Frica de schimbare

Publicat în Dilema Veche nr. 716 din 9-15 noiembrie 2017
Oameni pe stradă jpeg

„Băi, unde naiba au pus ăștia chips-urile? Dar napolitanele alea fără zahăr? Uite, mă, nimic nu mai e la locul lui!“ Stai și te învîrți ca o găină fără cap în magazinul pe care, pînă mai ieri, îl știai cu ochii închiși. Acolo sînt uleiurile, dincolo făină, griș, esențele de vanilie, în partea ailaltă cănile oribile cu un șobo-cîine colorat pe ele. Știai tot-tot. Era traseul tău bătut și răzbătut în fiecare zi aproape, era coconul tău molcuț, familiar, pînă la punctul în care știai să umbli printre rafturi ca în sertarele de acasă.

Acum l-au reorganizat, cică. Harta interioară a magiunurilor și a brînzei de vaci s-a schimbat brusc și te-a lăsat dezorientat, străin într-o lume străină, legănînd descumpănit coșul din mînă în fața unor salate sănătoase apărute în locul raftului cu vinuri. Te cuprinde un sentiment de pierdere intensă, un soi de angoasă de înstrăinare, ai fost azvîrlit brusc din rutină într-un labirint ostil de mîncare. Și parcă nici oamenii nu mai sînt aceiași. Și nici luminile. A dispărut și casierița aia mămoasă care-ți amintea să-ți iei țigări.

Pleci acasă furios fără să-ți iei cîteva chestii esențiale după care venisei anume. Ai fost într-atît de furios că ai refuzat să întrebi lumea care lucra în magazin unde-i una și unde-i cealaltă. Te-ai enervat ca prostul pe toți pentru că o rearanjare de rafturi în magazinul tău ți-a dezechilibrat cotidianul și uite cum stai acum pe marginea lumii răsturnate și atîrni cu un picior deasupra unui hău necunoscut. Apocaliptic.

O să dureze ceva, dar o să-ți refaci rutina, iar totul va fi ca înainte. Frica de schimbare rămîne, însă. N-aș da IOS-ul pe Android, n-aș citi pe nimic altceva decît pe hîrtie (trăiască Kindle!), n-aș scrie cu alte fonturi decît cu cele cu care m-am obișnuit și neapărat la o distanță de un rînd jumate, n-aș pleca niciodată din București ca să stau la Brașov, de pildă, n-aș purta niciodată rochii cu pantofi cu toc, sau pantofi cu toc, n-aș vota niciodată cu ăla sau cu ălălalt și, în general, structura mea interioară e un soi de pat al lui Procust, ba nu, o formă de prăjitură care taie nemilos tot restul de aluat care nu intră în logica asta osificată a fricii comode.

N-o să fii niciodată un erou. În măsura în care pînă și o schimbare de perspectivă te dezechilibrează rău pe interior, n-o să fii vreodată un erou. În măsura în care te atașezi atît de tare de obiecte încît un gest igienic de a arunca un aspirator vechi te face să suferi după amicul care te-a ajutat atîta vreme, n-o să fii.

Dincolo de toate handicapurile astea evidente nu poți însă să nu te enervezi ori de cîte ori îi auzi pe unii cum plîng an de an că „importăm sărbători străine“. Cînd e Valentinul cu inimioare, că de ce nu e Dragobete. Cînd e iepurele de Paști care aduce ouă, că de ce e. Cînd e Halloween, că piei Satană. Indignarea asta cetățenească poate fi pînă la urmă doar iritant-amuzantă și gata, dacă n-ar ascunde o șubrezenie de identitate colosală. O nesiguranță asemenea. Te întrebi de ce Dumnezeu nu pot coexista toate sărbătorile astea la un loc, că nu s-ar supăra nimeni. Vrei să te îmbraci zilnic în ie și să joci oină în week-end (pardon, la sfîrșit de săptămînă), să mănînci brînză, barză, viezure, fii binevenit. Întrebarea rățoită „Dar ce, nu avem și noi sărbătorile noastre?“ sau „Dar de ce trebuie să luăm toate prostiile de la străini?“ mă scoate, iertați-mă, din sărite. Păi, nu ești cu atît mai cîștigat dacă le faci pe toate? Tot atîtea motive de sărbătorit cîte ceva. Fac Crăciunul pe toate stilurile, fac Ramadan Bayramul și Kurbanul, fac Paștele, fac Așura, Roș Hașana, Iom Kipur, oh, keep them coming! Și ca să enervez total pe cît mai multă lume, mă încumet să zic că nici blamata romgleză nu mă deranjează absolut deloc. Limba e vie, într-atît de vie și de spectaculoasă la folosit că ne-o ia înainte as we speak. Româna e minunată și, folosită cu dragoste, îți poate băga cuțite tulburătoare în inimă. Dar anchilozată în prețiozități gen „întru cunoaștere“ – enervant cuvînt „întru“ –, nu poate deveni decît o limbă despre sine și nu despre ea și despre tot restul lumii. I think. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic