Societate

O firmă angajează „customer care enthusiast“. „Adică cum?“ – îți vine să întrebi ca prostul, scărpinîndu-te în vîrful capului. Există o slujbă care constă în a avea grijă – entuziast! – de clienți? Descrierea postului, așa cum se regăsește pe site, nu este una simplă, cu liniuțe de la capăt și cu sarcini fixe.

Jurnalele de pe la 13-14 ani erau pline de asemenea situații ambigue, în care nu puteai ști exact dacă respectivul băiat „te plăcea sau nu“.

Deci nici ISMB, nici PSD, ci CGMB. Pe 4 decembrie, USR Bucureşti solicită convocarea unei şedinţe extraordinare a CGMB pentru adoptarea unei hotărîri prin care Piaţa Victoriei să fie rezervată „manifestaţiilor civice, sindicale“

Mi se pare cea mai tristă generație dintre toate pentru că, în primul rînd, s-a născut în comunism și va muri tot într-o formă de comunism updat

Chiar o bucățică din toate. Două sute de grame de tobă, de costiță, de lebăr, de cîrnat, două cefe de porc, juma’ de mușchiuleț. Un borcan de gogoșari și unul de muștar. Pe bune, ce trebuie mai mult? A, și niște jumări, și un kil de vin. Dacă stau să mă gîndesc, nimic mai mult. Nimic.

Teamă că n-o să ai bani lună de lună pentru creditul ăla nenorocit la casă, care te-a legat de bancă și de job cu trei rînduri de lanțuri pentru treizeci de afurisiți de ani.

Ce are a face martirajul cu terorismul? Ei bine, pentru cîţiva artişti danezi, ele au de-a face, ba chiar foarte strîns. Şi nu fiindcă s-ar afla în antagonism, primul − postură a victimei, al doilea − postură a ucigaşului.

Cred că putem găsi arhetipul sihăstriei spirituale sau filozofice în pericopa evanghelică despre schimbarea la față a lui Iisus Hristos (lat. transfiguratio Christi) pe Tabor: „Și după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte.

Jurnaliștii noștri au scotocit asiduu prin cotloanele crimei de la metrou, arătînd, de sute de ori, imagini „cu un puternic impact emoțional“.

Anul ăsta, kitsch-ului de Crăciun, tolerat, i s-a adăugat și cel naționalist. Iile și clopurile uriașe, cruciulițele tricolore și cele trei figurine încinse-n horă aparțin, evident, unui cu totul alt imaginar decît cel cu reni, îngeri, stele și Moși. Unui imaginar pe care generația mea, de pildă, trecută printr-o copilărie comunistă în care naționalismul nu avea deloc o tentă pozitivă și era doar una dintre formele de manipulare și de acoperire a altor păcate, nu-l poate aprecia.

Iluzia că banii pot crea economie este foarte veche. Oamenii au crezut mereu că simpla punere în circulație a banilor poate crea economia reală (lumea mărfurilor și a serviciilor).

Dincolo de o formă oarecare de guvernămînt – monarhie sau republică –, oamenii au nevoie de povești statornice în care să creadă și care să-i unească.

Nu v-am spus-o pe asta? Și luați din Boston, și luați din București. Bot. Bot. Bot. Așa am făcut: i-am luat de nojițe și i-am dus la cizmar. Șapte perechi. Cizmarul a zis, s-a crucit, a murit de rîs. Toate perechile aveau același defect. Loviți în bot. Bot. Bot. Cum oi fi reușit, mă întreb și eu.

Știm că acest clivaj de generație se găsește peste tot. După votul pro-Brexit, de pildă, tinerii care au votat pentru Europa au început să întrebe, din ce în ce mai serios, că de ce unul cu viața ajunsă la final decide, pînă la urmă, viitorul lor, dar și al celor nenăscuți încă.

Regele Mihai a domnit pînă la moarte. Cinstea pe care i-o arată astăzi poporul român la înmormîntare este încununarea acestei domnii.

„Merci pentru viitor“, un proiect prin care copii talentați, dar săraci, au șansa de a-și exersa înzestrările: un tînăr care are talent la vioară a primit, din partea asociației, un set de corzi și două costume pentru scenă, o fată a primit bani pentru a participa la un concurs de balet și pentru a lucra, timp de trei săptămîni cu o trupă de balet din Rusia. Alți copii primesc hrană, haine și un loc în care să își facă temele.

E o filozofie existențială destul de simplă și de clară, gravitînd în jurul binelui și altruismului.

Tocmai fiindcă sosește ceasul aniversar al centenarului, consider că bisericile românești, cea ortodoxă și cea greco-catolică, ar trebui să-şi asume un dialog sororal.

Caut case posibile, dar și case improbabile, de peste o sută de mii de euro, apartamente aerisite cu terase, case cu curte și cu boltă de viță de prin mahalale de la marginea orașului, vile utopice cu piscină, dar și maghernițe care, la o adică, pot fi demolate, reconstruite, recondiționate.

Tu îți dai seama ce-nseamnă aproape 2000 de lei venit minim? Nimic! Ridici venitul minim pentru tot prostul ca să arunci nisip în ochi. Ridici venitul ăla, sar prețurile în piață. Deci, efectul e zero pe de o parte, nu? Dar, altfel, cu efect sigur îl aduci pe prost să-și consume puținii bani în hora consumului.

În loc de mîini are două telecomenzi uriașe. În loc de ochi are în mijlocul frunții o cameră de filmat ciclopică, în loc de urechi – difuzoare, și în loc de gură – nimic. A redevenit cititorul halucinat, upgradat acum, bionic, dar, paradoxal, fără un RAM de memorie.

Cagula punk, asociată cu Pussy Riot, şi vălul de tip burqa trimit la extremismul ideologic. Una la extremismul „progresist“, celălalt la extremismul religios-identitar.

A supraviețuit în Imperiul Otoman, în casa mai multor stăpîni, pînă cînd – într-un tîrziu – a reușit să evadeze, prin insula Chios.

Ziua de astăzi mă obligă (!) să modific Legea Educației Naționale.

Poate că filmul meu preferat de Crăciun e Noel (Chazz Palminteri, 2004), cu o distribuție interesantă, dar și aducătoare de tristețe: Susan Sarandon, Penélope Cruz, Robin Williams (care s-a sinucis în 2014) și Paul Walker (care a murit într-un accident de mașină în 2013).

Sînt fapte consemnate de „cronicar“ – Nicolae Chichernea, învățător în sat –, iar semnificația lor ultimă are rezonanță, la nivel macro, în perspectiva celor trei sferturi de veac din destinul nostru comun.

Oamenii simt că ceva nu este în regulă și nici nu trebuie să fii mare specialist pentru a a-ți da seama că tu suporți prețurile mari din magazine, sărăcind, în timp ce vecinul tău, demnitarul, prosperă. Este vorba despre un bun-simț comun.

Mulți dintre cei care nu-şi iau bilet nu sînt neapărat constrînși financiar, ci aleg să călătorească fraudulos în mod voit, pe principiul că nu are ce să li se întîmple.

Ca să ce? Ca să iasă la 16 ani în Piața Victoriei, „la revoluție“? Așa cum m au scos și părinții mei în urmă cu 30 de ani în Piața Universității, „ca să văd cum se face istoria“?

Uite-le aici, cu drag: Crnjanski, Romanul Londrei, Némirovsky, Suita franceză, Jacques-Pierre Amette, Amanta lui Brecht, Buda, Criminalitatea, Majuru, Prostituția, Magia țiganilor, Lennon&Ono, Crăciun, Trupul știe mai mult, Assange, Wikileaks, Sollers, Portretul jucătorului, Zazie la metrou, Rimbaud, Un anotimp în infern, O după-amiază caniculară, Ziua de după mîine, Esterhazy, Hrabal, frații Strugațki, Scarabeul în mușuroi, La doi lebădoi, Vesiotîi, Pădurea rusă, Cum trec în neființă marile per

Mi-am revăzut acu’ ceva vreme cartierul copilăriei de școală generală. Totul se micșorase

Scena războiului din vremea de pe urmă, care coalizează neamurile „cît nisipul mării“, semnifică formarea unor comunități coagulate pe modelul contractului cu divinitatea poliadă, dar de data aceasta bazate pe fanatisme ideologice.

Să le cerem celor care vor să emigreze să restituie și banii pe abonamentele de tren, pe biletele (reduse) la teatru sau cinematograf, sau banii cheltuiți cu ei în spitale, banii folosiți pentru spectacolele gratuite oferite copiilor sau tinerilor, alocațiile lunare etc.

Nu are curajul să sărute o fată decît după revoluționare intervenții.

„Ce naiba caută sirienii ăştia la noi? îşi spun exasperaţi bulgarii“, ne povestea pe un ton amuzat o cunoştinţă arhitectă care tocmai se întorsese la Paris din ţara sa natală. Nu m-am putut abţine să-i întorc vorba: „Dar ce fac milioanele astea de bulgari sau de români aici, în Occident?“

Moderatoarea repeta întrebările fixînd părțile, punînd presiune suplimentară pe acei doi oameni bătrîni care păreau că nu înțeleg despre ce se vorbește.

„De ce fotbalist?“ – l-am întrebat pe un băiețel. „Ca să fiu și eu ca Messi și să-mi pot ajuta și familia.“

Am omorît un suflet de tablă. Acum vreun an. Un suflet pe care călăresc de vreo cinci ani. O mașină. Acum un an am dat-o în gard. În gardul autostrăzii Piteștiului. Am ținut-o vreun an în parcarea din spatele blocului. Acum am dat-o. Gata! Am dat vreo două telefoane.

Poate că ți se pare că lumea ta se prăbușește dacă iar n-ai apă caldă în dimineața asta, pentru că de fapt nu mai ești OK cu locul pe care-l ocupi pe aici, job-ul devine din ce în ce mai stresant pentru că nu ți-ai rezolvat tu problemele de devenire personală – de teamă, de lene, de comoditate, din lipsă de talent.