De ce ne e frică

Publicat în Dilema Veche nr. 722 din 21-27 decembrie 2017
Invizibilii jpeg

„Don’t be afraid of the daaark…“ Șa-la-la-la, stai și asculți ceva random, bătrînește, în metrou, și te vezi reflectat în geamul de la uși – uite, ditamai omul. „Don’t be afraid of the daaaark“ – îți aduci aminte că atunci cînd erai mic ți-era tare frică de întuneric.

Dispariția bruscă a luminii aducea cu ea o trenă de monștri care ieșeau de sub pat, arătări înfiorătoare care te puteau trage de picioare dacă nu te înveleai bine bine în pătură ca o mumie și transpirai acolo ca ultimul fraier, hibrizi de om schimonosit și animal zburlit care rînjeau la tine și care mișcau obiecte prin cameră. Imediat cum se stingea becul ăla nenorocit din tavan, imaginația ta de copil cobora, din cine știe ce zone fragede ale creierului, armate bestiale de vrăjitoare zdrențăroase, gnomi, orbeți și morți vii.

Ți-era frică de întuneric, atunci. La fel, ți-era frică să nu te prindă maică-ta că ai aruncat oul fiert și sendvișul lăsat pe masă, jos, în grădina din fața blocului. Ți era frică să nu iei notă mică la teză și ți-era frică de Sofica grasa care-i bătea pe toți copiii de la bloc de la suna apa în cap. Fricile tale erau la obiect, palpabile, pînă și monștrii ăia de sub pat erau cît se poate de reali.

Te descoperi acum, om mare, acoperit de și mai multe frici. Duci cu tine o coadă zornăitoare de angoase, anxietăți și temeri diverse. La fel ca atunci cînd erai mic, ți-e frică și acum de lucruri reale. Să nu te îmbolnăvești tu și ai tăi, să nu-ți pierzi job-ul și casa și să ajungi în stradă, dormind pe cartoane, învelit în pături culese de la gunoi. Ți-e frică să nu ți-o ia copiii razna, să-și tragă în venă – pe golănește, să fugă de acasă, să nu mai meargă la școală. Ți-e frică de orice manifestare de violență și de nepăsarea din jurul tău. Ți-e frică să mai stai pe marginea peronului la metrou, ți-e frică de ce mai pot face ăștia prin Parlament, ți-e frică să traversezi Westminster Bridge și toate podurile lumii.

Ți-e frică să n-o iei razna. Știi că mintea și inima ta sînt, pînă la urmă, extrem de fragile și ușor de rănit. Vezi așa multă lume pierdută de sine în jur, că imaginea ta, ca o carcasă goală de carne și oase umblînd cu ochii rătăciți prin lumea asta, te înspăimîntă pînă la lacrimi. Încerci să nu te gîndești mult la asta, dar umbrela de siguranță cu care tot umbli, deschisă deasupra capului, are spițele vraiște.

Teamă că n-o să ai bani lună de lună pentru creditul ăla nenorocit la casă, care te-a legat de bancă și de job cu trei rînduri de lanțuri pentru treizeci de afurisiți de ani. Teamă că nu duci la bun sfîrșit proiectul cu un deadline sugrumător. Teama cît se poate de concretă că te poți face de rîs în fața altora din cine știe ce motive. Ridicolul te paralizează. Teamă că întîrzii la o întîlnire. Vise recurente cu tine alergînd desfășurat, cu hainele ca niște strigăte zdrențuite pe tine, alergi cu toate puterile, dar alergi înapoi, înaintarea ta e în spate, fuga racului, geaba transpiri și-ți dai sufletul, nu vei ajunge la timp, o să pierzi… nici tu nu știi ce pierzi și te trezești aproape urlînd.

Peste fricile concrete se așază la maturitate și inevitabilele frici metafizice. Teama că n-o să afli niciodată cine ești și încotro te îndrepți, frica de moartea absolută, de neant. Teama că ai pierdut o credință veche cît omul undeva în negură, în cinism și sub un morman de dogme. Frică și angoasă pentru că nu te ai rotunjit interior și, uite, treci de maturitate, ajungi la bătrînețe, iar miezul tău, în loc să strălucească, e încă opac, necizelat și colțuros. Ce ai păzit anii ăștia? Extraordinara teamă că, poate, da, ești incredibil de prost, dar prost-prost, și că ai măsurat totul dintr-o perspectivă greșită și fundamental egoistă.

Teama, în cele din urmă, că ai avut o viață submediocră, înecată în frici de tot felul făcute și dospite cu obstinație doar în capul tău. Teama că ai trăit cu teamă. Și, în fine, teama că taman la finele vieții tale se poate întîmpla ceva devastator de bun. Cum ar fi, de pildă, să te îndrăgostești orbește la 87 de ani.

image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png
p 20 Nichita Stanescu adevarul ro jpg
Alte vieți
Toate aceste vieți se hrănesc cu posibilul, mai mult decît cu realitatea lumii în care se petrec.
image png
Degetul lui Lazăr
Deși îl vor vedea pe celălalt Lazăr revenind din mormînt, în carne și oase, unii dintre martori nu vor crede.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Radu Cosașu ar fi împlinit săptămîna trecută, pe 29 octombrie, 93 de ani.
image png
Cine ascultă o casă? – despre reutilizarea fondului construit existent –
Pe 8 noiembrie este sărbătorită la nivel mondial Ziua Urbanismului, care aduce în prim-plan problemele și efectele urbanizării asupra societății și a mediului.
image png
Auriu și umbră
Ci păstrîndu-ne, dacă nu auriul, măcar aspirația către el. Și o portiță de acces.
image png
Avoidant sau secure? Mai există limba română?
E un cuvînt care reprezintă o categorie importantă în viața lor de cartier – deduc eu din ce povestesc ei.
image png
Prețuirea incompetenței
Această bursă de merit nu mai are nici o legătură cu valoarea sau cu succesul.

Adevarul.ro

image
Dezvăluiri. Liderul Hamas i-a vizitat pe ostatici într-un tunel din Gaza
Liderul mișcării islamiste palestiniene Hamas, Yahya Sinwar, i-a vizitat pe israelienii răpiți și duși într-un tunel din Gaza, dezvăluie un ostatic eliberat în weekendul trecut.
image
Doi români care au comis o crimă în Franța au fost arestați 20 de ani mai târziu. Cum au reușit să se ascundă două decenii
Polițiștii din Barcelona, Spania, au arestat doi români după 20 de ani de căutări. Aceștia au ucis un tânăr în 2003, în Franța și de atunci se ascundeau în Catalonia.
image
Fenomen bizar și rar pe litoralul românesc: Marea Neagră s-a retras zeci de metri spre larg
După ultima furtună de cod roșu, de la sfârșitul săptămânii trecute, cu valuri de 10 metri, linia apei s-a retras, în unele zone, dincolo de digul de protecție al plajei din stațiunea Mamaia.

HIstoria.ro

image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.
image
Japonia oferă „despăgubire de consolare” femeilor folosite ca sclave sexuale în al Doilea Război Mondial
Un tribunal sud-coreean a ordonat Japoniei să despăgubească un grup de femei care au fost forțate să lucreze în bordelurile militare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, relatează BBC.