⬆
Societate
Pagina 51
Genul: o categorie destinată depăşirii?
În 2016 a fost inaugurată la Copenhaga o moschee pentru femei, moscheea Mariam.
Estuar
Unde ne aflăm acum? După colapsul comunismului și încheierea Războiului Rece, am trăit decenii de triumf al liberalismului politic și economic.
Cînd mărul se duce în jos, nu în sus
Nu știu să scrie, e fb k la sc la lb R să scrie corect atît gramatical, cît și cuvîntul întreg, nu știu să facă prescurtări și despărțire în silabe în clasa a VII, unii nici la liceu.
„Ideologia“ de Crăciun
Un alt soi de escapism, în drăgălaș și idilic, de astă dată de sezon, este cel în „ideologia“ de Crăciun.
Oraşul e viu, dar e şi vulnerabil
Cetăţeanul are cel mai mult de pierdut: în ţările percepute drept anormal de corupte există cele mai multe victime în caz de cutremur.
Mişcarea puritană
Din punct de vedere religios, Transilvania reprezintă un tărîm aparte, cu o istorie singulară, tributară influențelor apusene într-un grad mai mare decît istoria Moldovei ori a Țării Românești.
Cel mai mare cocktail de creveţi din lume
Vrem ca întreaga lume să afle de ei și să mănînce creveți din San Fernando.
Cu ochii-n 3,14
● Cîntăreața pop egipteană Sherine Abdel Wahab a fost trimisă în judecată în țară pentru că a spus, în timpul unui concert în străinătate, că a bea apă din Nil ar putea fi periculos pentru sănătate. Cîntăreața de succes a fost acuzată că „a adus atingere interesului general“, iar sindicatul muzicienilor a anunțat că îi va interzice să mai apară pe scenă în Egipt. Obsesia pentru imagine a autorităților e universală. Nilul trebuie să rămînă curat ca lacrima. Încă nu și-a propus nimeni, dar și Dîmb
Hărţuirea prin comunicare
„Ți-am trimis mesaj… nu l-ai văzut? De ce nu-mi răspunzi?“ sau „Îmi apare că ești online!“ (Cu alte cuvinte: „Aha, nu te mai ascunde, nu mai sta ca mortu-n în păpușoi sau… de fapt, ai ceva cu mine?“)
Băi, nu vezi că-s 7 lei strugurii?!
Voi chiar nu vedeți? Nu aveți ochi? Sînt peste 7 lei strugurii. Cum, dom’le, la ce recoltă a fost?
Plimbări în Bucureşti
Love-hate, așa e cu Bucureștiul meu. Știu sigur că aș suspina după el dacă ar fi să nu-l mai văd vreodată. Așa cum știu că el ar înghiți indolent orice fel de amintire a trecerii mele pe aici.
Cuvinte asasinate (II): ţăran
Ruralitatea, servilitatea și grosolănia pe care o desemnează astăzi, conform tuturor dicționarelor românești, cuvîntul țăran nu este sensul lui primar1.
Postcreștinismul
De la deciziile de marketing ale unor firme private la cele ale unor autorități locale sau, la vîrf, ale unor garanți strîmbi ai laicității înțeleasă în termeni antireligioși și de la politicile de gen la decizii arbitrare ale Justiției – iată tot atîtea dovezi ale faptului că civilizația creștină este contestată radical.
Un centimetru de păr?
N-ai voie, de fapt, să tunzi pe nimeni, fără să fii rugat să o faci. (Mă întreb cum ar reacționa cadrul didactic cu pricina dacă directorul școlii ar socoti că are părul vopsit într-o culoare nepotrivită și i-ar tăia un centimetru din el, în cancelarie.)
Creştinul: mai multe portrete
Și Steinhardt, și Scrima au fost astfel de creștini: cu ținută nobilă, discreți, politicoși, fericiți.
„Nu vrem să fim o naţie de hoţi“
Ce am face dacă, de exemplu, la locul de muncă, am depista săvîrșirea unor fapte ilegale? Un șef care delapidează fonduri? Colegi care încalcă legi sau regulamente? Dacă am fi martori la acte de fraudă, corupție sau la fapte care ar duce chiar la amenințarea siguranței publice? Am închide ochii sau am denunța?
BitCoin – moneda care nu există
Bitcoin este o mare fraudă. Moneda Bitcoin ar semăna în economie cu un perpetuum mobile al fizicii.
Cu ochii-n 3,14
„Să știți că la pușcărie e mai bine decît la spital“.
Oraşul şi trauma colectivă
Există orașe traumatizate pur și simplu, din cauza unor incompetenți, a unei administrații proaste și răuvoitoare, care se pare că nu se va schimba niciodată. Printre ele se numără și Bucureștiul.
Pălmare pentru înot
M-am băgat de ceva timp în înot. Nu știu cît mă ține. Dau din mîini, mai bine zis, că nu se poate spune că eu știu să înot. Și dau din mîini. Dar alții dau mai zgomotos și mai abitir. Alții plutesc și te lovesc. Dar nici despre asta nu mi-e bine să vorbesc.
Frica de schimbare
„Băi, unde naiba au pus ăștia chips-urile? Dar napolitanele alea fără zahăr? Uite, mă, nimic nu mai e la locul lui!“ Stai și te învîrți ca o găină fără cap în magazinul pe care, pînă mai ieri, îl știai cu ochii închiși.
Dificultatea de a fi atent
O simt de cîte ori mă aflu într-un mare muzeu. Poţi privi, desigur, pe deasupra, panoramic, înşiruirea pieselor de artă. Dar e foarte plicticos.
Viitorul
O mare parte din umanitate nu e încă beneficiara revoluției informatice, numai că devine ipso facto irelevantă, printr-un soi de cezură economică, intelectuală, politică. Mai grav decît atît mi se pare faptul că religiile organizate (începînd cu creștinismul, căruia îi aparținem spiritual și cultural) continuă să ignore teologic – sau să rămînă în ariergarda – noului decor istoric global.
Cîteva motive de indignare
Alianța pentru familie face următoarele declarații: „Uităm că disciplinarea fizică poate fi o expresie a dragostei părintești la fel de mult ca mîncarea, îmbrăcămintea și îngrijirea de nevoile fizice și emoționale ale copilului?“ Interdicția „de a nu pedepsi fizic copilul nu urmărește binele copilului, ci lovește în autoritatea părinților și subminează suveranitatea familiei“. E stupefiant!
De-a dependenţele şi copilăritul
Cînd ești supărat sau pur și simplu ai vreun gînd sîcîitor care-ți dă tîrcoale ca un bărzăune, cel mai bine e să ți iei picioarele la spinare. Nu e nepărată nevoie să alergi, poți pur și simplu să mergi, să înaintezi calm, dar hotărît, trăgînd cu ochiul la lumea din jur.
Însemnări despre un criminalist
Despre Ceacanica se spune că a fost autodidact. Ştia medicină legală şi psihologie criminalistică, deşi în dosarul său de la Securitate scrie că avea doar patru clase gimnaziale (ulterior a făcut şi liceul). Ca să dobîndească, însă, cetăţenia română, a luptat în al Doilea Război Mondial, de unde s-a întors slăbit şi bolnav. A fost concentrat între 1939 și 1942, pe frontul de răsărit, în Basarabia și la Odessa, fiind decorat cu medalia „Bărbăție și Credință“, clasa a II-a.
„Niciodată n-am fost în stare să rămîn cînd mi s-a impus ceva“ – interviu cu jurnalistul Cătălin PRISACARIU
A fost una dintre cele mai crunte depresii pe care le-am experimentat, nu neapărat din lipsa banilor și lipsa perspectivei, dar mai ales pentru că, atunci cînd nu îți întinde nimeni nici măcar un deget, înțelegi pe deplin că solidaritatea în breaslă nu prea există.
Cu ochii-n 3,14
● O adolescentă, pe stradă: „Sper să termin odată cu Bacul ăsta. Am o relaţie mai lungă cu Bacul decît am avut cu Mihai!“ Nici despărţirile nu mai sînt ce au fost. (C. Ş.)
Cehia – cîteva impresii şi un festival
Orașul miroase mai mult a anii ’80 decît a comunism.
Timiditatea, această plagă
Ridici un pic tonul și se înghioacă în ei, ca melcii. Timiditatea înfiorătoare care-i marchează e paralizantă în multe momente sociale cărora trebuie să le facă față ca niște oameni maturi ce se află, nu ca un licean născut îmbujorat de angoase.
Orice străinătate le e patrie*
În 1953, Alexandr Schmemann, recent instalat în Statele Unite ale Americii ca profesor la Seminarul teologic „Sf. Vladimir“ din New York, își încheia un articol programatic despre teocrația bizantină cu următoarea frază: „Imperiul bizantin a murit. Sfînta Rusie a murit. Naționalismul a devenit cu totul păgîn și materialist; este ca un nou idol care cere sacrificiu și slujire. Și totuși creștinii continuă să susțină acest idol cu rasismul lor religios și prin izolarea lor psihologică în trupuri n
Şcoala şi modelele
„În casa mea nu se vorbește despre homosexualitate“, spune unul dintre părinții furioși pe Verlaine și Rimbaud. Păcat, îmi vine să spun: în casă nu s-o vorbi, dar în lumea în care își petrec foarte-foarte mult timp din zi adolescenții în cauză se vorbește, se comentează, se dezbate diversitatea oamenilor și a relațiilor dintre ei.
Cînd ţi se întîmplă ţie
De cele mai multe ori ne ducem viețile ca spectatori de știri: din fotoliile fiecăruia privim și participăm pe cît putem la viețile celorlalți, iar ale noastre, de multe ori, ne trăiesc ele pe noi, împingîndu-ne, ca un fel de tăvălug, înainte. Apar, însă, pe parcurs, situații în care, brusc, devenim actanți. În care ne trezim că, din același fotoliu, ne uităm la noi înșine pe ecran.
Marian Godină vs România
Prea şi-a luat-o-n cap cu talentele, prea a început să-şi dea cu părerea despre orice. Da, „tablagiul“ Godină nu-şi mai cunoaşte lungul nasului. Oh, serios? Păi, nu pentru asta e Facebook-ul?
D’ale arboretului genealogic
Noilor ciocoi nu le vor mai fi de-ajuns diplomele de studii și își vor dori diplome de noblețe, întocmai ca-n vremea lui Ludovic al XIV-lea, așa că se vor repezi ca berbecii să-și întocmească genealogii sau, cum se spune curent, să-și facă „arborele genealogic“.
Incriminarea pentru un volum de poezii. Discriminarea pentru invaliditate
Limitarea, în actele normative şi administrative, a formulei „capacitate de muncă pierdută în totalitate” la cazurile extrem de grave, în care această facultate umană este evident dispărută.
Cu ochii-n 3,14
● Dacă marijuana ar fi legalizată, cifra vînzărilor ar întrece-o pe cea a înghețatei și a biletelor la cinema – conchide un articol din Forbes. Cred că problema ar putea fi însă rezolvată simplu: vinzi înghețată cu marijuana la cinema. (S. G.)
Să te măriţi bine!
În categoria realizărilor intră de multe ori și copiii. A face (și a crește) un copil nu mai este un lucru firesc care vine de la sine, e un „proiect“ reușit. Copilul poate să umple un gol, să fie un răspuns pe care nimeni nu-l poate contrazice la întrebarea „Ce ai realizat în viață?“. Însă copii nu „se realizează“, se nasc pur și simplu.
Scaunele de Ionesco, 2017
Am intrat într-un Cora și m-am uitat la scaune. Dialogul a fost așa...
Adultul faţă cu maică-sa
„Te îmbolnăvești cam repede în ultima vreme. Ce e cu tine? Muncești prea mult, fumezi iar mult…“ Noroc că nu sînt lîngă ea, că sigur îmi tragea pleoapa inferioară a ochiului în jos să vadă ce culoare dubioasă o fi și pe acolo.
Preumblare printr-o bibliotecă a îngerilor
Nu, nu e vorba despre o lume de unduiri duioase, de fantomatice figuri a căror dulceaţă e exanguă. Literatura pe care o parcurge cartea lui Bogdan Tătaru-Cazaban priveşte lumea, plină de densitate, de energii, a inteligenţelor contemplative. Cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor, cu formaţie în filozofie şi teologie, autorul a făcut din teza lui de doctorat şi din cîteva studii asociate o carte plină de nerv spiritual, de rafinament speculativ, de ştiinţă solidă şi atrăgătoare.
Variațiuni pe aceeași temă
Am convingerea că, după 30 de ani de occidentalizare galopantă, am atins plafonul de sticlă. Am obosit, ca societate (cu toate generațiile ei contemporane), și ne tragem sufletul, într-o stagnare trăită ca recul. Conflictul dintre anticomuniști și nostalgicii vechiului regim s-a consumat în termenii nevoii de memorie, dreptate și adevăr.
De vorbă cu cititorii
Educatoarei i se pare că ar fi un semnal de alarmă, privind un eventual comportament abuziv, excesiv de autoritar al mamei și îi cheamă pe ambii părinți la școală. Se amuză atunci cînd îi vede: tatăl era foarte scund, iar mama înaltă, impunătoare ca un pinguin uriaș.
Natura bate filmul
Nu mă uitam la pădure ca la un spectacol, nu-i observam toate detaliile și încrengăturile. Era un tapet sau un mijloc de a aduna mici obiecte drăguțe, ca de la un magazin de decorațiuni gratuit: conuri de brad, mușchi, flori, scoarță de copac. Aveam un mod pragmatic și infantil de a-mi apropria natura – totuși, nu atît de pragmatic precum cei care fac grătare în mijlocul ei, o pîrlesc și lasă gunoaie.
Jurnaliştii străini au probleme?
Uciderea jurnalistei Daphne Caruana Galizia, cea ale cărei investigații au provocat alegeri anticipate în Malta, este una dintre cele mai cutremurătoare știri din ultima vreme din sfera libertății presei.
Luther – omul şi reformatorul
Pe final de Ev Mediu, cînd neliniștile sociale erau mari și schimbări importante se profilau pe un orizont deloc luminos, ideile reformatoare cuprinseseră intelighenția renascentistă și deja produseseră cîteva schimbări importante.
Cum ne mai raportăm la copiii noştri?
1 din 10 fete și 3 din 10 băieți au debut de viață sexuală la 15 ani, însă „doar o parte dintre ei sînt familiarizați cu mijloacele contraceptive: 35% cu prezervativul și doar 7% cu pilula contraceptivă. Aceste cifre ne arată că, cu sau fără educație sexuală, copiii noștri cresc și au inițiative, fac alegeri și iau decizii. Rolul primordial al educației este să îi ajute să ia deciziile corecte și sănătoase.
Cu ochii-n 3,14
● În București, pe la semafoare, dau peste destui coorășeni de-ai mei care, atunci cînd e roșu, se aruncă printre mașini, cu avînt de kamikaze, într-un slalom nebun. Și, habar n-am prin ce minune, reușesc să supraviețuiască și să ajungă aparent întregi pe partea cealaltă. (I. P.)
Gaşca veselă de la cardiologie
Ies un pic speriată din cabinet. „Curaj!“ – îmi strigă doamna în baston. „Organismul e tînăr și va lupta!“
Crize domestice
„Bebe, să ștergi praful și pe balustrade, și pe porțiunile vopsite cu negru, că se vede praful. Semnat, Costel, administrație.“