un bărbat gol puşcă a zbughit-o spre baza a doua, acolo unde Tom Grieve de la oaspeţi realiza cel de-al doilea său home run al serii. Un tată şi fiul său au ieşit şi ei în teren şi le-au arătat spectatorilor posterioarele dezgolite. Un alt jucător al texanilor a fost ţinta hot dog-ilor aruncaţi din tribună şi a sputelor însoţitoare. Tot mai multe obiecte erau aruncate în teren.

În penultimul joc, gazdele au egalat scorul la 5. În acel moment, un suporter a intrat pe teren şi a încercat să fure şapca unui jucător al oaspeţilor. În alergare, acesta s-a împiedicat. Avînd impresia că omul său a fost atacat, managerul lui Rangers şi-a trimis jucătorii în apărearea acestuia, înarmaţi cu bîtele din dotare. Atît le-a trebuit celor aflaţi în tribune. Au năvălit în teren, cu bricege, lanţuri, pietre şi cu bucăţi din scaunele vandalizate, obligîndu-i pe jucători să fugă spre vestiare, pentru a scăpa cu viaţă. Văzînd că terenul a devenit teatru de luptă şi că jocul nu poate fi reluat în timp util, arbitrul a decis să ofere victoria lui Texas Rangers.

Trecînd acum la muzicile noastre, dar rămînînd în Statele Unite, să notăm un nume: Cathy Smith. Originară din Canada, aceasta era muza care-l făcea pe Gordon Lightfoot să compună Sundown, o melodie care avea să ajungă nr. 1 în Billboard Hot 100 la sfîrşitul lunii. Cu un an înainte, Gordon divorţase, în parte şi din cauza aventurii cu admiratoarea mai tînără cu zece ani decît el. O domnişoară care-şi începuse cariera de însoţitoare de grupuri rock încă din 1963, atunci cînd ajunsese în anturajul lui Levon Helm, ulterior component al The Band. Alături de Rick Danko şi de Richard Manuel, Cathy s-a distrat din plin, în anii ‘60. De altfel, ulterior relaţiei cu Lightfoot, ea s-a întors la Helm şi la cercul său de apropiaţi.

A fost furnizoare de droguri pentru Ron Wood şi Keith Richards, chitariştii de la Rolling Stones. L-a cunoscut pe actorul John Belushi (aici imitîndu-l pe Joe Cocker), în culisele emisiunii Saturday Night Live, în 1976, la o ediţie la care fuseseră invitaţi The Band. Şase ani mai tîrziu, Cathy i-a injectat vedetei din The Blues Brothers doza letală de cocaină şi heroină. Şi lucrurile ar fi rămas la stadiul de “supradoză accidentală”, dacă Smith n-ar fi acceptat banii pentru un interviu apărut în tabloidul National Enquirer, în care îşi povestea cu lux de amănunte gestul de glorie. Fugită la nord de graniţă, s-a întors în 1986 în Statele Unite şi a efectuat 15 luni de închisoare, în urma unei înţelegeri cu procuratura americană. Ulterior, a fost deportată în Canada, unde s-a angajat ca secretară şi ambasadoare a luptei împotriva drogurilor printre adolescenţi. În aprilie 2012, Cathy Smith a împlinit 65 de ani. Printre faptele bune rămase în urma ei se numără Sundown, pentru că de la ea am plecat  . Adică piesa aflată pe locul 3 în topul din Statele Unite, acum 38 de ani.

La final, cîteva cuvinte despre începuturile Bee Gees. Originari din Insula Man, cei trei fraţi Gibb – Barry, Robin şi Maurice – au emigrat în Australia, la Brisbane, împreună cu părinţii, la sfîrşitul anilor ’50. La scurt timp după asta, au început să cînte la emisiuni televizate. Primele succese internaţionale au apărut în toamna lui 1966, odată cu Spicks and Specks. Am preferat ca în Radio Grafii să includ melodiile aflate pe faţa B a single-urilor din acea perioadă de început. Şi pentru că motivul pentru care am purces la acest remember Bee Gees a fost trecerea la cele mai bune a lui Robin, voi încheia cu primul mare hit din cariera trioului: Massachusetts, un clasic din acea vară a iubirii 1967. Exerciţiul este de-acum cunoscut: faceţi click pe butonul de mai jos şi audiţie cu bine!

Alexandru Gheorghiaş a fost realizator-prezentator timp de zece ani, la Radio Contact, în perioada 1990-99, răstimp în care a girat cele peste 270 de ediţii ale Topului nostalgic şi emisiunea Contact Gold. Din primăvara lui 2011, a reluat seria "bătrîneştilor", prin Radio Grafii - o emisiune de oldies şi nu numai.