Cu aura prin lume

Publicat în Dilema Veche nr. 720 din 7-13 decembrie 2017
Invizibilii jpeg

„Microsoft Word needs to download the font Osaka.“ Skip. A apăsat skip. Un soi de lasă-mă-n pace. Du-te. Dispari. N-a interesat-o cum arată fontul Osaka – să fi avut în design geometrii japoneze? O să vadă, poate, mai tîrziu. Pînă una-alta s-a trezit că urăște la grămadă Netflix, HBO GO, Facebook, Instagram, Pinterest, Twitter, Tumblr cu cine l-o mai folosi, pagina de mondenități de la Daily Fail, E! Entertainment, unde poți vedea cele mai găunoase personaje din lume, și toate televiziunile de știri românești. Pe toate grămadă.

S-a trezit că a început să umble prin lume fără aură. Era fix ca atunci cînd umbli de nebun, gol, pe stradă. Se mira chiar că n-o arată lumea cu degetul – „Uite-o și pe amărîta asta, umblă fără aură, unde naiba o fi pierdut-o? Mai rău e că, fii atent, nici măcar nu-și dă seama că e în persoana goală. A ieșit netedă cum a făcut-o mă-sa, ca un om fără pic de istorie, și bate străzile fără rușine.“

Avea pe vremuri o aură aurie care strălucea bogat în jurul ei. Un halou princiar care unduia cu sensuri, nefărîmițat, plin ca un brocart din picturile alea olandeze. Se și iubea mult mai tare, se cultiva pe sine, își mîngîia mintea cu bunătățuri, avea timp și avea trufia aia frumoasă ascunsă în simplitate tăcută. Tot pe vremea aia putea să citească și aura celor din jurul ei. Erau cîte unii învăluiți într-un albastru senin, calm, de o precizie de laborator, un albastru aseptic aproape, cinstit. Erau alții în jurul cărora unduia un aer verzui, de ape mîloase și puțin adînci în care înotau cu miile mormolocii. Alții duceau cu ei o aură roșie carmin, focoasă, mîndră, cu nările dilatate, gata să sară la bătaie. Erau apoi și cei în roz inocent, galbenii solari, portocaliii mîncăcioși și cei cu aura brună ca o foaie învechită, cu miros dulce de carte.

Pe vremea cînd aura ei era la apogeu, cînd ajunsese să se coacă aproape deplin, auriul începuse să capete tonalitatea aceea ușor afumată de bronz imperial. Conștiența de sine era full, sută la sută acolo. Cea mai bună măsură a maturizării se putea vedea în genul de cititor în care se transformase. Trecuse, vorba lui Matei Călinescu, de la stadiul neagregat de cititor halucinat la cel de cititor deplin, atent la sensuri, la structură, la intenții, la frumusețea din planul doi, trei și patru. Se folosea de referința asta livrescă pentru a-și măsura creșterea și dezvoltarea, pentru că fix așa i se părea că e și viața. Trăită la început moment cu moment, înfulecată în hălci mari, emoționale, doar prezent, fără memorie și fără teamă de viitor. Exact ca un cititor începător. Mai apoi, cu vîrsta, a început să lege cele trei fire, să le împletească sensurile – prezent cu trecut, cu viitor –, o cocardă tricoloră înfiptă în piept.

Cu timpul însă, a venit și o oarecare oboseală, o lehamite inexplicabilă pînă la un anumit punct, și ea, persoana bogată, cu aura aurie, a început să se fărîmițeze aici și pe dincolo. În tot soiul de fotografii pe Instagram – mîini îngrijite de fete cu cartoane de cafea în mînă, flori, pisici, pahare de vin la apus și la răsărit în filtre bogate, cremoase, se pierdea apoi în felurite teme – de la design interior la street fashion pe Pinterest, în lungi pauze pe Facebook cu degetul înțepenit pe down arrow, niciodată destul ca să priceapă ceva, niciodată prea iute ca să nu, în tweet-urile retardate ale lui Trump și în cele inteligente ale nu știu cărui comedian. În Netflixul ăsta nenorocit care a stricat totul.

În loc de mîini are două telecomenzi uriașe. În loc de ochi are în mijlocul frunții o cameră de filmat ciclopică, în loc de urechi – difuzoare, și în loc de gură – nimic. A redevenit cititorul halucinat, upgradat acum, bionic, dar, paradoxal, fără un RAM de memorie. Seriale, filme polițiste, cu pirați și cu eroi romantici, filme după cărți bune și proaste, filme care au toate șansele să devină cult. Le înghite pe toate, zilnic, și nu mai înțelege nimic. Cititul matur, cu sens, s-a dus. Mănîncă cu telecomenzile alea crescute în loc de mîini floricele, înghețată și alune, și-n ochiul din frunte îi lucesc creditele de final. Aura? Aura aurie e praf. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.