Oameni care urnesc munţii din loc

Vlad PETREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 462 din 20-26 decembrie 2012
Oameni care urnesc munţii din loc jpeg

Povestea începutului

E o poveste mai veche cu Biblionet... Cred că prin 2008, cînd coordonam Reporter special – o emisiune de publicistică, reportaj şi anchetă la Antena 3 –, a venit una dintre colegele mele, Anca Grădinaru, şi mi-a spus despre iniţiativa Fundaţiei „Bill & Melinda Gates“ în România. Apoi, a realizat un film de o oră despre Biblionet şi ce urma să se întîmple – totul părea aproape fictiv, pentru că noi, mai ales în meseria asta, ne-am obişnuit să fim sceptici, sîntem mefienţi cînd auzim că cineva vrea să facă ceva bun. Iniţial, eu, unul, nu am crezut că o să se întîmple cu adevărat, dar mi s-a părut frumos să putem difuza un film de o oră despre o iniţiativă pozitivă.

Pe la începutul acestui an, m-au căutat cei de la GMP PR, care voiau să-mi comunice că Programul Biblionet se apropie de sfîrşit şi că, uite, chiar au fost cheltuiţi atîţia bani – aproape 27 de milioane de dolari –, există Internet, bibliotecarii au făcut cursuri ca să-l folosească şi să predea, la rîndul lor, utilizatorilor din mii de localităţi, descoperind că Internetul schimbă viaţa comunităţilor, că oamenii descoperă lumea în felul acesta. Şi m-au întrebat dacă n-aş fi interesat să spun cîteva dintre poveştile din aceste biblioteci – aşa am ajuns să reiau contactul cu Biblionet şi să culeg poveşti.

A urmat pasul alegerii bibliotecilor...

Ce defineşte o poveste bună? O tensiune de excepţie, o întîmplare nemaivăzută, ceva care emoţionează, care surprinde, care indignează, care stîrneşte reacţii. Am avut un dialog cu cei de la fundaţie şi cu cei de la GMP PR şi le-am spus că, dacă vor poveşti, acestea ar trebui să răspundă unor astfel de întrebări. Desigur, prima selecţie a fost dată de capacitatea bibliotecarilor de a relata ce s-a întîmplat la ei. Şi au apărut tot soiul de informaţii, de frînturi de poveste, de întîmplări, din ele am făcut o selecţie şi a rămas să ne documentăm...

Una dintre poveştile care îmi vine imediat în minte e cea a lui Alexandru, puştiul din Moreni, care, după cinci ani în care nimeni nu mai ştia nimic de fratele său pierdut, l-a regăsit pe Facebook, mergînd la bibliotecă. De altfel, toate întîmplările, toate reportajele includ o oarecare stare de surprindere a mea – în primul rînd, pentru că ajungi să cunoşti o lume care trăieşte în telenovele, de fapt. Telenovela este o poveste emoţionantă despre cum binele învinge răul cînd nimeni nu mai crede. Şi este atît de cheesy, încît noi, cu cinismul urban pe care-l dezvoltăm în oraşele mari precum Bucureştiul, nu credem în ele, ni se pare ruşinos să ne uităm la o telenovelă.

Un alt exemplu: la Valea Mare, un puşti dat în grija cuiva dintr-un sat, unde a crescut pînă la 20 de ani, fiind ostracizat de întreaga comunitate – pentru că la sat lucrurile astea nu s-au schimbat –, descoperă, după ce vine Bill Gates şi le dă calculator acolo, că maică-sa e în oraşul de lîngă, adică la 20 de kilometri distanţă...

Deodată, te întrebi cît de neatent eşti la conspiraţia universului, pentru că, după ce te duci şi documentezi poveştile acestea formidabile, rezultă că universul conspiră să se întîmple lucruri minunate, în serii de coincidenţe; soarta se-ntoarce în mod fericit. Iar acesta este scenariul oricărei telenovele de succes – în ciuda tuturor greutăţilor, pînă la urmă lucrurile se rezolvă. Şi noi, orăşeni care trăim numai în betoane, ne îndepărtăm de conspiraţia asta a binelui universal, care pare că există în unele locuri şi se-ntîmplă fără ştiinţa noastră.

Internetul e bun, dar cum rămîne cu cărţile?

Prima condiţie ca să-ţi cumpere cineva marfa este să intre-n magazin. Poate că nu toată lumea poate să citească. Sînt oameni care termină şcoala şi nu mai scriu niciodată în viaţă nimic pentru că nu mai au nevoie să scrie nimic niciodată. Asta-i soarta lor. Nu mai citesc niciodată nimic pentru că nu mai au nevoie să citească. Citesc întreţinerea pe avizier şi cu asta basta, s-a terminat. Însă copiii merg la bibliotecă şi e un lucru important: acest proiect a transformat bibliotecile din ceea ce tindeau să devină – nişte depozite moarte de cărţi – în locuri sociale. În al doilea rînd, puştii nu se duc acolo doar pentru net. Sigur că atracţia Facebook-ului şi a Internetului este irezistibilă. Dar primesc teme de la şcoală şi au nevoie, de obicei, de net sau primesc fişe de lecturi. Acum, depinde şi de bibliotecar. El sfinţeşte biblioteca. Sînt oameni pe care i-am întîlnit şi care condiţionează accesul la calculator al vizitatorilor mici, îi verifică dacă au mers la şcoală, dacă au citit nu ştiu ce... Iar unii dintre copii probabil că vor deveni curioşi, fiind înconjuraţi de cărţi în fiecare zi.

Mici victorii neştiute

În momentul acesta, în stratificarea socială specifică satelor, prin interacţiunea destul de amplă pe care a început s-o aibă cu copiii, bibliotecarul se situează undeva în zona învăţător, profesor... Sînt unii oameni, cum e femeia din Mărăşeşti, care – după 20 de ani de muncă, în care nu s-a întîmplat nimic în afara faptului că s-a dus la un loc de muncă care era într-un magazin de metalo-chimice în care nu intra nimeni niciodată – s-a dus şi a zugrăvit şi a curăţat tot, după care s-a aşezat pe un scaun şi număra şoarecii, pentru că singurii care treceau prin bibliotecă erau şoarecii. Iar după 20 de ani, a auzit că s-ar putea să obţină un computer şi Internet şi că s-ar putea să vină americanii, aşa că s-a dus peste primar şi l-a bătut la cap pînă el a fost de acord să aplice pentru Programul Biblionet. Aceştia sînt oamenii care urnesc munţii din loc.

Bibliotecarii reprezintă firul roşu

În mod evident, la sate sînt locuri cu resurse mai mici, însemnînd spaţii mai modeste. Dar în toate locurile în care am fost, bibliotecarii pe care i-am cunoscut sînt fiinţe încăpăţînate şi entuziaste – acesta este firul roşu. Oameni care se agaţă cu ghearele şi cu dinţii să facă ceva, indiferent dacă eforturile lor sînt răsplătite direct sau recunoscute. Sînt genul de oameni care sfinţesc locul. Trebuie să fie curat (şi nu doar pentru că urmează să vină cineva sau pentru că scrie undeva că trebuie să fie curat, ci pentru că aşa e bine, e lăsat de la Dumnezeu să fie curat); trebuie să facem ceva pentru copii, dar nu pentru că sîntem plătiţi... Nu există aşa ceva, acest lucru nu se poate cuantifica; dacă fac ceva, fac pentru că sînt dedicaţi. Biblioteca şi oamenii care vin acolo reprezintă subiectul existenţei lor, ei pentru asta trăiesc. 

Vlad Petreanu este jurnalist şi unul dintre realizatorii matinalului Deşteptarea de la Radio Europa FM.

Foto: Ovidiu Micsik

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.