Luther – omul şi reformatorul

Teofil STANCIU
Publicat în Dilema Veche nr. 714 din 26 octombrie – 1 noiembrie 2017
Luther – omul şi reformatorul jpeg

● Roland H. Bainton, Luther – omul și reformatorul, trad. Daniel Tomuleț, Oradea, Casa Cărții, 2017. 

Orice carte despre Martin Luther sau despre Reforma protestantă nimerește, în spațiul cultural-religios românesc, pe un teren aproape viran. S-a scris încă prea puțin și s-a tradus insuficient. Avem traduse doar o parte dintre scrierile importante ale reformatorilor de prim rang. Strînse laolaltă, toate cărțile de și despre reformatori publicate în limba română nu depășesc 30 de titluri.

Biografia scrisă de Roland H. Bainton, la jumătatea secolului trecut, rămîne una de referință pentru spațiul anglo-saxon și constituie o bună introducere pentru publicul român interesat de personajul istoric Martin Luther, epoca sa și contextul teologic în care a început Reforma și s-a forjat teologia protestantă. Fapt lăudabil, nici detractorii, nici adulatorii lui Luther nu ar putea fi deplin satisfăcuți citind Luther – omul și reformatorul, decît în cazul în care ar reține selectiv și preferențial ceea ce le justifică poziția.

Deși respectă în linii mari convențiile unei biografii cronologice, Bainton preferă să ia ca punct de pornire nu anul nașterii lui Luther, ci prima sa criză religioasă. Surprins de o furtună puternică în mijlocul pădurii, jură în fața Sf. Ana că se va călugări dacă scapă teafăr – pe atunci era student la drept. Ironic debut pentru un viitor protestant!

Pe lîngă datele biografice atent documentate și discutate fără patimă, autorul își permite și largi excursuri teologice, citînd sau parafrazînd masiv din lucrările lui Luther, conturînd liniile de forță ale teologiei sale și încercînd să explice nașterea și evoluția concepțiilor luterane în context istoric și biografic. Fundamentale pentru întreg eșafodajul teologic protestant sînt cele cinci principii sola (formulate de Luther pentru toată posteritatea sa protestantă): sola Scriptura, sola gratia, sola fide, solus Christus și soli Deo gloria.

Pe final de Ev Mediu, cînd neliniștile sociale erau mari și schimbări importante se profilau pe un orizont deloc luminos, ideile reformatoare cuprinseseră intelighenția renascentistă și deja produseseră cîteva schimbări importante. Erasmus se arăta foarte critic cu Biserica din care făcea parte și punea la îndemîna universitarilor studioși prima ediție a Noului Testament în greacă. Luther nutrea admirație pentru demersurile lui Erasmus, avea să se folosească de instrumentarul său, dar, după celebra polemică despre liberul arbitru, va rămîne toată viața un adversar al metodelor mult mai temperate ale cărturarului din Rotterdam.

Politica și jocurile de putere inflamau suplimentar atmosfera. Papa avea pe rol proiecte grandioase, iar indulgențele asigurau o parte din banii necesari pentru finanțarea lor. Împăratul voia să-și extindă influența, dar avea nevoie de sprijinul principilor electori și de vecinătăți pacificate. Sentimentul național și dorința de a diminua presiunile papale și imperiale s-au pliat destul de bine pe profilul socio-politic al Reformei. Biblia în germană (nu era prima traducere, dar devine repede cea mai populară, mai ales cînd este ilustrată cu gravurile lui Cranach) alături de tezele care subminau autoritatea papei și a Bisericii Romei fac repede din Luther o celebritate printre conaționali.

În folclorul istoric, în afară de inițierea Reformei, odată cu afișarea celor 95 de teze, probabil că cele mai cunoscute lucruri despre Luther sînt reacțiile sale față de persoane sau evenimente care i-au stîrnit interesul: bucuria la moartea lui Zwingli, reformatorul din Zürich; diatriba împotriva hoardelor țărănești răsculate; complicitatea la persecuția anabaptiștilor; și scrierile împotriva evreilor. Merită insistat puțin asupra lor.

În general biograf binevoitor, Bainton nu escamotează aspectele controversate ale caracterului lui Luther, dar pune lucrurile în perspectivă pentru a facilita o explicație – nu neapărat și o justificare – vizavi de comportamente pe care le consideră imputabile marelui reformator.

Ieșirea virulentă a lui Luther împotriva țăranilor – din care istoria va reține mai cu seamă celebrele „lovește, ucide, înjunghie“ – trebuie înțeleasă și în contextul mai larg al atitudinii sale față de autoritățile pămîntești. În concepția lui, Biserica și Statul sînt cele două mîini ale lui Dumnezeu, care acționează distinct, cu mijloace proprii specifice, dar complementar. Cetățeanul creștin este dator să respecte legile și ordinea statului, dar nu mecanic și în mod absolut, căci conștiința lui este independentă. Totuși, protestul său față de nedreptăți trebuie să urmeze rînduiala puterii seculare și să fie prezentat în rugăciune lui Dumnezeu. Răzvrătirea este ilegitimă, dar există cazuri în care nesupunerea civică este admisă: dacă principele îi cheamă pe creștini la arme într-un război nedrept sau dacă îi obligă să încalce una dintre cele Zece Porunci. La modul ideal, magistratul și pastorul colaborează pentru bunul mers al societății și al bisericii locale.

Pe acest fundal teologic trebuie așezată revolta țăranilor, însă mai există niște factori de care trebuie ținut seama. Reformatorul susținea legitimitatea unor revendicări țărănești, dar nu era de acord cu acțiuni revoluționare. Pe de altă parte, mulți țărani vedeau în Luther un lider potențial sau măcar un arbitru în confruntarea cu principii. Cert e că mișcarea a căpătat, fără vrerea lui Luther, un caracter anticatolic și protestant. La această percepție contribuia și faptul că unele idei teologice ale Reformei fuseseră radicalizate fie în direcția unui egalitarism generalizat (Karlstadt), fie în direcția unui militantism revoluționar (Müntzer). Catolicilor le convenea să asocieze răzmerița țărănească și mișcarea eminamente religioasă inițiată de Luther (și pe care el se străduia s-o mențină în parametri teologici).

Cînd la toate acestea s-au adăugat și actele de vandalism și cruzime ale țăranilor – care s-au dedat la jafuri, crime, desfrîu –, Luther a ripostat cu celebrul său opuscul Împotriva hoardelor de tîlhari și criminali ale țăranilor. Nu înainte, totuși, de a descinde în mijlocul lor și a încerca o calmare a spiritelor, acțiune soldată cu un eșec total. A existat și nefericita sincronizare între data la care scrierea ieșea din tipar și momentul în care țăranii erau măcelăriți. Luther a încercat ulterior să dreagă lucrurile, dar broșura cu scop reparatoriu nu a mai fost luată în seamă.

Consecințele au fost cît se poate de nefaste. Principii catolici îl considerau pe Luther răspunzător de tulburările create. Țăranii s-au înstrăinat de mișcarea luterană, optînd ulterior pentru anabaptism, iar Luther a început să se teamă „de haos“, după cum spune biograful său, devenind complice la persecuția unor nevinovați, ca nu cumva să se repete revolta.

În parte, așa se explică atitudinea sa ostilă față de anabaptiști care, deși au pus în scenă un singur episod violent (la Münster), erau priviți cu suspiciune de toată lumea. În mod ironic, Luther folosește tocmai retorica adversarilor săi „papistași“, reproșîndu-le anabaptiștilor tocmai ceea ce i se reproșa lui de către catolici: blasfemie, erezie, dezbinarea Bisericii, răsturnarea ordinii ecleziale și a celei lumești. Ostilitatea față de anabaptiști nu poate fi considerată un accident (cum, cu multă indulgență, ar putea fi încadrat îndemnul la reprimarea țăranilor), ci este o constantă, punctată de cîteva episoade de îngăduință. Împreună cu Melanchthon, colaboratorul său apropiat, a compus și a semnat mai multe memorandumuri împotriva acestora, devenind astfel complici la persecutarea și martirizarea unora dintre ei.

Chestiunea evreiască este, firește, deosebit de sensibilă. Iar în contextul secolului XX și al Holocaustului, a beneficiat de multă atenție. Bainton se limitează să precizeze că, după o perioadă inițială optimistă, cînd credea că îi va putea converti pe evrei la Evanghelia adevărată (redescoperită), Luther avea să constate că demersurile sale sînt zadarnice. Cînd a primit vestea că în Moravia creștinii sînt obligați să se convertească la iudaism, a răbufnit, propunînd soluția unui sionism forțat. Ar mai trebui adăugat că, în viziunea biografului, atitudinea lui Luther era religioasă, nu etnică, ceea ce nu face însă antisemitismul său mai puțin culpabil. 

Teofil Stanciu este absolvent al Facultății de Litere din Oradea. Este traducător, redactor de carte și blogger.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.