Crize domestice
Simțeam cum un sentiment de urgență începe să mă sufoce ca o moarte grea. O apăsare implacabilă, ca o pătură de plumb, îmi amorțea rînd pe rînd mîinile, umerii, coșul pieptului, picioarele. Aveam în același timp sentimentul că trebuie să fac neapărat ceva extrem de important, ceva de care atîrna soarta mea și a omenirii întregi, dar nu știam ce anume. Inima începe să mi bată tare, ieșită din ritm cumva, cu fiecare bătaie mă azvîrle în sus și-n jos ca pe o păpușă de cîrpă.
Mă trezesc într-o jale fără de margini și fără de subiect în lumina verzuie a plantațiilor de coca din Columbia. La televizor curge Netflix cu Narcos. Mă reașez în realitate, știu că am visat, dar bubuitul din piept nu contenește. Ba chiar îl simt și îl aud mai tare. „Ce naiba se întîmplă?“, întreb. „Noul nostru vecin cîntă la tobe“, mi se răspunde. Îmi ia ceva ca să procesez informația, dar și bubuiturile de la care vibra toată casa de sărea pisica în culcușul ei. Ne zăngăneau paharele în dulapuri, ceaiul meu din cană făcea valuri la suprafață, ca în Jurassic Park.
După momentul de stupefacție – era trecut de 10 jumate seara, tobe live în casă nu auzisem niciodată, îmi lipsea conceptul unei persoane care poate să facă așa ceva cu vecini alături –, după momentul ăsta bulversant, s-au dezlegat toate baierele furiei. Nu credeam că un om calm – eu – și pretins empatic – eu – poate nutri asemenea gînduri de răzbunare. I-aș fi făcut tobele alea guler, i-aș fi pus capul între cinele, i-aș fi lipit mîna cu scoch de premier și aș fi apăsat cu furie pedala să i-o facă zob ciocănelul ăla care ține ritmul, vorba unui fost director de televiziune publică, l-aș fi defenestrat chiar, vă jur.
În fine, situația s-a rezolvat destul de calm printr-un SMS trimis proprietarului, care s-a simțit și a trimis tobele la culcare.
În orice caz, locuitul într-o comunitate cît de mică poate deveni o aventură cît se poate de palpitantă. Nu mai departe de zilele trecute, am trecut iar printr-o mică dramă pentru că cineva ne-a uzurpat postul de administratori. Nu știu cum se face că a picat pe noi rolul de a plăti factura la apă, dar și pe cel care face curat pe scară. În clădirea asta mică de două etaje, în care stau doar cîteva familii, nimeni n-a vrut să se înhame la așa ceva, spiritul civic s-a zvîrcolit în noi, așa că am sfîrșit prin a fi un soi de administratori de nevoie. Vă spun, nu e mare sfîrîială, mai ales dacă te încurci cînd dai restul, cînd plătești de la tine așteptînd să cotizeze ceilalți și cînd te privește lumea cumva de sus, ca pe un umil responsabil de mop fără ca habar să nu aibă ce important e mopul ăla. În fine. Spuneam că mi s-a uzurpat rolul în ziua în care am văzut un afiș lipit de geamul de la intrare care zicea așa: „Bebe, să ștergi praful și pe balustrade, și pe porțiunile vopsite cu negru, că se vede praful. Semnat, Costel, administrație.“ Bebe, ați înțeles, e tipul care face curat, ajuns în această poziție după o luptă dură între vechea doamnă de serviciu, tanti Florica, și new-comerița tanti Maria. Postul a fost cîștigat de tanti Maria. Bebe e fiul Mariei. Extensia brațului său și a cîrpei de praf. Costel e ăla care m-a uzurpat. Burtos și asertiv, el cu gloria, eu cu munca.
Bebe, ca să mă întorc la el, e un soi de folkisto-rockăr de vreo patruzeci și ceva de ani, cu o codiță strînsă la spate și cu două ștrasuri în urechi. Bîntuie cartierul și face curat pe ici și colo. E roșcovan ca un motan vagabond și zîmbește mai tot timpul, un zîmbet uleios și grizat în permanență. El e rezultatul puciului doamnelor de serviciu de la noi de pe scară. E rezultatul luptei epice între tanti Florica și tanti Maria, care și-au încrucișat glorios măturile, Valkirii care împroașcă flăcări cu Domestos. Bebe e delfinul imperial străjuit de glorioasa tanti Maria. Fleorpăie mopul pe scări cu lejeritate princiară. Azi a sunat la ușă: „Doamnă, nu-mi dați și mie un avans pe luna asta?“ „Îți dau, Bebe.“ „Aș merita și o tărie, acolo“, zice. „P-aia să ți-o dea Costel, administratorul“, zic, cu veninul unui mareșal fără baston. Rîde și pleacă.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
