Nu ne interesează datele noastre personale!
Scriu acest articol absolut stupefiat, după ce am privit, pentru prima (și ultima) dată, emisiunea Recurs la morală. Aflu că rulează de mult, că are tradiție în cadrul Televiziunii Române. Platoul în care este filmată emisiunea este sala Curții de Apel București, așadar o instanță aflată în funcțiune. În platou se aflau protagoniștii emisiunii: doi oameni în vîrstă, care și-au împărtășit povestea producătorilor și care aveau calitatea de „părți“ în pseudo-instanța pusă în scenă, avocatul uneia dintre părți – membru activ al Baroului București – și un reputat notar public tot din București – membru activ în Camera Notărilor Publici, care stătea lîngă directorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1. În platou se aflau și cîțiva tineri studenți la diferite facultăți, de la Drept și Automatică, la SNSPA și Istorie. Aceștia interveneau cu opinii în cadrul dezbaterilor, puneau întrebări și luau notițe. În centrul platoului, dar și al atenției, se afla moderatoarea, care întruchipa însăși alegoria dreptului, era Justiția în persoană. Am ascultat atent povestea părților, încercînd să înțeleg motivul atmosferei grave și apăsătoare care se instalase în platou și care reieșea din înfățișarea moderatoarei care biciuia în stînga și-n dreapta cu cuvinte mustrătoare cînd o parte, cînd pe cealaltă, certa, se lansa în comentarii acuzatoare la adresa uneia dintre părți și părtinitoare la adresa alteia. Din cînd în cînd, moderatoarea lua o pauză și își transfera aerul grav către un alt participant la „proces“, dîndu-i cuvîntul. Astfel, interveneau studenții, care puneau așa-zise întrebări cheie, demne de detectivul Colombo, întrebări care aveau menirea să încuie (definitiv) părțile implicate în „cazul“ respectiv. Moderatoarea repeta întrebările fixînd părțile, punînd presiune suplimentară pe acei doi oameni bătrîni care păreau că nu înțeleg despre ce se vorbește. Lua cuvîntul notarul public, care oscila între limbajul juridic și limbajul comun, cu care acesta se chinuia să traducă niște fraze oricum prea greoaie. Lua cuvîntul și avocata prezentă în „instanță“, cu același limbaj juridic, dar care avea și o relație afectivă cu una dintre părți. Au intrat în scenă doi executori judecătorești, care explicau și ei desfășurarea cazului respectiv. La un moment dat, a luat cuvîntul și directorul instituției publice, care își exprima opinia (tot juridică!) cu privire la cele dezbătute, deși omul nu avea calitatea de jurist în sceneta respectivă. Spe-cializarea n-avea importanță în emisiune, oricine avea o părere o exprima liber.
Sînt jurist de profesie și am încercat să înțeleg pe întreg parcursul emisiunii, fără succes însă, care este speța, despre ce era vorba, care era rolul unora dintre oamenii pomeniți cu nume și prenume, oameni care păreau că au legătură cu părțile și cu actele juridice încheiate de acestea și care nu erau în platou. Au fost prezentate public chiar actele juridice autentificate de notar, în care apăreau numele părților, cu serie și număr de buletin, CNP și adresa de domiciliu actuală a părților implicate (repet, unele dintre acestea nu se aflau în platou!). Pe actele respective, afișate mare pe tot ecranul televizorului, apăreau inclusiv sumele tranzacțiilor efectuate și ștampilele oficiale ale notarului, semnătura acestuia și a părților. Oare li s a explicat celor doi oameni în vîrstă, care și au adus actele la televiziune, că vor fi făcute publice toate datele înscrise în acestea și, respectiv, posibilele efecte ale publicării acestora pe post? Oare li s-a cerut consimțămîntul, prealabil emisiunii, pentru ca aceste date personale să fie făcute publice către toată țara? Oamenii menționați cu nume și prenume ca făcînd parte din speța prezentată în emisiunea Recurs la morală și-au manifestat oare acordul prealabil difuzării emisiunii pentru a le fi pronunțat numele public la TVR 1? Juriștii din platou, adică avocatul și notarul public, și-au pus oare problema că iau parte la o posibilă încălcare a prevederilor Legii 677/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal în România? Oare TVR este autorizată la Autoritatea pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal pentru a prelucra public date cu caracter personal ale cetățenilor și a declarat oare scopul concret al acestei prelucrări, potrivit legii?
Codul numeric personal (CNP), propria imagine și IP-ul calculatorului (în era Internetului) sînt trei dintre cele mai importante date cu caracter personal pe care le deținem, ca să nu spun cele mai importante. Nu are dreptul nici o autoritate de stat să prelucreze aceste date fără un motiv clar exprimat și fără voia noastră, nici o companie publică sau privată nu le poate accesa și nici o persoană fizică nu le poate pretinde fără acordul nostru. Spre exemplu, România este printre singurele țări din UE care înscrie CNP-ul pe pașaport. Motivul pentru care această informație (cu caracter special, așa cum este menționată în legea amintită mai sus) este prelucrată nu este unul plauzibil. Pur și simplu, autoritățile noastre, obsedate să te prezinți cu buletinul la orice ghișeu, obișnuite din comunism să îți cunoască situația, de la CNP la ce mănînci, cu cine și de ce, consideră că toate autoritățile lumii sînt interesate de același lucru. În Olanda spre exemplu, s-au mirat cîțiva colegi de existența CNP-ului pe pașaportul meu, atenționîndu-mă că „sînt tot felul de instituții care cer să se uite în pașaportul tău în străinătate, unele chiar fac copie de pe pașaport, deci cum să îți vadă CNP-ul oricine are nevoie de actul tău de indentitate?!“ Pentru ei, a oferi CNP-ul oricui era ceva de neconceput. Noi, însă, oferim CNP-ul, fără nici o altă întrebare, oricui îl cere. În România, CNP-ul face parte din numele nostru, mai avem puțin și-l rostim împreună cu numele mic și cel de familie. În cadrul știrilor TV afișăm fețele oamenilor care trec pe stradă în drumurile lor, chiar pe fondul unor știri negative. Dar indiferent de subiectul știrii, imaginea oamenilor nu poate fi afișată public fără acordul acestora, imaginea fiind o dată cu caracter personal, iar prelucrarea acesteia fiind reglementată de lege. Primim zilnic în inbox-ul e-mail-ului personal zeci de anunuțuri publicitare de la tot felul de magazine online cu care nu am avut niciodată contact, ceea ce înseamnă că adresa noastră de e-mail – o importantă dată cu caracter personal – este furată prin mecanisme IT și vîndută ca parte dintr-o bază de date plină cu astfel de adrese de e-mail furate și utilizate apoi ilegal. Iar dacă ați primit SMS-uri publicitare pe telefonul mobil personal, de la companii cu care nu ați intrat niciodată în contact și cărora nu le-ați permis în mod expres să vă acceseze telefonul mobil în scop comercial, ei bine, numărul de telefon personal, la fel ca și adresa de e-mail personală, face parte dintr o bază de date, vîndută oricui este dispus să o cumpere, fiind apoi utilizată ilegal. La nivel european, se pregătește un regulament unic și avînd caracter obligatoriu pentru statele membre UE, începînd cu luna mai a anului 2018, aplicabil materiei prelucrării datelor cu caracter personal. Fiecare țară membră UE este obligată să adopte acest regulament și să îl aplice negreșit, de la autoritate publică la companie de interes public sau privat. Este vorba despre General Data Protection Regulation (GDPR) – Regulamentul General cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal. Țările UE deja au început să se alinieze condițiilor acestui regulament: își transformă business-urile, își revizuiesc termenii și condițiile și își corectează politicile inclusiv în cadrul instituțiilor de stat, își instruiesc oamenii, angajează personal cu normă întreagă care să asigure exclusiv conformitatea reținerii și prelucrării acestor date în instituțiile lor. În România însă, nu ne preocupă subiectul regulilor întocmite de ăia din UE, treaba asta cu datele cu caracter personal fiind niște finețuri care nu prezintă interes. Prin efectul legii, vor prezenta interes din 2018, cu forța!
Îmi asum în totalitate cele afirmate în continuare. Din punct de vedere al reținerii și prelucrării datelor cu caracter personal ale oamenilor în spațiul public, în cadrul emisiunilor televizate, sîntem una dintre cele mai ignorante țări din UE. Din punct de vedere al modalității în care sînt colectate și prelucrate datele cu caracter personal ale oamenilor în cadrul instituțiilor statului, sîntem una dintre cele mai incorecte țări din UE. La nivelul autorității care se ocupă cu protecția prelucrării datelor cu caracter personal în România, sîntem una dintre cele mai înapoiate țări din UE. Din punct de vedere al atenției pe care o acordăm prelucrării datelor noastre cu caracter personal, adică cui le oferim, în ce scop și pentru cît timp, sîntem una dintre cele mai indiferente țări din UE. Îmi doresc sincer să fiu contrazis de statistici sau studii realizate responsabil cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în România, dar nu cred că subiectul prezintă un interes real pentru societate.
Închei articolul fără să îmi dau seama care a fost morala emisiunii și nu voi ezita să vă împărtășesc și cea mai gravă afirmație a producătorilor emisiunii Recurs la morală, respectiv aceea că emisiunea își propune să facă dreptate oamenilor nedreptățiți în instanțele de judecată…
Foto: wikimedia commons
