De ce aş fi bucuros?

Publicat în Dilema Veche nr. 732 din 1-7 martie 2018
De ce aş fi bucuros? jpeg

Mă gîndesc de cîteva zile că ar trebui să scriu un text frumos, festiv, plin de lucruri bune, pozitive. Pentru că Dilema a ajuns la jubileu. Îmi dau seama că nu am ce să spun mai mult și mai bine decît au spus deja alții.

Da, Dilema (veche) a împlinit 25 de ani. Mi se pare foarte mult. Și pentru istoria noastră în general (cum bine a spus Sever Voinescu la mica noastră aniversare: „România are 100 de ani; un sfert i-a petrecut cu Dilema), și – mai ales? – pentru istoria mea personală. Din 25, vreo 23 și ceva am fost și eu acolo, în redacție. Și cred că am fost foarte norocos. Am lucrat, la începuturile revistei, cu Magdalena Boiangiu, Tita Chiper, Alex. Leo Șerban, Teddy Sugar, Z. Ornea (ca să-i pomenesc doar pe cei care nu mai sînt printre noi). Ar merita să-mi scriu memoriile doar pentru a povesti ce fel de oameni erau și cîte am învățat de la ei. Am fost șeful lui Radu Cosașu, cel care a botezat revista (iar ăsta e un veșnic subiect de „dispută“ între noi: eu îi tot spun că prima dată l-am citit în Sportul, cînd aveam 12 ani și el semna cu pseudonimul Belphegor, iar el – ca orice mare scriitor – e preocupat de altceva: „cum, îți mai amintești că m-ai citit pe cînd semnam Belphegor?“). Am fost vreo 18 ani redactor-șef la revista fondată de Andrei Pleșu, care a avut ideea simplă și vizionară că e nevoie de o gazetă care să pună pe gînduri, să invite la reflecție, să creeze bucata ei de spațiu public în care oamenii își pot confrunta, cu seninătate și umor, opiniile diferite. Am fost adjunctul Elenei Ștefoi, care – știind cum se pun articolele unul lîngă altul pentru a alcătui o revistă – a dat linia editorială a Dilemei. Neavînd încotro, am învățat din mers să organizez festivaluri și evenimente culturale. Am asistat, apoi, la schimbarea din mers a echipei redacționale (citiți caseta tehnică din revistă, sînt acolo oameni unul și unul). Ar fi trebuit, așadar, să scriu un text cald și festiv. Considerați că micile însemnări de mai sus reprezintă exact asta: bucuria mea că am avut norocul să-mi împletesc viața cu a Dilemei.

Altminteri (că la noi, la Dilema, e și cu „altminteri“), cînd privesc în jur, nu prea am motive de bucurie. Acum 25 de ani, revista a apărut într-o societate cam otrăvită și cam isterică. N-aș zice că acum – în ciuda tuturor progreselor – lecția dialogului democratic și civilizat (pentru care s-a străduit Dilema) a fost învățată. Sîntem în Uniunea Europeană (ceea ce gazeta noastră a susținut tot timpul), dar riscăm să alunecăm oricînd în afară. Ne conduc niște inși care se înscriu perfect în tipologia omului fără dileme, schițată de dl Andrei Pleșu în articolul care a ținut loc de „program“ al revistei: „La limită, omul fără dileme e «Big Brother», Şeful, Conducătorul. Cel căruia nu-i trece niciodată prin cap că poate greşi, că poate fi monstruos, că e nedorit şi vătămător. Cel care ştie întotdeauna ce face şi nu face decît ceea ce ştiinţa lui cubică, de beton, îi dictează să facă. Cu omul acesta, cu pericolul acesta se răfuieşte Dilema. Atît cît îi stă în Putere. Şi atîta vreme cît omul fără dileme nu o va anula scurt, cu un dos de palmă“.

De ce-aș fi bucuros, în aceste condiții? Simplu: pentru că revista a ajuns la 25 de ani. Și nu dă semne că ar vrea să se oprească. Și nici „dosul de palmă“ încă nu s-a arătat.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.