⬆
Societate
Pagina 49
Locuri unde nu vom mai ajunge niciodată
Sînt multe locuri pe lumea asta unde mi-aș dori să ajung, cred că aș avea nevoie de mai multe vieți ca să le văd pe toate.
Gata, e prea mult, vreau să slăbesc
Mă simt rotund, după Crăciun. Și am tot amînat sentința. Gata! Nu mai vreau carne. Nu mai beau. Nu mai mănînc repede. Nu mai beau ca porcul. Dar poți?
Faţă în faţă
Ați observat cît de dezinvolți sînt adolescenții ăștia? Cum intră pe ușă cu superbitate, ca Nero peste popor, ca lordul în camera de audiențe? Ușa se deschide cu un zvîcnet nervos, nu e nici o urmă de ezitare în gesturile lor. Oare ce făceam, la rîndul nostru, în liceu?
Neagu Djuvara sau sfîrşitul paşoptismului
Mai de fiecare dată în anii de după 1989, la moartea unui purtător al unui nume istoric în deplină senectute s-a pronunțat formula „ultimul boier“.
Bartolomeu Valeriu Anania
Zilele acestea se împlinesc șapte ani de la plecarea lui dintre noi. Motiv să ne uităm, de la distanța pe care timpul o oferă, la anvergura celui supranumit „leul Ardealului“, admirat și contestat deopotrivă.
Cum e posibil?!
Ministrul Educației este o rușine. E o probă de dispreț adînc pentru tot ce înseamnă cultură, școală, copii, tineri, universități, viitor.
Peşteri şi stiluri
Pentru mine, perioada idilică a rămas cea a canapelei de piele cu mîță horror.
Într-adevăr, mare păcat!
Pe cum ne vedeți azi îmbrățișați frățește, așa să rămînă îmbrățișați pe veci toți frații români!“
Ucraina: de la Nestor Mahno la Serhii Jadan
Centenarul revoluției ruse din 1917 a trecut aproape neobservat în Rusia. Într-o ţară ca Franţa, în schimb, el a dat naştere la tot felul de cărţi, documentare, colocvii etc.
Între ţări: poduri sau garduri?
Ne confruntăm azi cu o dorință a națiunilor lumii civilizate, și nu numai, de a se izola, de a construi din nou „garduri“ și de a nega punțile tradiționale de legătură dintre ele, punți construite cu eforturi, în sute și sute de ani.
Tragi-comedia la Porţile Orientului
„Vă rugăm să ne scuzați, / Nu producem cît furați“, „Noi nu furăm, / De aceea degerăm“, „În democrație, / Hoții stau la pușcărie“, „Decît hoți la guvernare / Altă întrebare“, „Nu ai fire în mustață / Cîți vom fi aici în piață!“. Protestele au avut însă și tonuri mai dramatice – de pildă, flashmob-urile cu ochii și gurile legate cu fîșii negre. „Rezistența“ societății civile se desfășoară și ea în registrul tragi-comicului.
Cu ochii-n 3,14
● Dacă faimosul Teddy Bear își trage numele de la fostul președinte Teddy Roosevelt, în America lui Trump a apărut Trumpy Bear. Are o meșă portocalie, cravată roșie și buzunar cu steagul american. Pe modelul ăsta, cum ar fi să avem și noi un Daddy Bear? (S. G.)
Casa Universitarilor, pe la prînz
„Vă mai pun un șpriț?“ Mă uit un pic speriată la chelnerița care chiar e în afara tuturor vîrstelor. În uniforma ei alb cu negru, e doar un icon al anilor ’80.
Lecția chilotului și a păstîrnacului
M-ai doborît, păstîrnace! Cu un vin alb, mama mea! Băi, să nu-mi luați păstîrnacul, să nu intre în diete, că vă omor.
Teama de cucoane
Genul de doamne pe care, da, le vezi prin politică. Una e strădania unei femei cumsecade care „se face și ea frumoasă“ după cum crede de cuviință și după cum o ajută imaginația și educația, și alta e țopenia perfectă, sfidătoare și suficientă.
Ierusalim, din nou
E „lupta“ pentru Ierusalim de natură religioasă? Oamenii au, se pare, alt proiect decît Dumnezeu. Istoria amenajează cetatea cu prea puţină atenţie faţă de modelul ei ceresc.
Cronica optimistului
Ne furăm singuri căciula (specialitate proverbial românească). Pentru că impostura, tot mai extinsă în viața socio-profesională din țara noastră, nu e o sursă de echitate și nici de diversitate, cît una de monotonie a dezastrului.
Neguvernabili sau neguvernaţi?
Ne facem de rîs cu foști miniștri ai Educației care apără plagiate și pe plagiatori, cu lipsa manualelor la început de an școlar, cu sărăcia care împiedică mii de familii să aibă acces la un loc de muncă, la școală sau la serviciile medicale.
Case şi obiecte
De-a lungul vieții locuiești în mai multe case. Sau, de fapt, te locuiesc ele pe tine. La un moment dat ajung să se extindă asupra ta, să te cuprindă fie ca mame, bunici ori măcar mătușe iubitoare, fie ca niște caracatițe tot mai horror, cu tot mai multe tentacule.
O decizie controversată
În 1995, Bill Clinton a decis mutarea ambasadei SUA la Ierusalim, printr-o lege numită Jerusalem Embassy Act. Măsura nu a fost concretizată, iar legea se amînă periodic. Fără a trece la măsuri concrete, ideea a fost repetată și de alţi doi președinți, George W. Bush și Barack Obama.
Este vina presei?
Cînd ne grăbim să aruncăm cu piatra în calitatea scăzută a presei, să ne gîndim că nu toți jurnaliștii o duc pe roze, iar presa este pînă la urmă atît de sănătoasă și de independentă pe cît îi permite societatea în care funcționează.
„Romii sînt încă străini pe teritoriul României“
Integrare înseamnă să-ți păstrezi identitatea etnică diferită de a celorlalți. Înseamnă să-ți respecți obligațiile și să ți se respecte drepturile, să poți să-ți manifești identitatea în spațiul public, nu doar în spațiul privat. Asimilare înseamnă să devii român sau macedonean și să nu mai ai această conștiință etnică.
Cu ochii-n 3,14
● Graffito pe un zid: „Clanul sensibililor“. Subscriu. (D. S.)
Cu cele mai bune intenții – binele personal versus binele obștesc
Imaginați-vă că femeia simplă cu două clase de la țară ar deveni peste noapte o autoritate în materie de educație.
Eram cu toții bărbați și-un prosop doar ne învelea
Ce nu se cheltuiește azi și e sub 10 bani e ban mort, mort. Nu mai ai ce face cu el.
Cărți de strîns la piept
Am terminat anul cu jurnalul altfel al lui Matei Călinescu. Am citit ultima pagină pe 31 decembrie, pe la prînz. Am strîns-o la piept? Am strîns-o.
„Biserica din inimi“
Deschiderea dosarelor de urmărire ale unor figuri duhovnicești din perioada comunistă aduce la lumină realitatea dură a unui clivaj în Biserică între politica de acomodare cu noua putere din România și opțiunea pentru rezistență.
Mare păcat!
Revenind la scrisoarea ta, dragă Ruxandra, nu știu ce te face să mă bănuiești de tentative de justificare a nedreptății.
Pagini albe de istorie
Ocupația principală a românilor pare a fi aceea de a sta cu ochii, îngrijorați, pe nefăcutele celor de la guvernare.
Samantha și rolurile consacrate
Nu mă pot opri să nu fac o timidă și poate nebinevenită paralelă cu Mad Men, serial, desigur, de o cu totul altă factură și din cu totul altă perioadă, dar tot despre lumea advertising-ului și, măcar pînă la un punct, despre căsnicie și condiția femeii.
De ce ne plac nenorocirile altora?
În lista care se reactualizează frecvent, a celor mai vizualizate articole, din zece, cel puțin jumătate au un conținut violent.
Milocizia
Tuturor copiilor, fără excepție li se extirpă organul milei, li se aplică milocizia.
Cu ochii-n 3,14
● Cineva a furat, de la o expoziție în Danemarca, o sticlă de vodcă estimată la peste un milion de dolari – aceasta fiind realizată din aur, argint și diamant. Sticla a fost găsită pe un șantier, însă goală. Asta numesc eu să mori de curiozitate. (S. G.)
De ce nu avem voie să mîncăm ciocolată? Despre părinţii cool ai zilelor noastre
Cum l-a păcălit pe ăla micu’ să mănînce broccoli, iar acum e fan (mă îndoiesc că părintele respectiv știa ce e aia broccoli în anii ’80-’90!), cum i s-a făcut copilului rău de la un hot-dog și a ajuns la spital, pentru că el nu mănîncă niciodată hot-dog
Brad, 70 de lei, nu vreau să ies din casă
Cînd am luat bradul să-l scot afară m-a apucat o tristețe cum alta n-am avut vreodată. Era ianuarie timpuriu, într-un nou an, afară era soare. Ce poți să vrei mai mult?
Bulboana socială
Sînt varză de oboseală, n-am înțeles aproape nimic din zilele astea libere, iar coroana cool de hipstereală îmi zace caraghios, într-o rînă, pe creștetul capului. La anu’ fug de acasă.
Un An Nou, din nou, iarăşi...
Christos îşi potriveştevenirea după ritmul timpului nostru comun. Îşi revelează semnificaţia în vocabularul simbolic al cronologiei mundane. Dar, totodată, venirea Lui face o ruptură în pînza timpului plan.
O lecție deschisă
Am ajuns să urîm omul euro-american, să idealizăm alteritatea, să ne demolăm propria memorie prin exotisme sincretice, de substituție.
Copiii de lîngă noi
Avem nevoie, în școli, de ore speciale dedicate educației sexuale. Există, din păcate, mulți, foarte mulți copii și adolescenți pentru care sexualitatea apare, în viața lor, abrupt, abuziv, violent, ca un coșmar. (Uneori chiar în ambianța familială.)
În lumina de ianuarie...
Am reușit să luăm împreună o masă de Crăciun, deși unul e vegetarian, altul nu mănîncă nimic gras și nu bea nimic, și un al treilea ar vrea să se lăfăie în orice, dacă s-ar putea.
De ce a eşuat Noul Ateism
Noul Ateism n-are anvergura unei „noi religii universale“, ci a eșuat într-un lamentabil sectarism.
Perspective olandeze
„Are un enorm potențial turistic și industrial, dar trebuie să învățați să cultivați acest potențial. Aici, pare că lipsește perspectiva lucrurilor cu adevărat importante“, a exclamat unul dintre ei, înainte să adoarmă liniștit pe bancheta din spate.
Cu ochii-n 3,14
● Din familia mîndriei de a fi român nu putea lipsi mîndria de a fi ciorap. Cel puțin așa reiese dintr-o reclamă a ciorapilor Diamond by Adesgo: „Fabricat cu mîndrie în România din 1926“. (D. S.)
Viaţa ca un blues cu tine însuţi
Naturaleţea, stîngace cum era, a fost înlocuită cu exhibiţionismul. Ca să pătrunzi în rîndul lumii, azi trebuie să te pui în slujba unei naturi cît mai dezinhibate.
Cu de toate
A fost o vreme cînd tot ce ținea de porc reușea să mă fascineze absolut. Pentru că acasă nu se făcea și nu se mînca, toată meșteșugeala, ritualul și ceremonialul din jurul lui mi se păreau culmea exotismului.
A cîta generaţie de sacrificiu? (II)
„Măcar pentru voi o să fie mai bine!“ – ne spuneau frecvent cei din generația „inadaptaților“ în anii ’90. Ei erau cei care oftau resemnați, își asumaseră de mult statutul de „generație de sacrificiu“, pentru mulți dintre ei „era deja prea tîrziu“.
Ezit mult în fața unor șurubelnițe
Brînzeturi, roșii, unt de arahide, ciocolată, vin, somon, de-astea, firești. Dar am stat mult timp la standul de șurubelnițe. Minute în șir.
Învierea de Crăciun
Un copil, care a asistat la ceremonia de înmormîntare a Regelui Mihai, a comentat-o astfel, la îndemnul unui reporter: „Oamenii spun că regele a plecat pe ultimul drum, dar eu cred că a luat-o pe alt drum.“ Profeție involuntară? Dar dacă acest alt drum este tocmai ceea ce depășește trista iterație finală și deschide națiunii un parcurs redemptiv?
Adevăr sau frumusețe
Biserica „Sfinții Mucenici Brâncoveni și Sfinții Ioani“ de la Alba Iulia (Cartier Nou II/Micești) ilustrează acele cazuri, rare, de aliniere aproape perfectă a astrelor: paroh luminat, ierarh încrezător, ctitor răbdător și artiști inspirați.