Mare păcat!

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
Sinodul panortodox (VI) jpeg

Draga Ruxandra, înainte de toate: La mulți ani! Un salut cordial lui Corin. Să aveți un an 2018 plin de roade, să fiți sănătoși și, atît cît se poate, să vă bucurați de marea minune pe care ne-o îngăduie Dumnezeu. Sper să ne vedem mai des!

Legat de scrisoarea ta publică pe marginea textului meu, „Istoria și lecțiile lui Dmnezeu“, apărut în paginile generoase ale Dilemei vechi, sînt mîhnit și eu de tulburarea creată. Iată de ce, în fața unor oameni de bună-credință cum ești tu, aș dori să lămuresc cîteva lucruri. Primul este legat de un domeniu pe care îl stăpînești: limba. Cînd vorbești/scrii despre pedagogia lui Dumnezeu, din punctul meu de vedere, nu traduci această expresie nici prin justificare și cu atît mai puțin prin pedeapsă. Dimensiunea pedagogică ține de înțelegere, de pricepere și nu are un sens primar punitiv. Că unii părinți, cum știm, trag copiilor bătăi pentru a „îi învăța minte“, aceasta este exprimarea barbară a rolului de pedagog în viața unei ființe umane făcute să învețe prin cunoaștere și curiozitate, iar nu prin frică și teroare.

Acum, teologic, cum am spus deja în textul meu, problematica pedagogiei lui Dumnezeu stă în centrul gîndirii de tip religios. Este un aspect esențial pentru teologia istoriei atît în iudaism, cît și în creștinism. Sigur, în context postmodern, refractar la tot ceea ce ar putea însemna, inclusiv prin interpretare abuzivă, limitare a libertății individuale sau subordonare destinală, formula ridică semne de întrebare. Este motivul pentru care, pentru o vreme, nu a mai fost folosită de discursul teologic creștin, mai ales în mediul occidental. Și totuși, raportarea la Creator ca la un învățător rămîne parte inconturnabilă a mesajului teologic. Dacă nu ar fi astfel, eșafodajul antropologiei biblice ar fi demontat și am opera cu reducții dintre care cea care vede doar libertatea, dar nu și responsabilitatea, ar fi extrem de periculoasă.

Nefiind așadar o chestiune eminamente sau genuin negativă, pedagogia divină făcîndu-se cunoscută inclusiv prin fapte minunate, cercetarea, atît cît ne permit propriile limite, a înțelesului unor momente sau fenomene este parte integrantă a preocupărilor teologice. Ocolind capcanele determinismului sau dirijismului, interogația legată de sens reprezintă probabil contribuția teologică majoră la încadrarea unor capitole furioase de istorie recentă și îndepărtată deopotrivă. Nu întîmplător categoria de martir, de mărturisitor, a stat și stă la temelia comunității de credință: sacrificiul, dacă nu este un banal accident, își descoperă forța tocmai în faptul că învestește cu sens ceea ce pare un nonsens. Dacă nu ar fi așa, am da dreptate celor care proclamă indiferența lui Dumnezeu față de propria Sa creație.

Revenind la scrisoarea ta, dragă Ruxandra, nu știu ce te face să mă bănuiești de tentative de justificare a nedreptății. Îmi faci un adevărat proces de intenție pe care nu îl merit. Tot biografic, m-am format și eu în directa învecinare a unor oameni care au trecut prin detenția politică: de la Paul Păltănea, istoricul gălățean care a ajuns după 1989 în Academia Română, la Petre Țuțea și de la Bartolomeu Valeriu Anania la Părintele Stăniloae. Am cunoscut inclusiv în familia mea efectul distrugător al comunismului, ai mei fiind nevoiți să cedeze „voluntar“ totul noului stat al proletariatului și să înceapă de la zero în alt oraș. Aș putea spune că au avut măcar șansa de a nu fi intrat nimeni la pușcărie, ceea ce s-a „răzbunat“ însă altfel, mama fiind dată afară de la Universitate pe motive de origine nesănătoasă.

Nu am considerat niciodată, nici măcar în acei ani ’90 de la Cluj, cînd virulența atacurilor antiortodoxe ale elitei greo-catolice atinsese cote maxime, că cineva a „meritat“ suferința. Am atras doar mereu atenția că, așa cum nu există un monopol al suferinței, nici unul al ticăloșiei nu poate exista, că lucrurile sînt mai complicate, contrazicînd dorința unora de a le prezenta trunchiat, alegînd doar ce convine. Am încercat, așa cum o fac și acum, să țin drumul argumentației teologice, ortodoxia și uniatismul avînd o istorie sinuoasă, cu multe pagini fără glorie, din care în mod cert avem multe de învățat, inclusiv sau mai ales în momente precum cel al centenarului unității noastre statale la care au contribuit toți românii. A ne certa confesional pe marginea unei asemenea reușite ar fi păcat, mare păcat!

Cu neștirbită prietenie,

Radu

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.