De ce nu avem voie să mîncăm ciocolată? Despre părinţii cool ai zilelor noastre

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
De ce nu avem voie să mîncăm ciocolată? Despre părinţii cool ai zilelor noastre jpeg

Într-una dintre primele zile ale anului, într-un supermarket, am asistat la o conversație oarecum absurdă, deși părea foarte logică, între un tată, genul citit și intelectual, și puștiul lui de maximum 4 ani, o splendoare de băiețel blond. Cei doi stăteau la coadă la casă și, la un moment dat, copilul îl trage de mînecă pe taică-su ca să-i arate ceva. Era un „obiect“ pe care nu reușea să l identifice. „Tati, ce-i asta?“ „O acadea.“ „Putem s-o luăm?“ – întreabă plin de speranță puștiul. Tatăl îi răspunde pe un ton calm și răbdător: „Nu, pentru că poate să conțină prea mult zahăr“. Băiețelul pune în mod disciplinat acadeaua la loc, pe raft, apoi întreabă din nou, o întrebare cu totul neașteptată pentru 4 ani. „Dar cît zahăr avem voie să mîncăm?“ Tatăl îi răspunde de parcă ar citi de pe un site de nutriție: „Teoretic, putem mînca trei-patru linguri de zahăr pe zi. Dar pentru că acum toată mîncarea conține zahăr, putem mînca o lingură, cel mult două“. Puștiul nu pare lămurit, pentru că încearcă din nou: „Tati, ce-s astea?“ „Niște bomboane…“ „Avem voie să luăm?“ Tatăl nu-și pierde răbdarea. „Nu, pentru că bomboanele strică dințișorii. Și au prea mult zahăr. Ai văzut că mami ți-a cumpărat bomboane cu conținut scăzut de zahăr…“ Copilul se foiește neliniștit și, în cele din urmă, face o ultimă încercare: „Tati, dar de ce nu avem voie să mîncăm ciocolată?“ Mă uit la mutrița lui dezamăgită și mi se face milă de el. Apoi observ ce are tatăl în coș – o caserolă cu zmeură (în ianuarie), una cu căpșuni mari, identice, palide, culese de prin solarele unor țări îndepărtate, cașcaval, iaurt bio, pîine. Oare căpșunile acelea or fi într-adevăr mai sănătoase decît ciocolata? Asta e o altă discuție.

Conversația m-a amuzat și m-a întristat în același timp. Mi-am amintit că, în copilăria mea, zahărul nu reprezenta încă o marotă și ori de cîte ori aveam ocazia dădeam iama în dulciuri. Multe dintre ele, cele de la Alimentara, erau necomestibile, dar cu toate acestea, și în lipsă de altceva, le mîncam, fără să se întrebe nimeni, nici un adult, ce conțineau. Bomboanele umplute cu cremă, cele care se vindeau la kilogram, erau de-a dreptul oribile, în caramelele care se lipeau între ele puteai să-ți rupi dinții și uneori erai nevoit să le mănînci cu tot cu hîrtia ce nu se desprindea de pe ele. Ciocolata românească parcă era săpun. Iar faimoasele bomboane Cip, după care unii au astăzi nostalgii, aveau un gust vag grețos și mentolat, dar arătau simpatic. În momentul în care ni se terminau dulciurile „tradiționale“, improvizam „ceva dulce“ din orice – ronțăiam dropsurile chinezești pentru tuse ale bunicilor (acelea în cutii rotunde și verzi), frecam cu lingurița cacao cu zahăr și o transformam în „ciocolată“, mîncam din niște pliculețe praful pentru oranjadă care, dincolo de conținutul său de zahăr, probabil că era foarte artificial. Descoperiserăm și niște „produse bio“ pe care ni le procuram singuri, primăvara – pistilul florilor de mîna Maicii Domnului avea un gust de miere. Ciocolata „adevărată“ era cea chinezească, în ambalaj auriu, cu pagodă, dar nu se prea găsea. Odată am dat peste ea întîmplător, la barul de la Cota 1400. Am mîncat o ciocolată întreagă fără să clipesc, după care am făcut o intoxicație și a trebuit să ne întoarcem acasă din vacanță. Însă n-a fost pentru mine o lecție de genul „Așa îți trebuie dacă mănînci lacom o ciocolată întreagă!“ Părinții mei au ridicat din umeri și au tras concluzia că ciocolata era pur și simplu veche. N-aș mai enumera lista cu dulciurile turcești, artificiale 100%, biscuiții plini de aditivi, bomboanele verzi și siclam cu arome de orice și nici măcar „identic naturale“ care au apărut peste noapte la începutul anilor ’90 și pe care noi, toți copiii de atunci, le-am mîncat în cantități industriale. Nu ni le-a interzis nimeni și încă mi se pare straniu că nu ne-au mai crescut cîteva capete în plus sau niște tentacule monstruoase. Și unde mai pui că, după atîtea dulciuri, mai beam și apă de la robinet – încă nu se „inventase“ apa plată!

Probabil că puștiului din supermarket, care știe deja cîte linguri de zahăr avem voie să mîncăm pe zi și probabil că știe și cît de important este pH-ul apei pe care o bem, o astfel de copilărie i s-ar părea un soi de paradis. Un paradis nociv și otrăvitor, e adevărat, dar sînt mulți care au trecut pe acolo fără să regrete. Inclusiv tatăl lui a avut parte de aceeași copilărie, însă se pare că a uitat. La vîrsta adultă a început să se informeze. Desigur, e necesară o educație în acest sens, avem din ce în ce mai mulți copii bolnavi și supraponderali și orice exces sau obișnuință pot deveni dăunătoare, însă oare acești părinți moderni, informați și cool nu-și transferă, de fapt, copiilor propriile lor frici, ipohondrii și angoase? Nu le impun o viață plină de privațiuni, într-o lume plină de tentații, doar pentru că ei înșiși realizează că nu mai sînt foarte tineri, că organismul se uzează, că „trebuie“ să fim cu toții „din ce în ce mai sănătoși“? Acest imperativ începe să mă sperie, de fapt – trebuie să fim sănătoși! Sănătatea nu mai ține de fiecare organism în parte și de modul în care fiecare individ își organizează viața, ne este impusă de către societate. Părinți „perfect sănătoși“ (deocamdată, pentru că mănîncă fructe cool în ianuarie, atunci cînd nu e sezonul lor) nu-și dau seama că cresc copiii la fel de sănătoși, într-un mediu familial safe – de fapt, o eprubetă –, dar care au toate șansele să se transforme în niște adulți anxioși și inadaptați.

Aud din ce în ce mai des următoarea afirmație: „Copiii mei mănîncă foarte sănătos!“ Apoi încep diferite povestioare și exemplificări – cum l-a păcălit pe ăla micu’ să mănînce broccoli, iar acum e fan (mă îndoiesc că părintele respectiv știa ce e aia broccoli în anii ’80-’90!), cum i s-a făcut copilului rău de la un hot-dog și a ajuns la spital, pentru că el nu mănîncă niciodată hot-dog, însă era cu bunicii, iar aceștia îi permit orice și le strică părinților planul de nutriție, cum l-a dus la McDonald’s o singură dată ca să-i facă damblaua, pentru că el este un părinte modern, nu vrea să-i impună nimic, iar copilul a zis cu gura lui că nu-i place mîncarea de la acolo pentru că nu e sănătoasă, „Bravo, tăticule!“ (pe asta n-am crezut-o).

Pentru copii precum băiețelul din supermarket, toată această obsesie a părinților se reduce la nu avem voie nimic, nici măcar ciocolată. Mi-am adus aminte de un alt puști care urla ca din gură de șarpe pe scara rulantă a unui mall: „Te rog, mami! Măcar un hamburger!“ Probabil că gustul unui „măcar un hamburger“ l-ar fi uitat pînă a doua zi, însă frustrarea, refuzul mamei și momentul în sine și le va aduce aminte cu siguranță, peste niște ani.

Foto: flickr

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.