Biserica şi banii

Publicat în Dilema Veche nr. 732 din 1-7 martie 2018
Sinodul panortodox (VI) jpeg

Este un loc comun: dacă vrei să critici Biserica majoritară, ocupă-te de uscăturile și de banii ei. Ca toate locurile comune, nu trebuie să aduci nu știu ce dovezi. Este suficientă acuzarea: cu cît mai generală, cu atît mai convingătoare.

În urmă cu cîțiva ani, citeam un articol în care autorul făcea un exercițiu de imaginație. Ce am putea cumpăra cu banii alocați din bugetul de stat Bisericii Ortodoxe majoritare? Telescoape! Cît mai multe. Asemenea false alternative sînt și ele parte a pseudo-demonstrațiilor: ce se poate face în locul a ceva? De ce să cumpărăm, pe bani nu puțini, avioane de luptă, cînd agricultura este, la propriu, la pămînt? De ce să meargă președintele în diferite părți ale lumii, cînd cu banii respectivi, eventual, am putea rezolva criza citostaticelor? În fine, de ce să plătim mai mulți parlamentari, în loc să îmbunătățim condițiile de detenție din pușcăriile suprapopulate ale patriei? Tot timpul există o alternativă care pare demnă de atenție, fără a fi însă parte a strategiei priorităților reale.

S-a tot repetat lozinca „Vrem spitale, nu catedrale!“. Ei bine, aș întreba direct: din pricina proiectelor religioase de după 1989 nu avem acum destule școli și spitale? Adică poate cineva să demonstreze, onest și convingător, că s-au construit biserici în locul altor obiective de interes public? Este hărnicia betonantă a cultelor religioase de la noi – nu doar Biserica Ortodoxă a construit, majoritatea noilor lăcașuri de cult fiind de altă confesiune – frîna bunăstării? Ne-au adus alocările de la buget către culte în situația de face împrumuturi externe? Nu reprezintă inclusiv banii pe care cultele religioase îi circulă prin economie, plătind TVA și alte asemenea taxe ca oricare dintre jucătorii de pe piață, un factor de creștere? Nu sînt angajații instituțiilor ecleziale, la rîndul lor, plătitori de impozite?

Apelul la transparență este binevenit: ce primești, de la cine și pe ce cheltuiești. De aici însă s-a ajuns, mai ales în ultima vreme, la incriminarea sistematică a unei covîrșitoare părți a populației că participă la un imens „furt“, că toți slujitorii Bisericii sînt fixați exclusiv pe cîștig, că „popii“ stau pe saci de bani și că, în general, resursele financiare ale credinței nu sînt folosite în scopul lor primar. S a întrebat oare cineva ce contribuție esențială pentru articularea elitelor de tot felul ale României de ieri și de mîine o aduce familia preotului prin mediul de viață decent și cultura oferite copiilor săi? Nemții știu prea bine: Reforma a dus la apariția casei parohiale cu copii (legali!), temelia burgheziei de mai tîrziu, a marii culturi, dar și a politicii. Doamna Merkel, iată, este fiică de pastor evanghelic.

Inclusiv în primul secol românesc de unitate se văd, pentru cine nu este orbit de ură, urmele implicării Bisericii în formarea liderilor de opinie, a savanților și dascălilor. Anticipînd istoria, un mare român precum Emanoil Gojdu avea să instituie un mecanism testamentar de finanțare a „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea orientală ortodoxă“, garant fiind episcopatul ortodox din Ungaria și Transilvania, ulterior din România întregită. Este suficient să citim lunga listă a bursierilor – de la Traian Vuia la Victor Babeș – pentru a înțelege contribuția decisivă născută din colaborarea strînsă dintre Biserică și un finanțator vizionar, așa cum toate ctitoriile importante s-au plămădit, în Răsărit și Apus deopotrivă, prin alianța dintre autoritatea spirituală și puterea materială.

Fără îndoială, ar fi multe de îndreptat. De pildă, mutarea, după aproape trei decenii de la recîștigarea libertății religioase, a accentului de pe ziduri pe oameni, de pe coajă pe miez. Cel puțin în ceea ce privește viața comunității ortodoxe, o atenție sporită, susținută financiar pe măsură, față de calitatea viitorilor preoți, dar și a laicatului, ar însemna punerea unor temelii solide pentru pastorația secolului XXI. Una peste alta însă, la ora actuală, banii Bisericii produc efecte: prin căminele de copii, de bătrîni și spitalele dedicate pacienților terminali, prin centrele de zi, cantinele, brutăriile, cabinetele medicale, taberele de iarnă/vară etc. Acești bani nu ar fi suficienți pentru o misiune românească în spațiu, dar ei ne fac viața aici, pe pămînt, în mod sigur mai suportabilă.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.