Revoluţia fără lider - Wael GHONIM

„Admin 1“ era numele său de cod în grupul restrîns de activişti online care s-au decis să dea o formă unitară nemulţumirilor egiptenilor în spaţiul virtual. „Martirul“ era pseudonimul sub care posta pe un canal de Youtube şi pe o pagină de Facebook. Şi grija lui cea mai mare era să nu i se descopere adevărata identitate.

„Sîntem toţi Khaled Said“

Wael Ghonim avea 30 de ani în 2011. Tată a doi copii, absolvent la Universitatea Americană din Cairo al unui Master în Marketing şi Finanţe, lucra la Google din 2008 şi a avansat rapid în funcţia de şef al departamentului de marketing al concernului în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Născut în Egipt, Ghonim se mutase cu întreaga familie în Dubai datorită jobului. Locuia într-o casă cu piscină în una dintre suburbiile bogate ale oraşului. Implicarea politică a lui Wael Ghonim a început odată cu momentul în care s-a oferit voluntar să administreze pagina de Facebook a lui Mohamed el Baradei, fost şef al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică şi laureat al Premiului Nobel, împreună cu instituţia pe care o conducea. Ghonim ştia foarte bine toate trucurile tehnice din spatele unei promovări online de succes şi pagina creştea pe zi ce trece. Talentul sau în marketing avea să fie însă cheia izbucnirii revoluţiei din Egipt.

Facebook este calea, se gîndea Ghonim în 2010. Odată ce devii fan al unei pagini, vezi tot ce se spune acolo. Singura cale să blocheze accesul la informaţie e să blocheze toată reţeaua. Şi aşa, Wael Ghonim avea să ajungă ca Dr. Jekyll şi Mr. Hyde. Numărul de fani creştea, Admin 1 îşi petrecea fiecare clipă liberă online. Pagina purta titlul „Sîntem toţi Khaled Said“. Said fusese un tînăr afacerist din Alexandria, care făcuse greşeala să posteze pe Internet fotografii cu poliţişti egipteni consumînd marijuana confiscată în urma unui raid. Cîteva zile mai tîrziu, în iunie 2010, Khaled Said era omorît în bătaie de poliţişti în faţa unei cafenele din Alexandria, ziua în amiaza mare. Implicarea lui Ghonim devenea din ce în ce mai importantă. Zilnic alimenta pagina cu fotografii, înregistrări video şi postări foarte bine calculate din punct de vedere emoţional, apolitice şi cu spectru larg de audienţă. Avea să se nască „Martirul“, pseudonimul lui Ghonim, care, pe de-o parte, îl celebra pe Khaled Said şi, pe de altă parte, devenea personajul simbolic şi una dintre cele mai puternice unelte ale revoluţiei. Scopul Martirului era să creeze o legătură între publicul larg şi idealurile de libertate. Şi să adune o armată de voluntari.

Începe Revoluţia

Pe 14 ianuarie 2011, izbucnea revolta în Tunisia. Pagina de Facebook, administrată de Wael Ghonim, avea peste 350.000 de fani. Fiecare dintre aceştia a primit o invitaţie cordială de a participa la o manifestaţie de protest. Aproximativ 50.000 de oameni răspunseseră pozitiv în numai trei zile. Martirul era optimist, dar nu putea să-şi dea seama cît din valul online se va transforma în protest de stradă. Aşa că i-a implorat pe fanii din spaţiul virtual să răspîndească vorba pe stradă. Pe 25 ianuarie, Ghonim participa la prima manifestaţie din Piaţa Tahrir. Anterior îşi luase liber, pe motive personale, de la serviciu. Avea destule zile de concediu rămase şi ceruse şase. Sute de mii de oameni au demonstrat în mai multe oraşe din Egipt. A doua zi, Wael Ghonim vorbea la telefon. Credea că e urmărit. A aruncat telefonul mobil. În aceeaşi seară, poliţişti în civil au apărut la el la uşă. Admin 1 dispărea pentru 12 zile.

Există şi un Admin 2. Acesta avea instrucţiuni precise apropo de scenariul dispariţiei lui Ghonim. Trebuia să schimbe parolele, să umble la setările de securitate, orice... numai să ţină pagina de Facebook în viaţă. Tot Admin 2 a anunţat Google de dispariţia angajatului său. Concernul a dat un comunicat de presă în care confirma dispariţia lui Ghonim, dar nu pomenea nimic de implicarea sa politică. Din concursul de împrejurări ale dispariţiei Martirului şi ale dispariţiei lui Wael Ghonim au început să circule zvonuri despre identitatea reală a personajului fictiv. 12 zile a petrecut Admin 1 în arestul Securităţii egiptene. La eliberare avea să descopere că devenise faţa revoluţiei care se desfăşura, fără ştiinţa lui, pe străzi. Wael Ghonim ajunsese exact ce nu-şi dorise să devină. Martirul anonim murise, Ghonim fusese ales lider fără voia lui, iar egiptenii aşteptau să primească o direcţie de la el.

Un erou

În seara eliberării din arestul Securităţii, Wael Ghonim a apărut la cel mai urmărit talk-show din peisajul mediatic egiptean. Şi-a început intervenţia cu scuze şi condoleanţe adresate familiilor celor care pieriseră în revolta anti-Mubarak. A făcut un exerciţiu de sinceritate impresionant şi necesar pentru o figură emblematică a unei revoluţii. Ar fi putut acuza tortura, dar a ţinut să spună că nimeni nu îi făcuse nici un rău în cele 12 zile de arest. Cel mai dureros moment a fost acela în care agenţii îl acuzau de trădare. „Cum să fiu eu trădător? Dacă rămîneam în vila mea luxoasă şi aşteptam să îmi mai crească salariul, şi aşa mare, şi nu mă implicam în viitorul ţării mele, abia atunci aş fi fost trădător“ – a spus Ghonim, adăugînd că el nu vrea şi nu cere nimic. Mai ales că, în opinia sa, el nu era un erou. Dormise timp de 12 zile într-o clădire, în timp ce alţii mureau pe stradă. Înainte de asta, stătuse în faţa unei tastaturi. Iar cînd moderatoarea a arătat pe ecran fotografii cu cei care îşi pierduseră viaţa, Wael Ghonim avea să izbucnească în plîns ca un copil. S-a ridicat şi a ieşit din platou.

După căderea regimului Mubarak, Ghonim a captat atenţia internaţională. Revista Time l-a plasat în topul celor mai influenţi oameni ai lumii, în anul 2011. Pe 3 mai, Reporteri fără Frontiere (Suedia) i-a acordat Premiul pentru Libertatea Presei. Pe 23 mai, Caroline Kennedy i-a înmînat Premiul pentru Curaj, ce poartă numele tatălui său, John F. Kennedy. Revista Arabian Business l-a clasat al doilea în topul 500 al celor mai influenţi arabi. În aprilie, Wael Ghonim şi-a luat un an sabatic, de la angajatorul său, pentru a se implica în eforturile de construire a societăţii egiptene libere.

Lipseşte continuarea

Povestea frumoasă a disidentului, a activistului, a Martirului se încheie însă aici. Wael Ghonim a refuzat să îşi asume un rol marcant în evoluţia ţării sale. E drept, atitudinea sa consecventă poate fi lăudată, spre deosebire de obiceiurile majorităţii politicienilor din zilele noastre. Disidentul modern însă fuge de răspundere. Egiptenii se aşteptau ca Wael Ghonim să devină un lider în adevăratul sens al cuvîntului. Implicarea sa în debutul revoltei este incontestabilă. Doar că o ţară eliberată de dictatură nu e un motor la care dai la cheie şi toarce frumos la ralanti. Partea cea mai dificilă avea să înceapă abia după detronarea lui Hosni Mubarak, şi o figură de notorietatea lui Wael Ghonim ar fi ajutat mult Egiptul. „Dragi puteri occidentale, timp de 30 de ani aţi tăcut în timp ce regimul ne reprima. Vă rog nu vă implicaţi acum.“ Acesta este unul dintre mesajele lui Ghonim. Lipseşte însă continuarea, în care cineva totuşi trebuia să se implice.

Revoluţia fără figura emblematică nu duce la nimic. La un an şi jumătate de la revoluţia iniţiată de Wael Ghonim, Egiptul cade din nou în haos. Preşedintele islamist îşi arogă puterea executivă şi cea legislativă (prin dizolvarea primului parlament ales democratic) şi încearcă să se plaseze prin decret peste orice control al Justiţiei. Egiptenii protestează din nou şi acuză revoluţia lor furată (nu vă sună cunoscut?). Se vorbeşte despre necesitatea de combatere a „noului faraon“ islamist, trei oameni şi-au pierdut deja viaţa în noile demonstraţii şi ciocniri şi peste 500 au fost răniţi. Este posibil ca Revoluţia egipteană să continue, din cauză că ea nu a fost terminată de la bun început. Pentru Wael Ghonim e o a doua şansă. Poate intra în istorie drept liderul care a început, dar a şi dus la bun sfîrşit Revoluţia Egiptului.  

Laurenţiu Diaconu-Colintineanu este jurnalist la RFI România şi documentarist independent.

Ilustraţie de Alina Filipoiu