Adrian CIOROIANU | Poveşti suprapuse

Hoţul care a spart Encyclopaedia Britannica

 

 

Dintre toate cărţile din bibliotecile lumii noi, una anume are o legendă şi un statut aparte. În prima parte a secolului XX, această carte, cu toate volumele ei, se vedea în spatele scaunului capitonat în piele din orice birou de om important – fie că era el politician, medic, avocat sau bussinesman.

Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU | Ceaslov story

Restauraţia mediocrităţii la Educaţie

 

 

Pe la 1844, Gheorghe Sion scria: „Pe atunci în adevăr nu se cerea ştiinţă multă, capacitate sau învăţătură, pentru ca să ajungă cineva la posturi mari. Trebuia să aibă sau protecţia lui vodă sau numele sonor al unei familii aristocratice, pentru ca să capete posturi sau ranguri“.

anti nostalgia

Reeducarea (III)

"La început erau toţi legaţi la ochi, băgat căluş în gură, legaţi de mîini şi de picioare şi apoi culcaţi jos pe ciment. Doi deţinuţi legionari se aşezau pe deţinutul legat şi începeau să-l bată cu coada de mătură şi alte bîte peste tot corpul pînă la genunchi."

Maria IORDĂNESCU | Lasă-ţi copiii să vină la tine

O Elveţie a guvernelor

 

 

Ultimele două propuneri ale noului Guvern se înscriu perfect într-un lung şir de numiri anterioare, păguboase. Prima dintre ele, o rectoriţă a unei universităţi particulare, nu a avut prea mult timp să-şi expună programul de reformă, ocupată fiind să înţeleagă că un program de două săptămîni la o universitate de prestigiu nu înseamnă că ai absolvit universitatea cu pricina.

Selma IUSUF | legende urbane

Flori şi fete

 

 

Domnul îşi urma soţia cu un aer caraghios de absent. Într-o mînă ţinea un ghiveci din cele ce se atîrnă, din care se revărsau zeci de petunii planturoase, roz. În cealaltă ducea un ghiveci la fel, plin cu o tufă gureşă de cerceluşi. Evident că habar n-avea ce fel de flori cară şi prea puţin îi păsa; aerul de martir suprem al plictiselii îi ucisese orice poftă de viaţă.

Iaromira POPOVICI | bazar

(Iar) pe bicicletă

 

 

Merg pe bicicletă, precum majoritatea foştilor copii, dintotdeauna. Cînd eram mică, ieşeam, cu gaşca, în Parcul Tineretului, cu Pegasul meu verde. Nimic spectaculos pînă aici. Mai spectaculos era cînd ieşeam singură, prin acelaşi parc, şi, uneori, mă aventuram în locuri pe care ca „simplu pieton“ nu le atingeam vreodată.

Eugen ISTODOR | Negustori şi muşterii

Mi-a căşunat pe căpşuni

 

 

Cînd le văd uriaşe şi ucigaşe, oricît de pofticios sînt, ştiu că nu-i căpşuna pe care o aştept. Pe DN1 e plin, parcă între Pucheni şi Ploieşti sînt namile de pămînturi care doar căpşuni fabrică. Şi căpşuni cît deştu’. Păi, voi aţi văzut cît de mare e una? Doar una şi dai de mîncare la doi. E imposibilă.

Augustin IOAN

Arhitectura memoriei

 

 

Noua frontieră a spaţiului sacru este arhitectura memoriei. În ultimele decenii, construirea de memoriale, monumente, locuri de reculegere, amplasarea de inscripţii comemorative a atins un apogeu. În chip consistent, putem plasa începuturile acestui gen arhitectural în trena Primului Război Mondial.

Amicul Dejun | Craii de burta veche

Plămîn au naturel

 

 

Pregătiţi un bojoc de porc după cum urmează: umpleţi-l cu apă rece, puneţi-l pe un fund de lemn şi loviţi-l cu palma, pînă se scurge toată apa. Repetaţi operaţiunea de 3-4 ori pentru fiecare parte a plămînului. În felul acesta, plămînul se va albi şi va rămîne gonflat.

Alexandru Matei

Succesul ca dedublare - cazul Dumitru POPESCU

 

 

Nu aruncaţi cu piatra. În revista care se numeşte Dilema (fie ea veche), carevasăzică avem îndoieli. Una dintre ele apare cînd citesc sintagma „rezistenţa prin cultură“, titlul unei emisiuni de la TVR. Adică, „împotriva sistemului, a lui Nicolae Ceauşescu“, spune promo-ul, se montau piese de teatru, opere muzicale, se publicau cărţi.

Iulian COMANESCU | Oameni şi etichete

Cristian Mungiu şi imaginea României

 

 

Cristian Mungiu a intrat în selecţia oficială de la Cannes cu al său După dealuri. Filmul va fi proiectat la festivalul care are loc în perioada 16-27, după ce în 2007, la acelaşi festival, acelaşi regizor a luat un Palme d’Or cu 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile. E vorba de o ştire de cultură cu semnificaţii politice.

Cezar PAUL-BĂDESCU | Cultura pe sticlă

Cînd "a părea" e mai important decît "a fi"

 

 

Aţi văzut cu siguranţă reclama aceea la un abonament Orange pentru că o dau foarte des la televizor: un tînăr îşi spune „mai am un sfert de oră pînă la interviu“ şi „ca să punctez la prima impresie, ia să dau un search pe net“. Spotul ni-l arată apoi cum merge într-un magazin, de unde iese cu o cutie.

Despre vinuri la un wine bar

 

 

Nu departe de Mitropolie, într-o zonă în care chiar şi spălătoriile poartă denumiri poetico-metaforice, gen „Bob de rouă“, dau de un loc care se cheamă „1000 de chipuri“. Înăuntru e elegant, cu fotolii stil, o lumină calculat difuză; arată ca o bibliotecă: pereţii sînt acoperiţi de rafturi din lemn, mici şi dese.

Cu ochii-n 3,14

 

 

De reţinut – şi bună de pus pe perete – această idee a domnului Juncker, prim-ministrul luxemburghez: „Politicienii europeni sînt nişte pragmatici lipsiţi de talent“. Cere şi pragmatismul aşa ceva? (R. C.)

„Iubirea e un lucru rar / Aşa că-ţi dau un balansoar.“ Nu-i o poveste de budoar, ci un slogan publicitar. (M. M.)

În ultimul secol, speranţa de viaţă la pisici s-a dublat. Asta înseamnă că acum au 18 vieţi? (L. V.)