Societate

Scandalul Facebook pare relevant doar în măsura în care personajele aflatele de ambele părți ale baricadei, creatori de site-uri și utilizatori, sînt gata să își asume răspunderea pentru rolul pe care îl au în dezvoltarea Internetului ca instrument benefic sau dimpotrivă.

După Dîmbovița, ceva mai departe, te poți pierde prin Parcul Tineretului. Acum mi se pare uriaș și umbros, deși țin minte că, în copilăria mea, era aproape complet lipsit de umbră și nedezvoltat. Odată intrat în parc, ai traseul tău. Din care, la un moment dat, te oprești în fața unor copaci dantelați care se proiectează pe cer.

Foamea dezumanizează. Inflația și foamea sînt prietene bune, asta ar trebui să știe cei care cred că pot face și desface inflația la comandă.

Părinții mei ar fi plecat în America atunci cînd eu aș fi avut șapte ani, limba s-ar fi lipit de mine ca un timbru de scrisoare, aș fi scris în această minunată limbă universală căreia nu-i mai trebuie traducere, mi-ar fi adus recunoaștere și bani chiar dacă aș fi fost doar o scriitoare mediocră, de serie C sau D, aș fi putut trăi bine-mersi din cărți pentru copii.

Nu știu cum guvidele a ajuns să semnifice prostia. Dar dacă așa s-a ajuns, dulce e prostia. Guvidele e burtos față de hamsie. Este un mitocan, vorba aia. E ca mine. Hamsia e generoasă, mitutică, fandosită. În ulei se topește cît zici pește. Guvidele e direct, durează, se lăfăie. Doamne, ce dulce este mocofanul! Și se topește în gură cum altul nu.

Nu-mi plăcuse deloc prima poză de buletin. Și că era sigur o fotografie pe care nu puteam s-o modific cu pixul. Am găsit multe altele desenate pînă la nerecunoaștere prin albumele de familie sau aruncate de-a valma în cutii laolaltă cu alte poze ale nunților unor necunoscuți.

Tensiunea inerentă alegerii între o patrie geografică, cum era pentru aromâni Elada, unde însă în secolul al XIX-lea diferențele naturale ale unui proces etnogenetic lung și complex nu se puteau exprima, și o patrie de elecțiune, care venea în întîmpinarea unei aspirații identitare, dar oferea inevitabil tot peisajul unei societăți care se căuta și se zămislea cu greu, presărat de neîmpliniri și neputințe, a produs la Nicolae Ș. Tanașoca energia căutării acelui Bizanț care avea vocația să rezolv

Nu mai este surprinzător ca în preajma marilor sărbători creștine să apară știri despre descoperiri care aplică lovituri fatale celor două milenii de credință. Dar nici că în marea lor parte aceste „descoperiri“ sînt, de fapt, vechi, dacă nu chiar falsuri.

E greu de înțeles de ce ai vrea să faci din viața ta de familie un program de comedie pentru toată lumea. Sper doar ca tipul ăsta de „distracție“ să nu țină prea mult, iar adulții să găsească „spectacole“ mai interesate, mai „mature“, al căror „consum“ să-i distreze mai inteligent și cu un spor de discernămînt.

Mama gazdei venea mereu și vorbea cu fetele, le ruga să se „servească“ cu sandvișurile cu icre, pastă de pește, cremă de brînză sau cu ouăle ori roșiile umplute. Precum și cu prăjiturelele cu creme de lămîie sau ciocolată, în straturi, home made.

Terminați-vă berile și după aceea vă rog să mergeți să consumați în altă parte!

Eu nu știu altă bucurie decît, ca-n popor, să zac cu pește-n gură și să rod de pe os gîndind la soartă și moarte. Cu usturoi și mămăligă.

A fost un tip care a avut de dat, despre care lumea credincioasă zice că s-a întrupat în dăruire. L-a luat lumea de nebun – așa se întîmplă întotdeauna –, omul și-a văzut de treabă și a dat tot ce avea de dat. Cîțiva au primit, majoritatea nu, încă. Tipul ăsta se numește Iisus, o să învie acuș, în cîteva zile. Eu, una, pot să primesc măcar o poveste frumoasă.

„Iubirea de aproape“ îmi era, cu o brutală evidenţă, dificilă, ba de-a dreptul imposibilă.

Ești matur la 12 ani și suferi de obsolescența obiectivă a fiecărei vîrste, sub paradoxul decalajului anticipat. Însuși faptul că te consideri „la zi“ e amenințat de reconfigurarea fluidă a gusturilor și de transformarea convulsivă a simbolurilor aferente.

În general, o viață începută cu statutul de copil abandonat de familie și lăsat în grija statului sau a organizațiilor nonguvernamentale nu este una care să-ți lase prea multă încredere în semeni, în umanitate, în noroc sau în solidaritate.

lictiseala devine, pur și simplu, un concept depășit. Iar principiul plăcerii nu-ți mai apare drept salvator.

Ideea că cineva, un lider mesianic, ne va aduce cu fața spre viitor este una eronată. Doar acumularea de ordin cultural și maturizarea noastră pot produce mișcări favorabile în zona civilizației.

De fiecare casetă mă leagă cîte o mică poveste. Îmi dau seama că relația dintre oameni și muzica pe care o ascultau era, din această perspectivă, una mai emoțională decît acum.

E vreme de post. Rețete de 6,80 lei maximum. Uite, de la maică-mea Maria și bunicile mele Elisabeta, rețetele mele favorite. Așa am crescut. La așteptări. Să se umfle bobul, tărîța în om.

O viață sub un singur semn e al dracului de nepotrivită.

În literatura de specialitate, bizantinistică și bizantinologie sînt sinonime perfecte, primul provenind din limba germană, cel de-al doilea din limba franceză, desemnînd disciplina istorică și filologică dedicată studierii Imperiului Bizantin.

Nu trebuie să ne uimească rostul acordat episodului de Dostoievski în Crimă și pedeapsă: de la aparent pasagera evocare în dialogul lui Raskolnikov cu Porfiri („Credeți și în învierea lui Lazăr?“) pînă la scena tulburătoare a lecturii Soniei și la finalul romanului, care lasă întredeschisă o fantă spre realitatea „nouă“ a renașterii spirituale

Îmi pare rău pentru domnul profesor de filozofie că trebuie să citească atît! Trebuia să îi spună cineva, înainte să se apuce de această meserie, că o să aibă o bibliografie cam stufoasă.

Mă uit la Friends cu plăcere și nostalgie.

Nu taximetriștii sau cîinii vagabonzi m-au supărat, ci șmecheria. Iar șmecheria este mama tuturor ostilităților.

„Viitorul nu se așteaptă așa cum aștepți un tren. Viitorul se pregătește“. România întreagă e obligată să devină urgent un imens șantier, altfel va fi deja prăbușită cînd, din păcate, ne va lovi iar periodicul val rău al istoriei.

Ce se întîmplă cu mine, de ce am devenit atît de sălbatică?

„Curăţaţi untişorul de eventualele fire de iarbă, îndepărtaţi rădăcinile şi spălaţi-l scurt sub jet de apă rece. Puneţi-l într-un castron. Presăraţi sare, Jeera Powder, seminţe coapte de Jeera şi Amchoor. Turnaţi uleiul. Amestecaţi temeinic şi serviţi imediat.“

Mi se rupe și de Dragnea, și de Iohannis, și de toată lumea. Am net aici, știu ce se întîmplă, o să mă duc la vot.

Există şi oameni care se retrag deliberat din agitaţia curentă pentru a se dedica „singurătăţii bune“.

A fi moderat, pe baza convingerii că extremismul compromite orice „cauză“, nu mai este izvorul bunului-simț, ci „dovada“ că nu ai opinii ferme, că o „scalzi“ lamentabil și te pretezi la dubioase ambiguități.

Ministerul Educației colcăie de incompetență, corupție și analfabetism. Cum am putea avea o „educație de bună calitate, la scară largă“, în condițiile în care școala românească a pierdut de mult bătălia cu sărăcia și furtul?

Cînd mergi pe stradă, Facebook-ul se deplasează odată cu tine.

I.D. Sîrbu: „Am fost, în 1947, cel mai tînăr conferenţiar universitar din ţară, ca în 1964, să ajung cel mai bătrîn vagonetar din mina strămoşilor mei, în Petrila.“

Sînt de ocolit cîrciumile turistice unde, inevitabil, totul este mai scump și ți se atrage atenția la final că bacșișul nu este inclusiv, obligîndu-te astfel să lași ceva în plus (un ospătar simpatic, de altfel, ne tot făcea cu ochiul și încerca să ne bage pe gît shot-uri de Becherovka, băutura lor „tradițională“).

Cică se subțiază sîngele îngroșat de atîta șorici. Mîncare umilă, uimită, o luptă. Știu cînd stăteam cu maică-mea la rupt codițe. Mă urzicam tot. Și cît adevăr e în cîntecul ăsta găsit pe net, cică versete populare din Ardeal: „Primăvara-i mama noastră, / Cresc urzîcile pe coastă, / Vin țîgani să le culeagă / Să le pună să le fiarbă. / Urzîca-i bucată noauă, / O mîncă domnii cu oauă.“

Înainte de prima operație, cînd încă nu se știa dacă nodulul era malign sau benign, doctorul i-a spus că s-au găsit totuși cîteva celule canceroase.

Băutul și mahmureala. Mahmureala și băutul. L-au însoțit cu retrageri și reveniri, cu absențe largi sau cu istovitoare prezențe pînă acum, la maturitatea trecută bine de treizeci; el, persoană decentă, funcțională și gînditoare. Primul pahar e mai greu. Are la capul patului, pe lîngă paharul cu apă