Moartea pusă sub tutelă

Publicat în Dilema Veche nr. 729 din 8-14 februarie 2018
Moartea pusă sub tutelă jpeg

Recenta propunere de lege privind „o asistenţă medicalizată a morţii“ a readus, în Franţa, temele bioeticii în centrul spaţiului public. Majoritatea parlamentarilor se opun legalizării eutanasiei. Nu numai de teama posibilelor abuzuri, ci şi fiindcă ceea ce interesează societatea şi instanţele ei e buna gestionare a dreptului la viaţă. Chiar iniţiatorii proiectului declară că urmăresc în primul rînd să determine relansarea şi „înaintarea dezbaterii“. Adepţii temei au susţinut mereu că vor să dea individului putinţa de a-şi alege o moarte „demnă, cruţată de suferinţă degradantă“.

Să fie discuţiile tot mai dese privind eutanasia semn că, în spaţiul public, reapare chestionarea morţii? În anii ’80 ai secolului trecut, Philippe Ariès îşi încheia importantul studiu Omul în faţa morţii (Meridiane, 1996) cu constatarea opusă. Moartea fusese „evacuată“ din atmosfera societăţii tîrziu moderne, dintre preocupările ei. Muribundul nu mai e înconjurat de atenţia comunităţii. Dificila lui îngrijire acasă, pe de o parte, progresele tratamentelor medicale, pe de altă parte, înclină să-l încredinţeze spitalului, unde îndură o moarte cvasi-anonimă, uniformizată, nevăzută. În mediile care păstrau un substrat tradiţional, precum în satele Olteniei de la sfîrşitul secolului XX, moartea în mediul indiferent al spitalului, departe de casă, fără veghea apropiaţilor şi împăcarea cu ei sînt temute, sînt socotite rele. O întreagă „ştiinţă a morţii“ îl asista acolo pe „cel care trece“. Comunitatea contribuia la pasajul izbutit, se regrupa în pregătirea lui şi în riturile care îi succed (vezi I. Andreesco, M. Bacou, Mourir à l’ombre des Carpathes, 1986). Societăţii tîrziu moderne, în schimb, „îi este ruşine“ de moarte, spune Ariès. Are aversiune faţă de răul fizic şi de neputinţele muribundului, de miasmele trupului, clătinarea minţii, pierderea cuvîntului, gîfîiala suflului. O seamă de instituţii specializate preiau sarcina de a face din moartea individului un eveniment aseptic, repede îndepărtat, aproape refuzat de conştiinţa publică.

Să fie aşadar discuţiile recente o reacţie faţă de indiferenţa societăţii, faţă de „tăcerea apăsătoare“ care s-a instalat asupra morţii? Sau e încă un pas spre punerea ei sub tutelă? Societatea a marginalizat-o. Atunci se socoteşte individul justificat să decidă în privinţa ei, să-şi treacă sfîrşitul printre „drepturile subiective“ oficializate? Dar astfel nu urmează el, în fond, curentul general al „aversiunii“ faţă de urîţenia psiho-fizică a morţii? Nu vrea şi el să expedieze moartea împreună cu „ruşinea“ ei? Nu mă refer la cazurile de persoane care se decid să recurgă la eutanasie din cauza unei teribile suferinţe. Acolo sînt în joc conştiinţa, libertatea, puterile fiecăruia. Mă refer la legalizarea procedeului, care ar face din cazul excepţional o practică acceptată, un posibil „model“.

Dar de ce ne simţim atît de stingheriţi, de „ruşinaţi“ în preajma morţii altuia? Nu poate fi numai repulsia faţă de mizeria ei psiho-fizică. În alte cazuri, cînd există speranţă de viaţă, izbutim să ne-o înfrîngem. Nu e mai degrabă faptul că nu-i putem oferi celui care se apropie de moarte nici un sprijin eficace, nici un sens al actului pe care trebuie să-l străbată singur? Nu avem nici o fărîmă de experienţă proprie în privinţa morţii, ne izbim de opacitatea ei. Ca atare, nu ne permitem să-i dăm muribundului sfaturi, încurajări, „indicaţii de drum“, cum fac religiile şi practicile populare. Ne simţim neputincioşi, ne simţim străini.

Gînditorii nereligioşi iau distanţă faţă de „scenariile trecerii“ pe care le propune credinţa. Pentru ei, moartea şi-ar toci tăişul transcendent în modelul trecerii la o altă viaţă. Teribila nelinişte, grija gravă pe care ea ne-o pune în faţă ar fi redusă aici la un pas „asigurat“. Vladimir Jankélévitch vorbea despre moartea tradiţională, unde decedatul „alunecă într-o lume care nu diferă de cea pămînteană decît prin slăbiciunea ei exponenţială“.

Aşa să fie? Credinţa face pasul morţii lipsit de arzătorul tăiş al grijii, al neodihnitei întrebări? Faptul că, în religii, omul are o statură mai amplă decît în viaţa terestră îi dă putinţa să se asigure pentru dincolo de moarte, să trăiască fără frămîntarea, fără ascuţişul ei metafizic? Nu e chiar aşa.

Cînd „treci dincolo“ – spun textele sacre – rişti să traversezi nu doar o frontieră aflată în interiorul realului. Te pîndeşte expulzarea din întregul real. Asta sugerează anumite imagini biblice tari. Dumnezeu „îşi retrage suflul“ din om, „îşi întoarce faţa“ de la el, îi suprimă comunicarea cu sursa realului. Psalmistul: „Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine?“ (Ps. 87, 15). Ezechia bolnav de moarte: „Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător care m-ar rupe din ţesătura lui“ (Isaia, 38, 11-13). Nu trecut pe „cealaltă“ faţă a texturii realului se concepe omul. Ci pîndit de riscul de a fi eliminat din ea. Va putea trece sufletul peste prăpastia acestei singurătăţi totale? Există primejdia să se prăbuşească în ea?

În momentul de trecere, ni se sugerează, se joacă marea şansă şi marele pericol al singurătăţii. Fiinţa se află între posibilitatea de a pierde contactul cu Absolutul viu şi posibilitatea de a întări acest contact pînă la intimitate. „Singur rupt de Cel singur“ sau „singur faţă în faţă cu Cel singur“. Biblia marchează la fel de puternic cele două variante. Am citat locuri scripturare ale izolării. Comunicarea, alipirea au un ton la fel de dens: „Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti“ (Ps. 22, 4). Sf. Pavel: „Dacă trăim, pentru Domnul trăim, şi dacă murim, pentru Domnul murim. Şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului sîntem“ (Rom., 14, 8).

Se formulează astfel „poarta trecerii“, cu cele două laturi ale sale. Singurătate apăsătoare, dezolată, „contractată“ a sufletului. Singurătate concentrată, orientată, fiindcă fiinţa are – şi se străduieşte să menţină puternic – conştiinţa că e ancorată în Principiul realului.

În faţa morţii proprii, Iisus nu a eludat această poartă. I-a afirmat tensiunea, a experimentat-o. A încredinţat-o tradiţiei creştine. Citînd psalmul 21, 1, El – mult mai bine situat decît e sufletul nostru – îşi strigă izolarea, simţămîntul surpării. „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu pentru ce m-ai părăsit?“ (Matei 27, 46; Marcu 15, 34). Şi imediat face evidentă legătura insecabilă cu Tatăl. „Părinte, în mîinile Tale încredinţez duhul Meu!“ (Luca 23, 46). Christos străbate victorios această poartă şi trece fiinţa umană prin ea. O reaşază în legătură intensificată cu Polul realului. Dar, împreună cu El, persoana umană face experienţa dublei posibilităţi, a prăbuşirii sau a ancorării. În perspectivă spirituală, creştină ori pur şi simplu umană, moartea e unul dintre momentele mari ale ancorării.

Dacă eutanasia devine o posibilitate acceptată de conştiinţa publică, nu-şi toceşte oare moartea tăişul transcendent? Nu e pusă ea sub tutela individului? La măsura lui? 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase. Cea mai recentă carte publicată e Modelul Antim, modelul Păltiniş. Cercuri de studiu şi prietenie spirituală, Humanitas, 2015.

Foto: wikimedia commons

Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.

Adevarul.ro

image
Cât vor plăti turiștii pentru o noapte de cazare în Mamaia, de 1 Mai: prețurile concurează cu cele din Dubai
Pentru minivacanța de 1 Mai, cele mai căutate stațiuni rămân Mamaia Nord și Vama Veche. Hotelierii și comercianții au majorat prețurile, concurând cu destinațiile de lux de pe planetă.
image
Penurie de alimente și creșteri de prețuri fără precedent în Marea Britanie din cauza vremii nefavorabile. „Piețele s-au prăbușit”
Marea Britanie se confruntă cu penuria de alimente și cu creșterea prețurilor, deoarece vremea extremă legată de schimbările climatice provoacă producții scăzute în fermele locale și în străinătate, potrivit The Guardian.
image
Kremlinul cumpără Găgăuzia folosind o schemă sovietică
Într-o analiză pentru CEPA Irina Borogan, jurnalistă de investigații, și Andrei Soldatov, expert în serviciile secrete ruse arată mecanismul prin care regimul Putin cumpără în mod deschis influență în țările vecine.

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.