Oameni care urnesc munţii din loc

Vlad PETREANU
Publicat în Dilema Veche nr. 462 din 20-26 decembrie 2012
Oameni care urnesc munţii din loc jpeg

Povestea începutului

E o poveste mai veche cu Biblionet... Cred că prin 2008, cînd coordonam Reporter special – o emisiune de publicistică, reportaj şi anchetă la Antena 3 –, a venit una dintre colegele mele, Anca Grădinaru, şi mi-a spus despre iniţiativa Fundaţiei „Bill & Melinda Gates“ în România. Apoi, a realizat un film de o oră despre Biblionet şi ce urma să se întîmple – totul părea aproape fictiv, pentru că noi, mai ales în meseria asta, ne-am obişnuit să fim sceptici, sîntem mefienţi cînd auzim că cineva vrea să facă ceva bun. Iniţial, eu, unul, nu am crezut că o să se întîmple cu adevărat, dar mi s-a părut frumos să putem difuza un film de o oră despre o iniţiativă pozitivă.

Pe la începutul acestui an, m-au căutat cei de la GMP PR, care voiau să-mi comunice că Programul Biblionet se apropie de sfîrşit şi că, uite, chiar au fost cheltuiţi atîţia bani – aproape 27 de milioane de dolari –, există Internet, bibliotecarii au făcut cursuri ca să-l folosească şi să predea, la rîndul lor, utilizatorilor din mii de localităţi, descoperind că Internetul schimbă viaţa comunităţilor, că oamenii descoperă lumea în felul acesta. Şi m-au întrebat dacă n-aş fi interesat să spun cîteva dintre poveştile din aceste biblioteci – aşa am ajuns să reiau contactul cu Biblionet şi să culeg poveşti.

A urmat pasul alegerii bibliotecilor...

Ce defineşte o poveste bună? O tensiune de excepţie, o întîmplare nemaivăzută, ceva care emoţionează, care surprinde, care indignează, care stîrneşte reacţii. Am avut un dialog cu cei de la fundaţie şi cu cei de la GMP PR şi le-am spus că, dacă vor poveşti, acestea ar trebui să răspundă unor astfel de întrebări. Desigur, prima selecţie a fost dată de capacitatea bibliotecarilor de a relata ce s-a întîmplat la ei. Şi au apărut tot soiul de informaţii, de frînturi de poveste, de întîmplări, din ele am făcut o selecţie şi a rămas să ne documentăm...

Una dintre poveştile care îmi vine imediat în minte e cea a lui Alexandru, puştiul din Moreni, care, după cinci ani în care nimeni nu mai ştia nimic de fratele său pierdut, l-a regăsit pe Facebook, mergînd la bibliotecă. De altfel, toate întîmplările, toate reportajele includ o oarecare stare de surprindere a mea – în primul rînd, pentru că ajungi să cunoşti o lume care trăieşte în telenovele, de fapt. Telenovela este o poveste emoţionantă despre cum binele învinge răul cînd nimeni nu mai crede. Şi este atît de cheesy, încît noi, cu cinismul urban pe care-l dezvoltăm în oraşele mari precum Bucureştiul, nu credem în ele, ni se pare ruşinos să ne uităm la o telenovelă.

Un alt exemplu: la Valea Mare, un puşti dat în grija cuiva dintr-un sat, unde a crescut pînă la 20 de ani, fiind ostracizat de întreaga comunitate – pentru că la sat lucrurile astea nu s-au schimbat –, descoperă, după ce vine Bill Gates şi le dă calculator acolo, că maică-sa e în oraşul de lîngă, adică la 20 de kilometri distanţă...

Deodată, te întrebi cît de neatent eşti la conspiraţia universului, pentru că, după ce te duci şi documentezi poveştile acestea formidabile, rezultă că universul conspiră să se întîmple lucruri minunate, în serii de coincidenţe; soarta se-ntoarce în mod fericit. Iar acesta este scenariul oricărei telenovele de succes – în ciuda tuturor greutăţilor, pînă la urmă lucrurile se rezolvă. Şi noi, orăşeni care trăim numai în betoane, ne îndepărtăm de conspiraţia asta a binelui universal, care pare că există în unele locuri şi se-ntîmplă fără ştiinţa noastră.

Internetul e bun, dar cum rămîne cu cărţile?

Prima condiţie ca să-ţi cumpere cineva marfa este să intre-n magazin. Poate că nu toată lumea poate să citească. Sînt oameni care termină şcoala şi nu mai scriu niciodată în viaţă nimic pentru că nu mai au nevoie să scrie nimic niciodată. Asta-i soarta lor. Nu mai citesc niciodată nimic pentru că nu mai au nevoie să citească. Citesc întreţinerea pe avizier şi cu asta basta, s-a terminat. Însă copiii merg la bibliotecă şi e un lucru important: acest proiect a transformat bibliotecile din ceea ce tindeau să devină – nişte depozite moarte de cărţi – în locuri sociale. În al doilea rînd, puştii nu se duc acolo doar pentru net. Sigur că atracţia Facebook-ului şi a Internetului este irezistibilă. Dar primesc teme de la şcoală şi au nevoie, de obicei, de net sau primesc fişe de lecturi. Acum, depinde şi de bibliotecar. El sfinţeşte biblioteca. Sînt oameni pe care i-am întîlnit şi care condiţionează accesul la calculator al vizitatorilor mici, îi verifică dacă au mers la şcoală, dacă au citit nu ştiu ce... Iar unii dintre copii probabil că vor deveni curioşi, fiind înconjuraţi de cărţi în fiecare zi.

Mici victorii neştiute

În momentul acesta, în stratificarea socială specifică satelor, prin interacţiunea destul de amplă pe care a început s-o aibă cu copiii, bibliotecarul se situează undeva în zona învăţător, profesor... Sînt unii oameni, cum e femeia din Mărăşeşti, care – după 20 de ani de muncă, în care nu s-a întîmplat nimic în afara faptului că s-a dus la un loc de muncă care era într-un magazin de metalo-chimice în care nu intra nimeni niciodată – s-a dus şi a zugrăvit şi a curăţat tot, după care s-a aşezat pe un scaun şi număra şoarecii, pentru că singurii care treceau prin bibliotecă erau şoarecii. Iar după 20 de ani, a auzit că s-ar putea să obţină un computer şi Internet şi că s-ar putea să vină americanii, aşa că s-a dus peste primar şi l-a bătut la cap pînă el a fost de acord să aplice pentru Programul Biblionet. Aceştia sînt oamenii care urnesc munţii din loc.

Bibliotecarii reprezintă firul roşu

În mod evident, la sate sînt locuri cu resurse mai mici, însemnînd spaţii mai modeste. Dar în toate locurile în care am fost, bibliotecarii pe care i-am cunoscut sînt fiinţe încăpăţînate şi entuziaste – acesta este firul roşu. Oameni care se agaţă cu ghearele şi cu dinţii să facă ceva, indiferent dacă eforturile lor sînt răsplătite direct sau recunoscute. Sînt genul de oameni care sfinţesc locul. Trebuie să fie curat (şi nu doar pentru că urmează să vină cineva sau pentru că scrie undeva că trebuie să fie curat, ci pentru că aşa e bine, e lăsat de la Dumnezeu să fie curat); trebuie să facem ceva pentru copii, dar nu pentru că sîntem plătiţi... Nu există aşa ceva, acest lucru nu se poate cuantifica; dacă fac ceva, fac pentru că sînt dedicaţi. Biblioteca şi oamenii care vin acolo reprezintă subiectul existenţei lor, ei pentru asta trăiesc. 

Vlad Petreanu este jurnalist şi unul dintre realizatorii matinalului Deşteptarea de la Radio Europa FM.

Foto: Ovidiu Micsik

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.