Dorinţe

Publicat în Dilema Veche nr. 723 din 28 decembrie 2017 – 10 ianuarie 2018
Dorinţe jpeg

În tot mai multe povești, în special în cele cu Peștișorul de Aur, ni se atrage atenția (nouă, cititorilor) ce dorințe să ne punem ca să obținem ce ne e cu adevărat de folos. Se pare că cele mai la îndemînă, de tipul bani, succes, putere etc. (simplificînd, desigur), nu sînt cele indicate. Așa că m-am gîndit, cu ocazia Anului Nou (și a unui Peștișor de Aur imaginar) să încerc să-mi aduc aminte cam ce dorințe mi-am pus eu de-a lungul anilor. Și ce mi-aș mai dori de acum încolo.

De fapt, nu ce dorințe exact, ci ce tip de dorințe. Cum mi-au evoluat categoriile de dorințe. M am hotărît să fac acest lucru spre început de nou an, pentru că o prietenă dragă de familie, cu care ne serbam mereu revelionul, pe cînd eram mică, spunea că anul care vine trebuie să te prindă făcînd ceea ce-ți dorești să faci în decursul lui. Ea era plasticiană, chiar o pictoriță de excepție (Clarette Wachtel), care, din păcate, nu mai e printre noi, și-și dorea mereu ca noul nou s-o prindă cu creionul sau penița în mînă. Pe vremea aceea (de mijloc și sfîrșit de ani ’70), și eu, preșcolara de atunci, îmi propuneam același lucru. Cum mai toată ziua desenam, voiam s-o fac și mai bine în anul următor, așa că și pe mine acesta mă prindea cu o cariocă în mînă. Cu tatăl meu alături, nemișcat și gînditor, dar și mereu cu umor, din locul lui de la interminabila masă cu de toate. Cu mama mea pe acolo, mereu impecabilă. Și cu Stela Popescu la televizor, invariabil.

Încă de pe atunci, odată cu desenatul scriam și texte adiacente. Concepeam niște cărticele pe care, apoi, cineva mi le cosea. Erau adevărate cărți, ce mai. Așa că dorința de an nou a devenit scrisul. Încet-încet, de la cărticele am trecut la jurnalele chinezești, cu coperți din mătase (cel puțin mie așa-mi păreau). Acolo, poveștile despre familiile lupilor, pisicilor sau rațelor au fost înlocuite cu romane „pasionale“, gen Pe aripile vîntului. Războaie, furtuni și amoruri dureroase aproape fizic de atîtea oftaturi, reale sau imaginare. Zîna Aldhina (personaj inspirat din Țara celor 1001 de mendre de André Maurois) se transformă, treptat, în înflăcărata Lia, o „tînără“ care se dădea de ceasul morții pentru iubirile ei. Iar portretul scriitoarei de succes tinde să se identifice cu cel al lui ­Jacqueline Bisset dintr-un film văzut, cred, pe la Ambasada Americană prin anii ’80, Rich and Famous (George Cukor, 1981).

Evident că scrisul se asocia și cu iubirea, împărtășită ori ba. Jurnalele de pe la 13-14 ani erau pline de asemenea situații ambigue, în care nu puteai ști exact dacă respectivul băiat „te plăcea sau nu“. Se așeza sau nu lîngă tine la nu știu ce joc, îți dădea mîna sau nu la urcat sau coborît la munte. Te privea, te atingea, se uita în ochii tăi. Sau te ignora. Dorințele mele la schimbarea de an se învîrteau în jurul iubirii absolute. Care mi-aș fi dorit, mai mare crescînd, să fie întîi asemenea celei din Sleepless in Seattle (Nora Ephron, 1993) sau din Serendipity (Peter Chelsom, 2001): predestinată. Apoi ca-n Wild at Heart (David Lynch, 1990) , pasiunea nebună și eternă dintre Lula și Sailor. Sau măcar ca-n The Bridges of Madison County (Clint Eastwood, 1995): îți cunoști iubirea vieții, nu poți să rămîi cu ea în realitate, dar măcar în suflet și după moarte.

Timpul a trecut și dorințele de an nou au alunecat oarecum în concret: odată cu anii ’90 au apărut cele consumiste, fie că era vorba de o Coca-Cola, un Big Mac, un pui cu urechi de lemn sau o excursie la Paris. Sau nu? De fapt, poate era mai mult vorba de a încerca chestii noi, inaccesibile pe vremea comunismului. De a degusta, dar și a descoperi o altfel de lume. De a putea evada din cea în care te afli, fie că o făceai doar într-unul din mall-urile nou construite, prin anii 2000. Evaziune, dacă nu chiar ca-n Thelma și Louise (Ridley Scott, 1991), măcar ca-n Pulp ­Fiction (Quentin Tarantino, 1994) sau Falling Down (Joel Schumacher,1993).

Pentru ca, mai apoi, să devină mai comunitare. Și altruiste. Dorințe de a schimba lumea și de a o face mai bună, după puteri. Lume care să-i cuprindă pe cît mai mulți, indiferent de toate cele. Nimeni să nu fie lăsat în urmă, ca-n Little Miss Sunshine (Jonathan Dayton, Valerie Faris, 2006). Sau, în varianta mai de Șoseaua Giurgiului, pe unde trecea 175-ul – un autobuz plin cu prieteni, în care să dormi, să mănînci, care să călătorească non-stop și din care nimeni să nu coboare permanent niciodată.

Toate astea au fost, și din toate a mai rămas cîte ceva, desigur, prelucrat. Cîte ceva sau, dintr-unele, poate chiar totul. Cu timpul, printre ultimii ani noi, s-a mai prefigurat o dorință: una de pace. Nu neapărat a lumii (dar și asta, desigur), ci personală. De liniște și armonie cu tine însuți/însăți. Fără atîtea determinări din exterior. Nu chiar mereu de tăcere, dar, pentru ceva timp, și de tăcere. Tăcere și privire în jur. Cu interes și amuzament uneori, alteori cu gravitate. Cu bucurie reală, uneori, cu evlavie și nesaț. În ciuda faptului că, aparent, stai pe un bolovan pe margine și doar contempli.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.