Milocizia

Horia V. PĂTRAŞCU
Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
Milocizia jpeg

Pentru a fi consfințit ca membru al societății, copilului i se aplică tot felul de ritualuri – cele mai barbare și primitive fiind cele de mutilare genitală (circumcizia la băieți și la fete), cele mai „subtile“ și sublimate fiind botezul și găurirea urechilor fetelor. Dar tuturor copiilor, fără excepție, în orice religie, în orice cultură, în orice societate li se extirpă, cum să spun, organul milei, li se aplică milocizia. Dacă o societate viitoare ar renunța la această barbarie, la acest ritual al inițierii, al consfințirii lui ca membru al societății și ar lăsa organul milei să se dezvolte natural, o cu totul altă lume s-ar naște.

Această practică a milociziei este trăsătura fundamentală a societății umane – și nu de ieri, de azi, ci dintotdeauna și indiferent de regiunea în care s-a dezvoltat. Ceea ce-l apropie pe european de arab, pe boșiman de canadian, pe scandinav de chinez este tocmai excizarea milei din sufletul uman, ca și cum omul s-ar fi inventat – peste tot – cu prețul sacrificării empatiei, a capacității de a com-pătimi, de a suferi-împreună cu celălalt.

Noi, oamenii de astăzi, ne-am obișnuit să legăm apariția civilizației și a culturii de reprimarea unor instincte sau pulsiuni naturale – a se citi rele. De la Moise la Freud, omul a fost văzut ca fiind tentat în primul rînd să facă rău celorlalți semeni ai săi și de aceea societatea, religia au rolul de a contrabalansa aceste tendințe natural rele ale lui printr-o serie de interdicții sau porunci (nu fura, nu ucide, nu săvîrși adulter etc. etc.) care creează o stare de tensiune și deci de „nevroză“ pe măsură ce gradul de civilizație și de cultură (deci de reprimare) sporește. Chiar și cînd în joc erau acele îndemnuri pozitive – respectă-ți părinții, iubește-ți aproapele! –, presupunerea era că omul este mai curînd înclinat să facă opusul, deci chiar și „poruncile“ pozitive le putem privi tot ca pe niște interdicții. O bună parte din anxietatea nevrotică provine din teama că, în ciuda disconfortului resimțit în fața interdicției în general, în absența acestora, ordinea s-ar dizolva, psihismul s-ar dezintegra (re)cucerit de forțe animalice irepresibile. Vechea opțiune a sacrificării libertății de dragul binelui general își face și aici simțită prezența.

O altă tradiție însă afirmă, dimpotrivă, bunătatea fundamentală a ființei umane. De la Platon pînă la Rousseau, omul a fost văzut ca fiind rău doar prin accident, dintr-o eroare fatală și neintenționată, dintr-o greșeală. De aceea, atît la Platon, cît și în Geneză, imaginea asociată cu această „nesincronizare“, cu acest „rateu“, cu această eroare de ritm este „căderea“. Omul cade precum un prunc care nu știe încă să meargă, căderea este legată, la Platon – post factum – și în Geneză – ante factum  –, de ignoranță, de uitare, neștiință. Este foarte semnificativ că mitul Căderii, care-l acuză pe om de cea mai gravă nesupunere, îl și scuză în cel mai înalt grad: căci el săvîrșește răul înainte de a ști ce este binele și răul, cu alte cuvinte face răul fără să știe ce este răul. Este ca un om care cade fiindcă a călcat greșit, strîmb. Expresia a „călca strîmb / greșit / în străchini / pe de lături“ – folosită de obicei pentru a reda infidelitatea conjugală – ține de aceeași paradigmă a vinovăției inocente, a „căderii“ ca urmare a unui pas necalculat, neimputabil. Această expresie „simpatizează“ (și îl scuză) pe cel pe care-l acuză. Natura omului este bună, iar omul face răul doar pentru că și-a uitat (reprimat) dispoziția lui primordială din diferite pricini („lumea sensibilă“, „proprietatea“, „ispitele Diavolului“.) Soluția răului este deci, de la Platon pînă la iluminiști, îndepărtarea stării de uitare, de ignoranță, de neștiință prin învățare, prin dezvoltarea rațiunii, prin cunoaștere.     

Înființarea oricărei societăți umane se întemeiază, așadar, este cît se poate adevărat, pe reprimarea unor tendințe naturale ale omului. Dar nu doar a unor tendințe valorizate negativ de către aceeași societate (considerate rele), ci și a unora considerate de ea drept pozitive, bune. Mai mult decît atît, diferențierile între societățile umane țin mai curînd de primul aspect decît de ultimul. Unele societăți umane sînt mai permisive cu exprimarea agresivității umane, altele mai interdictive; unele sînt mai iertătoare în cazul omuciderii, altele mai coercitive; unele sînt mai liberale în înțelegerea relațiilor dintre copii și părinți, altele sînt mai conservatoare/autoritariste. În schimb, în privința reprimării instinctelor bune ale omului (considerate bune, valoroase), toate societățile umane se aseamănă între ele. Folosesc în general aceleași strategii subliminale și subversive de demontare practică a binelui la care, teoretic și formal, pretind că aderă. Cine nu a fost măcar o dată în viață, mai ales în copilărie, uluit de contradicția evidentă dintre lucrurile frumoase (iubire, altruism, generozitate, fraternitate) rostite din amvonul bisericii și cerșetorii în zdrențe aflați la ușile ei? Și prin amvon al bisericii înțeleg și școala, poveștile moralizatoare ale părinților, discursurile edificatoare de orice natură, de la cele filozofice pînă la cele politice. Această simplă ex-punere are o forță suficient de mare pentru a duce în timp la reprimarea instinctelor bune, la ceea ce am numit metaforic excizarea organului milei.

Doi dintre marii reformatori re-li-gioși ai omenirii – Siddharta Gau-tama Buddha și Iisus Hristos – au exprimat în termeni și povețe de neuitat această uluire teribilă legată de profunda sciziune din interiorul societății, au demascat mecanismul de reprimare a binelui din om, au ridicat barierele impuse de societate asupra impulsurilor morale, bune ale omului (pe care ea, societatea, le lăuda în așa fel încît indivizii ei să nu le dea curs!). Meritul fundamental al lui Buddha și al lui Hristos ține de faptul că amîndoi au eliberat sau au încercat să elibereze omul de frica de a face binele. Căci – și acest fapt merită atenție – atît reprimarea răului (a acelor tendințe, impulsuri, instincte a căror manifestare e valorizată negativ de către societate), cît și reprimarea binelui (a acelor tendințe, impulsuri, instincte a căror manifestare e valorizată teoretic pozitiv de către societate) țin de o angoasă fundamentală, aceea că nemijlocita lor exprimare ar duce la dizolvarea ordinii, la an-arhie, la entropia socială. Buddha și Iisus sînt cei care au refuzat milocizia, sînt cei care păstrîndu-și, printr-un miracol, întreg, sănătos și funcțional organul milei, au exprimat în modul cel mai spontan, naiv și inocent sentimente precum iubirea față de semen, suferința în fața suferinței lui (com-pătimirea), iertarea, sacrificiul de sine, ajutorarea celuilalt. Sînt cei care au îndrăznit să imagineze o societate în care instinctul binelui să se exprime nemijlocit, natural, mai mult, o societate fundamentată pe principiul exprimării nemijlocite a instinctului /instinctelor binelui. Odată cu Iisus, omul s-a simțit eliberat de frica de a face binele, de a simți și de a-și manifesta instinctul binelui. Mai mult decît atît, omul a îndrăznit să-și imagineze că o societate poate funcționa fără milocizie, a devenit pentru un moment cel puțin convins că milocizia este o superstiție, o mutilare inu-tilă și primitivă a sufletului uman. Ceea ce a simțit omul în timpul revoluției psihanalitice, urmată de revoluția sexuală, descătușarea libidoului și eliberarea de sub imperiul complexelor de vinovăție, trebuie să fi simțit – mutatis mutandis – cei aflați în preajma temporală și spațială a lui Iisus sau a lui Buddha. Nu doar de dragul simetriei trebuie să afirmăm că există în egală măsură și complexe de nevinovăție întreținute, cultivate de societatea umană. Să ne gîndim doar la sensul peiorativ pe care-l au cuvinte precum „naiv“, „inocent“, „blajin“. Să ne gîndim la riscul permanent la care se supune bunătatea – acela de a fi confundată cu prostia. Credința și încrederea, valori recunoscute ale societății actuale, sînt subminate de un cuvînt cu aceeași rădăcină: „credul“. E bine să crezi, ai grijă să nu fii credul! În general, riscul cel mai mare al bunătății, al manifestării nestăvilite a instinctului binelui este prostia. Iar inteligența, cum se știe, este și a fost dintotdeauna considerată fundamentul societății, trăsătura fundamentală a ființei umane. Homo sapiens își spune ea, dar temeiurile inteligenței sale stau să fie surpate de manifestarea instinctului binelui. Încît acest instinct trebuie reprimat sau sublimat, exprimat indirect, artistic sau metaforic. Iar dacă agresivitatea se sublimează în concursuri și întreceri sportive, dacă instinctul sexual se sublimează în dans și în literatură erotică, cum se sublimează instinctul reprimat al binelui? De la tragediile antice grecești pînă la telenovele, de la romane pînă la emisiuni sentimentale și lacrimogene, peste tot avem de‑a face cu fenomenul catharsis-ului, care nu este altceva decît eliberarea, într-un cadru determinat și controlat, limitat în timp, a energiei binelui, reprimat în mod obișnuit de comandamentele vieții în comun – suspiciunea, precauția, amabilitatea neimplicată. Catharsis-ul eliberează așa-numitele sentimente nobile (chiar această sintagmă denotînd și faptul că sînt rare și neîntîlnite în mod obișnuit) – de milă teribilă în fața suferinței omului ca om (nu ca rudă apropiată sau ca alter ego). Sentimente pe care sîntem educați să le simțim, în viața de zi cu zi, în mod parcimonios față de terți. Eliberat de această periculoasă energie a instinctelor binelui prin participarea la un fapt artistic (deci ireal), omul va putea continua să-și trăiască viața într-un mod inteligent, urmărindu-și interesele și extinderea proprietăților sale, necopleșit de sentimente de milă și de generozitate în fața suferinței și nevoii semenului. Va putea trece indiferent pe lîngă un bătrîn, un bolnav și un mort… Buddha era nedus la teatru… Lui Buddha, ne spune legenda, i se ascunseseră toate referințele privitoare la aceste subiecte tragice ale condiției umane. Astfel încît instinctele bune, needucate să se exprime doar într-un mod indirect, simbolic, reacționează spontan, natural și violent în fața suferințelor reale, întîlnite în lume. Invers, copiii obișnuiți sînt expuși de la cele mai fragede vîrste poveștilor legate de suferință și moarte, tocmai pentru a le atenua, dacă nu chiar anihila, reactivitatea naturală în fața realității acestora.

(Însăși consumarea „sentimentelor nobile“ în fața unui cadru fictiv, în fața scenei sau a ecranului, induce ideea că exprimarea lor nu ține de lumea reală, obișnuită, de zi cu zi.) 

Horia Vicențiu Pătrașcu este doctor în filozofie al Universității Al. I. Cuza din Iași și cadru didactic la Universitatea Politehnica din București. Cele mai recente cărți publicate: Pustiul binelui. Eseuri filosofice (Editura Eikon, 2017) și Idealul valah. Sondări în psihologia abisală a poporului român (Ideea Europeană, 2017).

Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)

Adevarul.ro

image
Județ sub teroarea urșilor și a șerpilor. Localnicii dintr-un municipiu se tem de trei zile să iasă din case VIDEO
Urșii au dat iama în mai multe zone locuite din Vâlcea. În reședința de județ, într-un cartier al orașului, fiarele au ajuns să se plimbe pe străzi, iar o familie s-a trezit cu un șarpe în casă.
image
De ce a „înghețat” la nivel ridicat prețul legumelor românești. Explicațiile unui fenomen neobișnuit
Legumele românești se vând la fel de scump ca la începutul sezonului, iar obișnuita pantă descendentă nu se face simțită ca în alți ani. De peste două săptămâni, prețurile la tarabe au înghețat, la propriu
image
Teoriile conspiraționiste și reticența la vaccin anulează un secol de cercetare medicală. Ce boli grave revin în forță
Medicii trag un semnal de alarmă și dau de înțeles că din cauza reticenței la vaccinare riscăm să anulăm aproape un secol de cercetare medicală. Boli care erau ținute în frâu, unele aproape eradicate, se întorc amenințător, făcând victime, tocmai fiindcă găsesc teren propice.

HIstoria.ro

image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.
image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.