Cu ochii-n 3,14
ÎN PRAGUL
NECUNOSCUTULUI APROXIMATIV,
UN CUPLU DE PIETONI
CU SCOPURI ECONOMICE
AR PUTEA SĂ ÎNVĂLUIE LUMEA
● În pragul iernii, meseriașilor (și altora ca ei) le surîde, dintr-o reclamă, oferta Meșter Card. Și mă gîndesc că aluziile la MasterCard s-ar putea extinde cu încă două variante: Mister Card, un card aflat sub pecetea tainei (despre care nimeni să nu știe la ce-i bun), și Mustard Card, un card cu muștar. (D. S.)
● Cea mai umană dedicație: „Necunoscutului internaut Gică, celui care de ani de zile, săptămînal, vinerea, după fiecare articol al meu din Gazeta sporturilor, îmi urează cu maximă concizie: «Sănătate!»“. O poezie. Radu Cosașu, Fotbal plus. Ai mei și ai noștri, apărută de curînd. (A. M. S.)
● În autobuzul 133 te poți simți cam ca pe vremea lui Ceaușescu: din cînd în cînd urcă un domn jerpelit cu o mină îngrijorată, care vinde pansamente cu rivanol și brichete, toate cu aproximativ 1 leu. (I. P.)
● După ce apucătura comercială americană zisă „Black Friday“ a cuprins întreaga lume, era firesc să apară în mintea oamenilor dreptul la „Black Friday“. În orașul rusesc Ryazan (200 km sud-est de Moscova), un cuplu a strîns bani pentru o Skoda nouă, a mers la dealer chiar în vinerea binecuvîntată și au aflat că, de fapt, cu ocazia marii zile, mașina se scumpise în loc să se ieftinească. Așa că și-au făcut dreptate singuri: au furat-o pur și simplu. Să mai zică cineva că în Rusia nu operează intens conștiința drepturilor individuale! (S. V.)
● Întuneric, ceață, pustiu pe șosea, pe trecerea de pietoni apare dintr-odată un asiatic micuț, cu parpalac negru pînă în pămînt. Trece pe lîngă mine, pe cap are o căciulă neagră și ea, pe care scrie, cu majuscule, „BESTIE“. (C. Ș.)
● Nu cred că tîrgul de Crăciun organizat în Piața Victoriei ar fi fost făcut cu rea intenție. Doar cu scopuri economice. S-a orientat și Primăria după un vad mare de oameni. Pentru cumpărături. (S. G.)
● Ca să obţii un certifical medico-legal, trebuie să plăteşti o taxă de 40 de lei şi să aştepţi între zece zile şi două săptămîni. După două săptămîni, încep să te plimbe între mai multe instituţii, printre care Poliţia şi spitalul care trebuiau să le trimită nişte acte, dar nu le-au trimis. Un prieten e în această situaţie – încă un pic şi expiră cele 90 de zile în care ar putea depune plîngerea la poliţie. Mă gîndesc că, dacă ajungi la IML deja mort, scapi de toate aceste drumuri şi corvezi, şi totul devine mult mai simplu (A. P.)
● Am urmărit interviul pe care pe prințul Harry și actrița americană Meghan Markle l-au acordat pentru BBC, după anunțarea logodnei, pe o canapea, ținîndu-se de mînă. N-am putut să nu mă mir de teribila siropoșenie în care logodnica reușea să învăluie întreaga scenă. Poate că era o deformație profesională. Dar, cu tot respectul din lume pentru familia regală britanică, mi se pare că, în marea ei „dulceață“, actrița îl făcea și pe prințul Harry să pară cam bou. (A. M.)
● Ca la Maglavit. Oameni – cîtă frunză și iarbă… aleea înfundată… bulevardul pe care ea tronează perpendicular, sufocat. Cameramani, aparate foto, tot arsenalul la zi. Să tot fi fost un sfert după douăsprezece ceasuri cînd am trecut / n-am putut trece pe-acolo (era ieri, în ajun de Moș Andrei, coincidență!). „Nu vă supărați, de ce-a ieșit aici lumea în stradă?“ „Oana Zăvoranu dă haine moca.“ Așadar, nu Petrache Lupu. O.Z. Pe de-a moaca! (R. M.)
CU SIGURANȚĂ,
ESTE SUFICIENTĂ, CUMVA,
DOAR ÎNDEMÎNAREA BALCANICĂ
LA IEȘIREA DIN ȚARĂ,
ATÎT ȘI NIMIC MAI MULT
● Cu siguranță, cel mai aparte comitet al țării: „Comitetului de Rarităţi Avifaunistice din România“ (CRAR). (M. P.)
● Mi-a atras atenţia o reclamă online cu următorul text: „Mîncînd asta, vei învăţa limba engleză în 5 zile. Este suficientă doar o porţie înainte de micul dejun, pentru ca limba străină să-ţi intre singură în minte.“ Alăturat, un clip video scurt, cu un om decojind ceea ce par a fi nişte căţei de usturoi. Ce să mai zici? ’Tis the season… (C. Ş.)
● Dezamăgit de cum e condusă această ţară, un prieten îmi spune că visul lui secret e ca România să devină al 51-lea stat al SUA. Visul meu dintotdeauna era ca România să fie un canton elveţian. Am căzut, cumva, la pace: măcar susţinem, amîndoi, un model federal. (M. M.)
● Rețelele sociale s-au umplut săptămîna trecută de fotografii în care, pe un nesfîrșit cer albastru, se vedea limpede un falus cît toate zilele desenat de urma unui avion cu reacție. S-a întîmplat undeva în vestul Statelor Unite, iar avionul s-a dovedit a fi unul dintre faimoasele F-uri ale armatei americane. Imediat, oficialii militari și-au cerut scuze și au anunțat sancționarea pilotului. Poporul internaut, însă, a comentat elogios, aplaudînd îndemînarea acestui ireverențios as al aviației. „Trebuie să fii un pilot excelent ca să poți face așa ceva“ – au scris comentatorii de ocazie, unii dintre ei furnizînd chiar detalii tehnice de pilotaj în sprijinul aprecierilor. „Ar trebui să fim mîndri cu asemenea excelenți piloți“, au scris alții. Zic să continuăm să privim cerul, căutînd semne. (S. V.)
● Dau să-mi fac rezervare la un restaurant cu „bucătărie specific adriatică“ şi-ntreb cam ce înseamnă asta. Mi se răspunde că „bucătăria adriatică e cam ca aia mediteraneană, doar că e mai balcanică“. Sper să găsesc sarmale cu midii. (M. M.)
● Cu o zi înainte de Ziua Națională a României, aglomerație mare la ieșirea din țară, la Vama de la Nădlac. O știre mică, o realitate enormă. (S. G.)
● „Eu vă pot spune un singur lucru: dacă se răzbună cineva în acest moment, nu știu pe cine, se răzbună cărțile de economie. Atît și nimic mai mult“, a declarat de curînd Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR. Cărțile se răzbună în general pe cei care nu le citesc. Iar guvernanții noștri au restanțe majore. Problema e că plătim toți. (A. M. S.)
Foto: Georgeta Gârjoabă
