Noi sîntem fun, wow, cool!
Răsfoiesc liste cu anunțuri de posturi, oferite de angajatori, și mi se face frică: la noi, și pentru meseriile tradiționale, de tipul medic, învățător, inginer, aviator, școala românească nu reușește să țină pasul cu cerințele pieței muncii. Darămite pentru meserii „moderne“, cu titulaturi greu pronunțabile și cu sarcini potrivite mai curînd pentru lumea științifico-fantastică, așa cum ne-o închipuiam noi, copiii din anii ’80. Mă întreb: există oare candidați pentru aceste posturi? Dacă da, cine i-a pregătit? Dacă nu, cum au căpătat experiență, sau cîte din firmele de pe piață își pot permite sesiuni mari de training pentru niște noi angajați? Dar să nu anticipăm. Iată cîteva exemple.
O firmă angajează „customer care enthusiast“. „Adică cum?“ – îți vine să întrebi ca prostul, scărpinîndu-te în vîrful capului. Există o slujbă care constă în a avea grijă – entuziast! – de clienți? Descrierea postului, așa cum se regăsește pe site, nu este una simplă, cu liniuțe de la capăt și cu sarcini fixe. Nu, asta e pentru oameni vechi și plini de prejudecăți. Lista cu ceea ce ai de făcut este, în fapt, o poveste „motivațională“, în care te simți mîngîiat pe creștet de la prima întîlnire și ținut de mînă, să nu te descurajezi sau să nu te împiedici de birouri: „Cariera ta este punctul de intersecție între ce îți dorești să faci și cine îți este alături. Succesul vine prin oamenii care ne încurajează să ne păstrăm autenticitatea, să acționăm autonom și să fim mereu cu un pas înainte. Descoperă firma noastră și află cum împreună putem desena viitorul. Poți face primul pas aici. Misiunea ta: Să înveți alături de noi totul despre comunicare prin gestionarea apelurilor primite din partea clienților firmei. Ce facem împreună: Explorăm. Nenumărate experiențe de învățare, tipologii de clienți, soluții și idei. Totul începe cu preluarea apelurilor telefonice. Exersăm. Orice realizare durabilă se construiește pas cu pas. Înarmează-te cu răbdare și ține minte că experiența se cîștigă cu timpul.“ Păi, de fier să fii și tot îți vine să îți depui imediat CV-ul, după atîtea asigurări că nu doare, nu mușcă, nu te rănește să răspunzi la telefon.
Pentru cei din generația mea, burger-ul este o chiftea înghețată adusă de peste Ocean. Sau, în orice caz, ceva pentru a cărui pregătire nu e nevoie să faci școli înalte la Paris sau Roma. Aș, vremurile s-au schimbat: există „chef burgers“. Ce abilități trebuie să aibă el? Nu, nu e cum v-ați gîndit, nu trebuie să știe să producă chiftele: trebuie să fie „pasionat de bucătărie, o fire veselă, prietenoasă, energică“, totul pentru „iubitorii de burger gourmet“. De altfel, și firma care face angajări pe acest post este descrisă ca fiind „un brand prietenos și un fel responsabil de a privi mîncarea urbană. Mizează pe un concept de mîncare responsabilă (sic!) cu mediul și consumatorii“.
Am mai întîlnit următoarele posturi scose la concurs: Bulgarian Speaking Game Presenter, Hunter SoHo Segment, Frontline Ambassador, Outbound Sales Professional, Social Media Agent with Brazilian-Portuguese, specialist prestații simulare NVH GMP (ăsta măcar știm ce face: „Oferă suport entităților (!) de concepție motor/cutie de viteze și de prestații vibroacustică“. Clar, nu?
Repet: există vreo școală pentru astfel de meserii? Mi-e greu să cred; noi abia reușim să punem pe picioare școli pentru tîmplari și electricieni, iar eșecul e cvasi-total: ne reparăm singuri rafturile și ne schimbăm singuri becurile și siguranțele.
Limbajul în care sînt scrise anunțurile pare cel al unui străin de meleagurile astea, un străin care rupe ceva pe românește, dar e complet depășit de complexitatea limbii noastre. Iată cîteva exemple: postul este Manager Clientelă Affluent. Ce trebuie să facă un angajat? Printre altele, „Participă la acțiunile de animare comercială (!) ale băncii și la orice manifestare care poate să prilejuiască întîlnirea cu clienți sau prospecți (?!) din segmentul Affluent, Realizează analize privind: echiparea (!) clienților din portofolii“ etc.
„Tucano – Barista – Fete“ sună, misterios, titlul unui alt anunț, pe care trebuie să îl citești pînă la capăt ca să înțelegi ce vrea de la candidați: afli, deci, că Tucano este numele cafenelei, Barista – al celui care face cafele (și e disponibil), iar cuvîntul „fete“ este complet ilegal, fiindcă nu ai voie să faci discriminări. Dar ce contează? Descrierea noului loc de muncă face toți banii: „Căutăm tineri hotărîţi să reuşească, care aduc pasiune, integritate şi plăcerea de a munci. Dacă cele scrise te reprezintă, ia legătura cu noi. Tucano Coffee – Noi sîntem Fun, Wow, Cool!“
Am dat de alt anunț cu totul neobișnuit, de tipul 3 în 1: „Support Model / Trainer / Admin“. La prima vedere, pare o slujbă pretențioasă: trebuie să fii și trainer, și administrator (?), și suport pentru model (!!!). Răsufli ușurat cînd afli că nu îți trebuie cine știe ce școli: trebuie să fii doar „sociabilă, dornică de afirmare, pozitivă, comunicativă“. Dacă e doar atît, atunci candidatul ideal ar putea fi și mama mea, care e o pensionară foarte drăguță cu vecinii.
Citesc și mă minunez. Știm noi, adulții, profesorii, părinții, să îi pregătim pe copiii noștri pentru lumea viitoare? Avem oare habar de nebunia care zace în ofertele de muncă? Pe vremea mea, cel mai exotic post era cel de prelucrător prin așchiere. Ce vremuri!
Maria Iordănescu este psiholog.
Foto: adevarul.ro
