Încă o dată pe atît de trăit

Alec BĂLĂŞESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 461 din 13-19 decembrie 2012
Încă o dată pe atît de trăit jpeg

În urmă cu aproximativ 800 de ani, un om din Asia, care depăşise uşor vîrsta de 40 de ani, s-a decis să devină senior al războiului. I-a ieşit atît de bine încît a pus bazele celui mai întins imperiu cunoscut în istoria umanităţii. Genghis-khan nu este singurul exemplu celebru care contrazice zicala englezească „un cîine bătrîn nu poate învăţa lucruri noi“. Înainte de a merge mai departe, trebuie spus că, pe vremea lui Genghis-khan, în Europa speranţa de viaţă nu era mult peste această vîrstă... Dacă ar fi să judecăm după standardele lumii moderne, 40 de ani nici măcar nu înseamnă prea mult, cel puţin pentru un bărbat (căci da, trăim într-o societate tributară reflexelor sexiste).

Un alt exemplu mai aproape temporal şi cultural ar fi Goethe care, deşi era cunoscut deja la 23 de ani, a publicat cele mai importante lucrări după 40 (ba chiar 50) de ani. Pentru a rămîne în domeniul literar, dar pentru a schimba genul/sexul, putem spune acelaşi lucru şi despre George Sand. Nimic curios în acest fapt, un proverb chinez chiar spune că „talentele adevărate se coc tîrziu“. Cea mai mare parte a oamenilor trăiesc, însă, în zona în care talentul nu este neapărat definitoriu pentru viaţa lor. Deşi, pe de altă parte, a trăi frumos necesită talent.

Pînă la urmă, de ce vîrsta de 40 de ani creează aşteptări?  

În termeni strict demografici, este momentul în care ne aflăm la jumătatea vieţii. Pentru pesimişti înseamnă că jumătate din ea a trecut deja... Pentru optimişti – că ar mai fi încă o dată pe atît de trăit! Cînd mutăm analiza la nivel social, încep complicaţiile. Foarte mulţi dintre noi trăim în societăţi care „gîndesc“ pe modelul evoluţiei cu un grafic care arată ca un clopot (sau ca şarpele lui Antoine de Saint-Exupéry): ascendent pînă la jumătate şi apoi descendent. Conform acestei curbe, în jur de 40 oricine a atins apogeul, după care ar începe o perioadă de platou şi apoi slăbirea puterilor, descinderea în inactivitate, pasivitate şi, după alţi 40 de ani, sfîrşitul. O astfel de viziune îşi găseşte cel mai uşor argumentul în biologie, mai ales în biologia reproductivă.

La 40 de ani, mai ales pentru femei, este mai complicat să mai reproducă (însă şi pentru bărbaţi, se pare, căci riscurile de complicaţii pentru copil par a fi mai mari). Acest logos al vieţii reproductive este inconştient transferat şi în celelalte zone ale vieţii, persoanele peste 40 sînt percepute nu numai ca fiind mai puţin reproductive, dar şi mai puţin productive pentru comunitate. Aici se află rădăcina profundă, „doxa“ (în termenii lui Bourdieu, adică regula nescrisă, neconştientizată, dar inatacabilă) discriminării, care combină vîrsta şi genul: femeile sînt considerate bătrîne mai devreme decît bărbaţii.

Din această perspectivă avem, deci, de-a face cu dezideratul social, integrat la nivel individual, de a fi superproductiv pînă în jurul acestei vîrste. După care, aşteptările scad, iar sentimentul de a nu fi făcut destul este foarte uşor să se instaleze. Pentru că, de fapt, societatea nu îţi mai „permite“ să faci, pentru că nu-ţi mai oferă aceleaşi şanse.

Stereotipurile asupra vîrstei sînt foarte frumos încapsulate în dialogul dintre Q şi 007, în cel mai recent James Bond: „Q: Age is not a guarantee for experience. 007: Nor is youth a guarantee for innovation.“ Cu alte cuvinte, pînă la 40 de ani ar trebui să dovedeşti că ai acumulat destulă experienţă (eventual într-un singur domeniu) pentru a merita să continui în virtutea experienţei – înapoi la cîinele bătrîn... Pe de altă parte, cînd eşti tînăr, automat eşti inovator. Din această perspectivă, pentru mulţi 40 e începutul unei perioade în care bilanţurile devin mai dese decît planurile de perspectivă. Şi cum, cu toată sinceritatea, bilanţurile sînt prin definiţie dezastruoase (pentru că lumea e în continuă mişcare, iar un bilanţ este prin definiţie static şi retrograd), depresia se poate instala, iar noua maşină sport, eventual roşie, devine o necesitate organică.

Pe de altă parte, există societăţi care încurajează inovaţia indiferent de vîrstă. Cu rădăcini în societăţile consumeriste avansate, acest tip de a vedea lucrurile se generalizează la nivel global – evident, pentru cei care trăiesc conectaţi la „globalizare“, la piaţa muncii postindustriale, al cărei ideal e să valorizeze în mod egal inovaţia şi experienţa. Contradicţiile sînt şi ele parte din acest mod de a te raporta la vîrstă şi generează noi moduri de a „categoriza“ generaţiile, independent de vîrstă, dar pe criterii ale intereselor şi traiectoriilor de viaţă. Este cazul Generaţiei Y, definită prin stil de viaţă, şi cu membri cu vîrste între 20 şi 70 de ani... Se poate spune că ei sînt reprezentanţii destructurării postindustriale a relaţiilor de muncă (şi, de ce nu, de familie). Oricum, pentru Generaţia Y se pare că vîrsta nu mai contează.
Oare aşa să fie?

În fapt, nimeni dintre noi nu trăieşte în zone perfect izolate, în care doar una sau alta dintre perspectivele prezentate succint mai sus este valabilă. Mulţi trăim în societăţi care păstrează perspectiva lineară, de tip clopot, asupra vîrstei, însă am adoptat şi aplicat în propria viaţă părţi ale logicii postindustriale. Ne simţim la fel de inovativi, să zicem ca la 25 de ani, însă putem avea 45 şi o să ni se pară că nu ni se mai dă aceeaşi atenţie în zona inovaţiei. În acelaşi timp, nu ne dorim să fim cazaţi confortabil doar în experienţă. Alţii sînt tributari ai unei percepţii personale de tip tradiţional, însă trăiesc, prin forţa împrejurărilor, în zonele sociale ale Generaţiei Y, pe care nu o înteleg, dar pe care încearcă să o imite. Plăpînde musculiţe mimetice, ne îmbrăcăm la 40 ca şi cum am avea 23, dar ţinem la siguranţa personală mai mult decît îmbrăţişăm riscul. Altfel spus, considerăm că sîntem deja mult prea bătrîni pentru a mai risca ceva sau pentru a învăţa un nou giumbuşluc.

Oricum ar fi, 40 de ani înseamnă ceva: pentru mulţi, timpul unui bilanţ. Pentru alţii, timpul unei reinventări. Pentru unii, momentul ultimului tren. Pentru ceilalţi, momentul contemplării unui peron cu o multitudine de opţiuni. Pentru aproape toţi, momentul de a face o petrecere bună.

„Să ne trăieşti mulţi ani!“ Întrebarera este: pentru a face ce? Aici alegerea este a fiecăruia.  

Alec Bălăşescu este antrololog.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.