Cu ochii-n 3,14

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar /...

citiţi
 

Adrian CIOROIANU | Poveşti suprapuse

Hoţul care a spart Encyclopaedia Britannica

 
 

Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.

citiţi

Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU | Ceaslov story

Restauraţia mediocrităţii la Educaţie

 
 

Pe la 1844, Gheorghe Sion scria: „Pe atunci în adevăr nu se cerea ştiinţă multă, capacitate sau învăţătură, pentru ca să ajungă cineva la posturi mari. Trebuia să aibă sau protecţia lui vodă sau numele sonor al unei familii aristocratice, pentru ca să capete posturi sau ranguri“.

citiţi

anti nostalgia

Reeducarea (III)

"La început erau toţi legaţi la ochi, băgat căluş în gură, legaţi de mîini şi de picioare şi apoi culcaţi jos pe ciment. Doi deţinuţi legionari se aşezau pe deţinutul legat şi începeau să-l bată cu coada de mătură şi alte bîte peste tot corpul pînă la genunchi."

citiţi

Maria IORDĂNESCU | Lasă-ţi copiii să vină la tine

O Elveţie a guvernelor

 
 

Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.

citiţi

Selma IUSUF | legende urbane

Flori şi fete

 
 

Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.

citiţi

Iaromira POPOVICI | bazar

(Iar) pe bicicletă

 
 

Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.

citiţi

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Mi-a căşunat pe căpşuni

 
 

Cînd le văd uriaşe şi ucigaşe, oricît de pofticios sînt, ştiu că nu-i căpşuna pe care o aştept. Pe DN1 e plin, parcă între Pucheni şi Ploieşti sînt namile de pămînturi care doar căpşuni fabrică. Şi căpşuni cît deştu’. Păi, voi aţi văzut cît de mare e una? Doar una şi dai de mîncare la doi. E imposibilă.

citiţi

Augustin IOAN

Arhitectura memoriei

 
 

Noua frontieră a spaţiului sacru este arhitectura memoriei. În ultimele decenii, construirea de memoriale, monumente, locuri de reculegere, amplasarea de inscripţii comemorative a atins un apogeu. În chip consistent, putem plasa începuturile acestui gen arhitectural în trena Primului Război Mondial.

citiţi

Amicul Dejun | Craii de burta veche

Plămîn au naturel

 
 

Pregătiţi un bojoc de porc după cum urmează: umpleţi-l cu apă rece, puneţi-l pe un fund de lemn şi loviţi-l cu palma, pînă se scurge toată apa. Repetaţi operaţiunea de 3-4 ori pentru fiecare parte a plămînului. În felul acesta, plămînul se va albi şi va rămîne gonflat.

citiţi

Alexandru Matei

Succesul ca dedublare - cazul Dumitru POPESCU

 
 

Nu aruncaţi cu piatra. În revista care se numeşte Dilema (fie ea veche), carevasăzică avem îndoieli. Una dintre ele apare cînd citesc sintagma „rezistenţa prin cultură“, titlul unei emisiuni de la TVR. Adică, „împotriva sistemului, a lui Nicolae Ceauşescu“, spune promo-ul, se montau piese de teatru, opere muzicale, se publicau cărţi.

citiţi

Iulian COMANESCU | Oameni şi etichete

Cristian Mungiu şi imaginea României

 
 

Cristian Mungiu a intrat în selecţia oficială de la Cannes cu al său După dealuri. Filmul va fi proiectat la festivalul care are loc în perioada 16-27, după ce în 2007, la acelaşi festival, acelaşi regizor a luat un Palme d’Or cu 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile. E vorba de o ştire de cultură cu semnificaţii politice.

citiţi

Cezar PAUL-BĂDESCU | Cultura pe sticlă

Cînd "a părea" e mai important decît "a fi"

 
 

Aţi văzut cu siguranţă reclama aceea la un abonament Orange pentru că o dau foarte des la televizor: un tînăr îşi spune „mai am un sfert de oră pînă la interviu“ şi „ca să punctez la prima impresie, ia să dau un search pe net“. Spotul ni-l arată apoi cum merge într-un magazin, de unde iese cu o cutie.

citiţi

Despre vinuri la un wine bar

 
 

Nu departe de Mitropolie, într-o zonă în care chiar şi spălătoriile poartă denumiri poetico-metaforice, gen „Bob de rouă“, dau de un loc care se cheamă „1000 de chipuri“. Înăuntru e elegant, cu fotolii stil, o lumină calculat difuză; arată ca o bibliotecă: pereţii sînt acoperiţi de rafturi din lemn, mici şi dese.

citiţi

Cu ochii-n 3,14

 
 

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)

citiţi

 
 

Cel mai iubit film al românilor

Am văzut Întoarcerea lui Jedi la videoclubul clandestin din Cumpătu (mai exact Restaurantul Vînătorul, care azi zace în paragină), cam la trei ani de la premiera oficială. L-am văzut în fum de ţigară şi cu un sfert de ecran obturat de cîrlionţii unui june negricios – ce mai conta?

citiţi

Amintiri de cititor - best-seller-uri româneşti înainte de '89

În oraşul meu din nordul ţării exista o librărie foarte bună, unde abia aşteptam să apară pe uşă anunţul cu „Primim marfă“. Dădeam tîrcoale, reveneam cu speranţa că librăresele vor termina de aranjat cărţile şi vor deschide. În acel moment, după o oarecare înghesuială, puteai să cumperi o carte bună, din puţinele exemplare expuse la raft.

citiţi

 

Succesul ca dedublare - cazul Dumitru POPESCU

Nu aruncaţi cu piatra. În revista care se numeşte Dilema (fie ea veche), carevasăzică avem îndoieli. Una dintre ele apare cînd citesc sintagma „rezistenţa prin cultură“, titlul unei emisiuni de la TVR. Adică, „împotriva sistemului, a lui Nicolae Ceauşescu“, spune promo-ul, se montau piese de teatru, opere muzicale, se publicau cărţi.

citiţi

Filme de artă & protecţia muncii

Plasat în România anului 1986, Visul lui Adalbert e în parte o comedie (sau commie-die) satirică în spiritul amiabil al Noului Val Ceh din anii ’60 şi în parte o afectuoasă expoziţie de memorabilia din „epoca de aur“, totul garnisit cu (uneori inspirate) cioace studenţesc-cinefile.

citiţi

 

Mircea IVĂNESCU

vacanţă

vacanţă

dimineaţa, ea se scula foarte devreme,
să vadă cum răsare soarele. eu dormeam – şi prin somn
o auzeam ridicîndu-se din pat, fumînd, sau citind

citiţi

Al cincilea anotimp

Iarna e prea puţină zăpadă şi vi se pare că zilele mohorîte nu se mai sfîrşesc? Primăvara e aproape inexistentă? Credeţi vă vara e prea scurtă? Toamna e deprimantă pentru că începe şcoala? Dilematix vă propune să inventaţi cel de-al cincilea anotimp!

citiţi

Soluţie implementată de Tremend
SATI