Cu cele mai bune intenții – binele personal versus binele obștesc

Publicat în Dilema Veche nr. 726 din 18-24 ianuarie 2018
Cu cele mai bune intenții – binele personal versus binele obștesc jpeg

Articolul de săptămîna trecută, în care un tată modern îi refuza puștiului său o ciocolată într‑un supermarket și îi explica doct cît zahăr avem voie să mîncăm pe zi, a stîrnit o mică furtună într-un pahar cu apă. M-am întrebat: consumul de zăhăr (mai ales în rîndul copiilor) să fi devenit peste noapte o problemă națională? (Mă gîndesc cu multă tristețe la adevăratele probleme naționale care nu par să aibă vreo rezolvare.) Asta poate ar justifica faptul că unii dintre comentatorii de pe site și‑au apărat cu atît de multă înverșunare prințipiile. Alții au citit printre rînduri, ignorînd de fapt conținutul articolului, în care nu era vorba despre „ciocolată“, ci despre atitudini, exagerări, generații, pentru că au văzut doar steagul cel mare care li s-a fluturat în fața ochilor. În cazul de față, pe steag scria Zahăr. Reacțiile m-au pus pe gînduri nu doar în ceea ce privește ce se citește, dar mai ales cum se citește în ziua de azi (mai de mult, atunci cînd aveau în față ziare și reviste „pe hîrtie“, oamenii poate că citeau mai pe îndelete, ci nu între două click-uri, în pauza de prînz de la job). Însă nu despre descifrarea și atenția acordată textului în sine este vorba, de fapt, ci despre bunele intenții, despre ce „este bine“ și ce „este rău“ în societate. Sînt convinsă că cei care îi luau apărarea tatălui din supermarket au, în principiu, cele mai bune intenții. Nu vor să-și chinuie, nici să-și frustreze copiii. Dar de unde vin aceste bune intenții? Dintr-un set de reguli sociale și de conduită? Oare societatea ne impune „binele“ cu forța? Și ce reprezintă, de fapt, acest „bine“? Dacă, de pildă, peste 50 de ani vom afla că zahărul e bun, în schimb vitamina C ne face rău, așa cum observa unul dintre comentatori? Adevărata problemă (din nou de atitudine) apare, însă, atunci cînd binele personal devine binele tuturor. De acord, nu vrei ca odrasla ta să mănînce zahăr și ai argumentele tale personale pe care le expui în mod civilizat, însă brusc te arăți îngrijorat față de alți copii – copiii celorlalți, copiii nimănui, copii în general. Ești ferm convins că nici unul dintre ei n-ar trebui să mănînce „ciocolată“, pentru că tu știi, ești informat, ai identificat răul absolut. La fel, la un mod absurd, dacă ți-ai hrăni copilul exclusiv cu frunze de dud, pentru că așa ți se pare ție corect, ai pretinde ca toți copiii să ronțăie frunze de dud, ca niște viermi de mătase în cocon, cu atît mai mult dacă societatea ar valida beneficiile acestui tip de nutriție. 

Dar să luăm alte exemple. Într-un sat sărac din Moldova, cu ceva timp în urmă, o fetiță era bătută sistematic de tatăl ei. Le bătea atît pe ea, cît și pe cele șapte surori ale ei cu biciul, cu cravașa, cu nuiaua, ori de cîte ori avea ocazia, ca să le facă educație. Le bătea ca pe niște vite și le trimitea să muncească la cîmp. Fetița n-a prea dat pe la școală, n-a făcut mai mult de două clase, a crescut, s-a măritat repede cu primul venit (ca să scape de tatăl ei care o bătea) și a avut la rîndul ei un copil. Pe care a început să-l bată, pentru că nu știa cum să-l crească altfel, n-o învățase nimeni. Îl bătea ca să învețe bine – se mai schimbase o generație și prioritățile erau altele. Dar folosea exact aceleași metode ca și tatăl ei – biciul, cravașa și nuiaua. Nu doar că imita un tip de comportament, preluînd niște tipare de-a gata, însă așa i se părea ei normal, bătaia începuse să reprezinte pentru ea „binele“ în educația copilului. Oare copilul acela care a rămas traumatizat pe viață (și nu și-a mai dorit la rîndul lui copii) poate să o condamne? Însă imaginați-vă că femeia simplă cu două clase de la țară ar deveni peste noapte o autoritate în materie de educație. Atunci ar începe să se gîndească și la binele obștesc, ar căpăta ceea ce în termeni generali se numește „putere“ și ar impune, cu cele mai bune intenții, bătaia drept cea mai eficientă metodă de a educa un copil. Din nou, o putem condamna?

Cele mai bune intenții au născut de multe ori cele mai mari dezastre. Toți dictatorii și-au asuprit poporul cu intenții bune și convinși că fac bine, un bine colectiv (Ceaușescu nu s-a îndoit nici o clipă că poporul său n-ar duce-o bine și n-ar fi fericit). Inchiziția a ars oameni nevinovați pe rug, invocînd binele. Chiar și în zilele noastre, criminalii în serie își găsesc tot felul de motivații pentru a ucide, multe dintre ele sînt pozitive. Și face parte din natura umană – nimeni nu va recunoaște despre sine că este un om rău sau că ar fi posibil să facă rău. Mereu, intențiile sînt cele mai bune.

Un alt exemplu – vegetarienii care îi urăsc pe cei care mănîncă carne. Îmi amintesc de un soi de protest al lor din urmă cu cîțiva ani, în Centrul Vechi – s‑au postat în fața meselor celor care ingurgitau cu poftă hamburgeri cu niște pancarte pe care scria ceva de genul „Tocmai îl mănînci pe prietenul meu, porcușorul“ și, mai grav decît asta, și-au adus cu ei și copiii (tot vegetarieni, desigur, la un mod impus) ca să le dea un exemplu „pozitiv“. Sînt convinsă că acești vegetarieni își închipuie că au descoperit starea perpetuă de bine și cred că modul lor de a trăi este cel ideal. Și ar putea să trăiască așa în continuare, fără să deranjeze pe nimeni. Totuși, ei încearcă să-și impună binele lor și celorlalți, care au luat-o pe „căi greșite“. Iar cînd binele celuilalt nu este și binele meu, apare, de regulă, intoleranța. Mai sînt nefumătorii care urăsc fumătorii (oare de ce nu se întîmplă niciodată și invers?) și nu vor decît să-i elimine din viața lor și, dacă e posibil, din societate. De fapt, un caz mai des întîlnit este cel al foștilor fumători care urăsc fumătorii. Și exemplele pot continua. Din păcate, societatea nu a fost și nu este un mecanism care să funcționeze perfect, la un moment anumite rotițe se înțepenesc sau încep să se învîrtă invers, angrenînd alte rotițe, pînă cînd întreg mecanismul dă rateuri. Dacă tot vorbim în termeni inginerești, poate că ar trebui uns, iar unul dintre uleiurile cele mai ieftine și la îndemîna este ura. Ura și intoleranța pun, de bună seamă, lucrurile în mișcare.

Mai grav este atunci cînd binele personal începe să se confunde cu binele colectiv într-un cadrul instituțional – asociații, organizații, partide. De multe ori, activismul, cu cele mai bune intenții, flutură de fapt steagul intoleranței și așa își cîștigă mai ușor adepți. E bine să gîndească alții pentru tine, grupul ține de cald și apără interese comune. Iar tu începi să reprezinți de fapt grupul, fără să te mai reprezinți pe tine, pe principiul cine nu e cu noi e împotriva noastră. Așa se întîmplă cu anumiți părinți care vor să crească copiii „sănătos“, așa se întîmplă și cu cei care invocă corectitudinea politică (care în principiu e „bună“, dar și comunismul era bun în intenție). Jucam de curînd un joc online de strategie în care trebuia „să cresc“ un trib de vikingi. Jocul îmi dădea sarcini zilnice care trebuiau îndeplinite, iar una dintre ele suna cam așa: pedepsește concubinele! Dacă le „pedepseam“, fără nici un motiv, desigur, se ridica moralul războinicilor din trib. Cam așa e cu binele colectiv – trebuie găsiți din cînd în cînd oameni care să fie puși la zid sau executați în piețe publice, cu cele mai bune intenții, ca să ni se confirme că „binele nostru“ este singurul general valabil.

Foto: flickr

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.