De ani de zile mă rîcîie abonamentul la metrou
Mi-l doresc, visez libertatea de a-l avea doar pentru a nu mă mai opri la chioșc, sta la coadă, scoate banul. De multe ori am pierdut metroul pentru că n-aveam „călătorii“. Așa m-am hotărît să-mi iau abonament pe o lună. 70 de lei. Luna trecută. Mi s-a părut colosală suma, dar mi-am spus: de ce nu mi-aș lua, de ce să nu fiu liber? M-a ars suma, m-a durut, mi-a săgetat sîngele, mi-a uscat mîna. Dar am dat banul, am luat abonamentul. În prima clipă, triumf. Eram liber ca pasărea, ca metroul, ca RATB-ul. Am cinstit momentul c-o uitare: merg, nu-mi mai amintesc cît de prost sînt. Cît costă. Încercam să calculez. Cîte călătorii fac cu metroul. 10 înmulțit cu 3. Înseamnă 60, din cîte credeam eu. Mă mințeam. A fost o lungă perioadă în care nu am folosit metroul. Vă vine să credeți? Am uitat de abonament doar pentru că nu am avut nevoie de el. Apoi, la finalul lunii, m-au muncit drumurile. Dar mai erau exact trei patru zile de valabilitate. Așa că am rămas iar frustrat. Am cheltuit bani mulți doar dintr-o comoditate. Mă deranja să văd fața casierei, să scot bani din buzunar, că n-au plata cu cardul la metrou și n-aveam mereu cash cu mine. Așa, sincer, pe luna trecută am săvîrșit un mare păcat al cheltuirii banilor aiurea. Ce mă fac? Conștiința îmi dă palmă. Mă lovește cu copita ei teribilă. Îmi spune: ai dat 70 de lei, ai consumat doar de 15 lei abonamentul. Ce măgar, ce cheltuitor, ce coate-goale ești, ce mîncător de futilități! Tac, tac, uit, uit. Pot? Ce-aș fi făcut altfel cu banii? Ar fi fost bine să i dau unui puști banii pe care i așteaptă. Ar fi fost să beau thai -latte să încremenesc, cu zeci de shot-uri de thai, adică alte gogorițe. Ce om, ce creier! Vai, cu ce mi se duce timpul vieții… Dacă s-ar fi întîmplat că eu, un astfel de bicisnic, să fiu la bătălia Teleajenului și, vai, să fac astfel de calcule pe abonamentul de metrou, cum ar fi fost? Nu cred că aș fi fost în stare să fac vestitele băști de pămîntu înalt, pomenite și de confratele Miron Costin în Letopisețul lui: „Simțindu Mihai-vodă că-i tot vinu asupra léșii cu Ieremie-vodă, ș-au mai înglotit oastea și ș au ales locul de a dare războiu léșilor, pe apa Teleajinului. Avè la acela războiu Mihai-vodă 60.000 de oameni, unguri, munteni, sirbi; némți încă avè puțini. Și au tocmit oastea pre malul dincolo, călăreții au pus de îmbe părțile la arepi, iară pedestrimea cu pușcile au tocmitu-o tocma asupra vadului, unde era vadul. Și așea au așteptat pre leși, puind apa ca o piedecă între oști, pănă or deprinde oștenii lui acel fél de oaste și să vadză pănă încîtu sintu de sămeți léșii la războaie.“
„Zac. 18. Cu atîta era mai meșter Zamoyschii decît Mihai-vodă, că Zamoyschii cît au sosit, îndată au făcut cu pedestrimea sa băști de pămîntu înalte și acolè au suit îndată pușcile. Toată dzua acéie au stătutu războiul numai din tunuri unii la alalți și din sinéță, peste apă.“
Tu ce părere ai?
