Negocierea libertăţii
- argument -
Bucureşti. Ora 8,30. O intersecţie oarecare, din centru. Sute de maşini merg în toate direcţiile. Şoferii claxonează ca apucaţii. Semafoarele îşi schimbă, inutil, culorile, mai mult pentru a întreţine atmosfera. La verde accelerează cu toţii. Culoarea galbenă are aceeaşi semnificaţie ca şi culoarea roşie. Iar culoarea roşie e un fel de semnal galben. Se circulă greu din toate sensurile, pentru că fiecare porneşte şi opreşte după placul inimii. E haos. E anarhie. Şoferii înjură de mama focului că n-au cum să circule. Fiecare dă vina pe ceilalţi – că-s nişte dobitoci, că unde şi-au luat carnetu’? L’enfer c’est les autres. Bine măcar că e libertate – fiecare face ce vrea, pe riscul lui. România e pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte mortalitatea în accidente rutiere. Anarhia de pe stradă face victime. E bine?
Un mic întreprinzător are o idee bună şi ceva bani. Vrea să-şi deschidă o firmă. Numeroase instituţii ale statului îi cer o groază de acte. Ca să-şi facă actele, omul trebuie să plătească o groază de taxe la nenumărate ghişee. Cînd crede că totul e gata, constată că un funcţionar a uitat să-i pună o ştampilă; că actul cutare expiră pînă cînd apucă să obţină aprobarea pe alt document; că taxele s-au schimbat, fără un motiv anume, de la o zi la alta etc.; că, în general, nici un funcţionar nu e dispus să dea aprobări acum, în prag de alegeri – răspunderea e prea mare. Peste toate astea, mai e şi corupţia. În cancelariile statului e haos. E anarhie. Aşa că omul se descurcă şi el cum poate, antedatînd anumite acte, falsificînd, evazionînd... Cu legi şi instituţii aberante nu poţi să te pui – trebuie să improvizezi. Trăiască libertatea. E bine?
Haos şi pe stadion. Nu se joacă fotbal, dar măcar e distracţie. Echipele încasează, oamenii se enervează tot mai tare şi încep să arunce cu petarde pe gazon sau înspre galeria adversă. Iese un caft general. Se lasă cu ţeste zdrobite şi braţe rupte. Forţele de ordine nu reuşesc să impună ordine. Oamenii sînt nemulţumiţi că jandarmii au intervenit ca să le strice distracţia. Vor mai multă libertate. E bine?
N-am enumerat aici decît trei feţe ale anarhiei. Libertatea – în raport cu ceilalţi sau în raport cu statul – are o dinamică specială. Trebuie mereu negociată şi protejată. Iar excesul de libertate nu poate fi corectat decît prin şi mai multă libertate.
