Cum e să-ţi “bork”-eşti rivalul? Criminalul cu nume de păpuşă. Şi un australian urcă în tribună
Iulie 1987. Era pentru prima, şi pînă în prezent ultima dată, cînd persoana nominalizată de preşedintele Statelor Unite pentru Curtea Supremă era respinsă de Senat. Criticat pentru a fi fost un adept al supremaţiei executivului în stat, Robert Bork a fost perceput ca un extremist. Democraţii, prin vocea senatorului Edward Kennedy, l-au atacat dur. În asemenea hal încît "bork" s-a transformat în verb, semnificînd acţiunea de nimicire a unui adversar politic. Se întîmpla pe vremea lui Ronald Reagan.
Tot atunci, un tribunal din Lyon în condamna la închisoare pe viaţă pe criminalul de război nazist Klaus Barbie. În noiembrie 1942, acesta funcţionase ca şef al secţiei Gestapo din Lyon, oraş aflat în Franţa sub ocupaţie germană. Căpitanul SS în vîrstă de 29 de ani este răspunzător pentru moartea a aproape 14.000 de persoane. L-a arestat pe liderul rezistenţei locale, Jean Moulin, pe care l-a anchetat în mod barbar. Acesta a murit în 1943, pe cînd era transportat în Germania. De-ale războiului...
Ulterior, Barbie a fost înregimentat de serviciile americane de contraspionaj şi a ajuns în Bolivia, acolo unde a participat la „lovitura de stat a cocainei”, dată de generalul Luis Garcia Tejada, în 1980. Tot el se pare că a fost cel care a ajutat CIA să orchestreze capturarea şi execuţia lui Che Guevara, în 1967. Acum, ucigaşul cu nume de păpuşă ajunsese la capăt de drum.
Şi tot în urmă cu 25 de ani, ONU anunţa că populaţia Globului ajunsese la cinci miliarde de locuitori. Dintre aceştia, 400 de pelerini iranieni erau ucişi în confruntările cu forţele de securitate din Arabia Saudită, în oraşul-sfînt, la Mecca.
Era momentul de glorie din cariera de tenisman a lui Pat Cash. Australianul cîştiga turneul de la Wimbledon, după două săptămîni fenomenale, în care pierduse un singur set. Cîştigător în sferturi de finală împotriva lui Mats Wilander şi în semifinala cu Jimmy Connors, jucătorul de la antipozi îl învingea în finală pe liderul clasamentului mondial, cehoslovacul Ivan Lendl. Cash şi-a sărbătorit victoria urcînd în tribună, pînă la loja jucătorilor de pe terenul central, acolo unde s-a bucurat alături de familie, de prietenă şi de antrenorul Ian Barclay. A fost începutul unei tradiţii, atît la Wimbledon şi în celelalte turnee de mare şlem.
În Statele Unite, avea loc premiera celei de-a 15-a pelicule din seria James Bond. The Living Daylights îl aducea pentru prima dată în postura de erou principal pe Timothy Dalton. Actorul britanic avea să repete experienţa doi ani mai tîrziu, în Licence to Kill, după care lăsa locul lui Pierce Brosnan. Personal, nu am agreat alegerea producătorilor britanici, pentru rolul principal din aceste două filme. Pentru coloana sonoră, a fost ales trioul norvegian A-ha. Filmul a fost bine primit atît de critici, cît şi de spectatori. A adus producătorilor venituri de peste 190 de milioane de dolari.
Începutul Radio Grafiilor reprezintă o dovadă în plus că valoarea creşte în timp. Pentru că Holograf au rămas acolo, sus, într-o ligă a lor. Nu v-am convins? Vă invit atunci să faceţi click pe butonul play de mai jos. Audiţie cu bine!
