Sfîrşit

Publicat în Dilema Veche nr. 729 din 8-14 februarie 2018
Cum am trăit Păltinișul jpeg

Fără să fiu un expert, rămîn un cinefil consecvent, un amator al cinematografului de artă mai curînd exasperat de vizibila secătuire a filonului european și la fel de frapanta industrializare a cutiei hollywoodiene cu vise sintetice & efecte speciale. Pe ambele maluri ale Atlanticului putem încă descoperi mari creatori, neconvenționali, care practică regia (sau actoria, uneori laolaltă) dintr-o perspectivă necomercială, filozofică, fără teze ideologice distilate pedagogic. Artiști dedicați propriilor căutări estetice și antropologice, liberi de sclavia box-office-ului, în peliculele cărora palpită marile întrebări permanente și, uneori, licărirea ambiguă a unui răspuns. Printre aceștia se numără, cu siguranță, austriacul Michael Haneke (75 de ani), care ne propune recent un follow up al filmului său, Amour, aclamat la Cannes în 2012. Le recomand așadar cinefililor noștri sălile goale unde rulează Happy End (2017), unde îi regăsim pe Jean-Louis Trintignant și Isabelle Huppert ca tată și fiică, în drama rodiniană a unor „burghezi din Calais“, la care participă, cu egală măiestrie, Mathieu Kassowitz și adolescenta Fantine Harduin (o revelație!). Săli goale, da, pentru că puțină lume apreciază eseurile negre semnate de Haneke, un erou al criticii elevate, cu prea puțină priză la „publicul larg“ (deși filmele sale prezintă însăși condiția umană, fixată narativ în cadrele postmodernității occidentale).

E curios: suportăm toate atrocitățile în filme de maximă violență, sau în genul horror, bine știind că ele sînt evident ficționale. În asemenea producții, cu cît mai mult „sînge“, cu atît mai sigur efectul cathartic pe care mizăm, ca spectatori neimplicați. Ne este infinit mai greu să digerăm viața însăși, reprezentată nu atît realist (căci Haneke nu este un reporter în descendența documentarului existențial din anii ’50), cît fără măștile pe care le purtăm în societate, tocmai pentru a edulcora, prin „dramatizare“, infernul sec al conviețuirii și certitudinea nudă a morții. Aici, regizorul austriac taie în carne vie, fără supradoze de cinism, ba chiar cu un soi de tandrețe sadică. Personajele din Happy End sînt surprinse în imposibilitatea foarte ionesciană de a comunica sincer, precum și în deplina neputință de a conjuga maximum de civilitate cu un minimum de empatie veritabilă. Din exterior, viața unei familii de bogătași rafinați ar putea fi idealul oricărui mic-burghez, numai că ea se dovedește autosaturată de rituri și politețe sterilă, albă precum ochii unui pește mort, deprimantă și fără scăpare.

Personajul patriarhal jucat de Trintignant (care-i povestește traumatizatei sale nepoate ultima scenă din Amour) este un ins epuizat, atins de vălul demenței senile, care cerșește pe unde apucă făgăduința unei sinucideri asistate. Și nu e singurul campion al eșecului: practic, fiecare personaj este simultan singur, neînțeles, înstrăinat și profund nefericit, oricît și-ar asuma funcțiile sale exterior sociale. Cineva care fie nu a văzut restul filmografiei hanekeniene, fie caută oriunde argumentele unei „arte cu tendință“, ar putea crede că Happy End include psihodrama Nord – Sud, problema refugiaților africani în Europa sau critica justificată a prosperității hedoniste care condamnă la inautenticitate, refugiu fantasmatic și, poate, instinct criminal. După mine, o asemenea lectură falsifică întregul demers. În fond, Haneke este agnosticul care vrea să-și salveze umanismul (și umanitatea) fără să reușească. El strigă contra Universului absurd în care sîntem aruncați, printre angoase și opacități insurmontabile. La un moment dat, un oaspete de la o sindrofie oferită de familia Laurent îi spune în trecere altuia, ca glumă, că „un teolog este asemenea unui personaj captiv într-o cameră obscură, care caută o pisică neagră absentă din acea cameră“. Și totuși, Haneke, cel din viața reală, e un domn distins, adesea exuberant: să presupunem oare că el încă mai caută, fără să o recunoască, soluția unui adevărat final fericit? 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.