Cum ne mai raportăm la copiii noştri?
Pe 29 octombrie, la București, are loc conferința „Cultivarea in-teligenței parentale“, susținută de Pagina de Psihologie în colaborare cu Mozaic Media și Salvați Copiii. Evenimentul, spun organizatorii, este cel mai important desfășurat anul acesta în România pe tema sănătății relaționale a familiei. Speaker-ii vor fi trei dintre cei mai apreciați experți în domeniu: György Gáspár, Urania Cremene și Diana Stănculeanu. Conferința face parte din programul național Revoluția Relațională în România.
Revoluția relațională
Despre programul național Revoluția Relațională în România l-am întrebat pe György Gáspár, unul dintre organizatorii și speaker-ii conferinței „Cultivarea inteligenței parentale“: ce înseamnă acest program?
„Eu sînt pasionat de relațiile interpersonale, în calitate de psihoterapeut de familie și cuplu, am fost educat să mă uit în special la ce se întîmplă între oameni și abia ulterior la trăirile și sentimentele lor. Curiozitatea mi-a crescut și mai mult de cînd studiile științifice, realizate de cele mai moderne laboratoare de cercetare din lume, au confirmat că cel mai important factor pentru sănătatea noastră fizică și psihică, pentru nivelul de fericire și stare de bine pe care-l resimțim, e reprezentat de calitatea relațiilor noastre. Astfel, din 2014, prin Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie și platforma online paginadepsihologie.ro, am pornit #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia. Debutul a fost mai greu și mai complicat, mulți dintre cei care ne auzeau se amuzau de ideile noastre – Cine mai sînt și acești bieți psihologi care cred că pot porni o revoluție? Dar, datorită perseverenței, am avut șansa de-a invita în țara noastră cîțiva din cei mai apreciați psihoterapeuți relaționali din întreaga lume – Daniel Siegel, Monica McGoldrick, Esther Perel, Harville Hendrix sînt doar cîțiva dintre ei – și să creștem încrederea românilor în munca noastră și, cel mai important lucru, în rostul și importanța relațiilor. Astfel, programul a devenit unul național, prin intermediul evenimentelor pe care le organizăm anual în diferite colțuri ale țării, prin numărul tot mai mare de specialiști pe care-i instruim în cultivarea sănătății relaționale.“
Despre conferința de la finele lunii octombrie aflu că, de cîțiva ani, Pagina de Psihologie organizează acest gen de „evenimente de conștientizare a importanței sănătății relaționale sub toate formele ei. Anul acesta, alături de Salvați Copiii România, ne-am propus să cultivăm inteligența relațională a părinților și astfel să schimbăm ceva din moștenirea psihologică care se transmite de la o generație la alta. În secolul XXI, părinții au dreptul la libertate – în gîndire, în exprimare și în alegere, iar responsabilitatea noastră, a societății civile, e să le oferim acestora informație corectă din punct de vedere științific, moral și, desigur, uman. Astfel, s-a născut această serie de conferințe. În 2016 au fost peste 400 de participanți, iar în acest an estimăm un număr de peste 500.“
Aflu că ediția din 2017 va fi una specială și pentru că vor participa două dintre cele mai apreciate experte naționale în psihologie și parenting. „Le-am invitat pe Diana Stănculeanu, de la Salvați Copiii România, și pe Urania Cremene, pentru a putea aborda un număr mai mare de subiecte. Urania va vorbi despre cum influențează stilul de parenting (abordarea adultului de-a fi prezent în relația părinte-copil) dinamica vieții de familie. Diana ne va ajuta să conștientizăm importanța sănătății și a educației sexuale. Iar eu îi invit pe părinții din România să vorbim despre inteligența emoțională, despre cum îi putem ajuta pe copiii din viețile noastre să se împrietenească cu propriile emoții și astfel să devină adulți curajoși și demni să primească și să ofere empatie și respect.“
Problemele copilului în România
Pe Diana Stănculeanu, care lucrează ca psiholog la asociația Salvați Copiii, am întrebat-o, din start, care sînt problemele majore cu care se confruntă copiii.
Statisticile, cifrele în spatele cărora se ascund adevărate drame, arată cam așa: 30% din copiii României trăiesc într-o sărăcie extremă, deprivați material în mod sever; 250.000 dintre copiii care frecventează școala sînt analfabeți; doar 50% din copiii români merg la grădiniță; în ceea ce privește educația antepreșcolară – 5% din copiii de 1-3 ani merg la creșă în zona urbană; nu avem nici o creșă în rural; 280.000 de copii nu urmează nici o formă de educație, iar încă 35.000 de copii abandonează școala în cursul gimnaziului; 63% din copii sînt bătuți acasă de părinți, ca parte a educației de zi cu zi; 20% din părinți încă consideră că pedeapsa fizică este utilă și benefică în procesul de creștere a copiilor. În ceea ce privește bullying-ul în școli, 1 din 4 copii e umilit în fața colegilor și 3 din 10 sînt sistematic excluși din grupurile de colegi. Un număr estimat de 250.000-350.000 de copii au unul sau ambii părinți plecați la muncă în străinătate, fiind practic lipsiți de sprijin parental. România se află pe locul 1 în Europa la sarcini în adolescență, cu 1 din 10 adolescente devenind mamă înainte de a împlini 18 ani.
„Toate aceste realități au devenit obiective de intervenție în cele trei programe prioritare ale organizației Salvați Copiii România – «Reducerea mortalității infantile», «Educație și Protecția copiilor împotriva oricărei forme de violență sau abuz». Educația pentru sănătate este o componentă importantă a activității noastre, iar sub această umbrelă, educația sexuală reprezintă un demers provocator, date fiind normele culturale, dar extrem de necesar“ – spune Diana Stănculeanu.
În cadrul conferinței, psihologul va susține un atelier despre educația sexuală, un subiect încă tabu în România.
„Într-adevăr este încă un subiect tabu“ – îmi spune Diana Stănculeanu, un subiect „menținut pe de o parte de experiențele trecute ale celor mai mulți adulți, acum părinți sau cadre didactice, cu subiectul educației sexuale, experiențe ce se înscriu pe un continuum între ignoranță, păcat și rușine, iar pe de altă parte de înțelegerea limitată a educației sexuale ca demers ce îl pregătește, uneori prematur, pe copil să facă sex, și scoaterea ei dintr-o abordare mai complexă ce vizează sănătatea fizică și emoțională a copiilor, precum și protecția acestora. Din păcate însă, lipsa educației sexuale de pe agenda educațională largă ce vizează copiii plasează România pe primul loc în Europa în ceea ce privește sarcina în adolescență, cu 1 din 10 adolescente devenind mamă înainte de a împlini 18 ani.“ Aflu că, potrivit unui studiu realizat în 2016 de Organizația Mondială a Sănătății, Health Behaviour of School Aged Children, la care România a participat cu eșantioane reprezentative de elevi, 1 din 10 fete și 3 din 10 băieți au debut de viață sexuală la 15 ani, însă „doar o parte dintre ei sînt familiarizați cu mijloacele contraceptive: 35% cu prezervativul și doar 7% cu pilula contraceptivă. Aceste cifre ne arată că, cu sau fără educație sexuală, copiii noștri cresc și au inițiative, fac alegeri și iau decizii. Rolul primordial al educației este să îi ajute să ia deciziile corecte și sănătoase.“
Vorbind despre educația sexuală și despre falsele percepții care o transformă într-un subiect tabu, Diana Stănculeanu afirmă că este vorba, de fapt, „despre sănătatea și protecția corpului nostru, într-o primă etapă, despre sănătatea, protecția și împlinirea relațiilor noastre, precum și despre acceptarea și confortul fiecăruia cu sine, într-o etapă ulterioară. Ea trebuie să înceapă simultan cu educația copiilor noștri despre orice altceva pe lume. Este foarte important să ne îndepărtăm de credința eronată că educația sexuală înseamnă să îi învățăm pe copii să facă sex. Cîtă vreme cred asta, mulți părinți vor fi dispuși/pregătiți să înceapă educația sexuală a copiilor lor cîndva în adolescență, adică cu vreo 10 12 ani mai tîrziu decît ar fi necesar să înceapă educația sexuală, înțeleasă ca un continuum sănătos ce acoperă mare parte din viața noastră și îl ajută pe copil să se descopere pe sine, să se accepte cu relaxare și firesc, să îi descopere pe ceilalți cu aceeași naturalețe și să construiască împreună cu ei relații armonioase, cu grijă și respect față de sine și față de celălalt.“
Stiluri de educație parentală
Un alt subiect atins în conferință va fi legat de „stiluri parentale“. Am întrebat-o, așadar, pe Urania Cremene, cea care va susține dezbaterea, despre ce e vorba.
„Voi discuta despre stilurile parentale și în ce fel acestea au impact, pe termen scurt și lung, asupra cuplului și asupra felului în care ne creștem și educăm copiii. Din ce în ce mai multe cupluri au probleme odată cu apariția copiilor. Aș vrea să ajut părinții prezenți la această conferință să conștientizeze motivele din spatele reacțiilor pe care le avem, ca părinți, stilurile noastre parentale și ce anume putem face, nu numai ca să păstrăm cuplul echilibrat, dar și ca să creștem copii echilibrați.“
Cum se schimbă dinamica unui cuplu odată cu apariția unui copil?
„Pentru unii, devine totul mai ușor, mai frumos, mai cu sens. Rotund. Pentru alte cupluri însă, venirea pe lume a unui copil începe să adîncească anumite diferențe. Dincolo de toate schimbările pentru care puțini tineri părinți sînt cu adevărat pregătiți (sau deschiși să le îmbrățișeze), stilurile parentale ale fiecăruia încep să iasă la suprafață. Oameni care poate pînă ieri își încheiau frazele unul celuilalt constată cît de diferit ar aborda creșterea și educația unui copil. Și, cum pentru fiecare părinte copilul devine poate cea mai importantă persoană, negocierile pot deveni într-adevăr dure și, pe măsură ce anii trec, toată familia are de suferit. Din fericire, există metode prin care putem echilibra tot acest dezechilibru. Necesită însă deschidere, răbdare, cunoștințe și, nu în ultimul rînd, conștientizarea faptului că nu exista un adevăr universal.“
Foto: flickr
