Primarul - Instrucţiuni de folosire
Spaţiul public la Bucureşti şi la Viena
Dacă mergem la Roma şi vrem să aflăm cum trăiau romanii, vizităm forumurile şi băile publice. Spaţiul public al oraşelor e cel care ne reprezintă uneori mult timp după dispariţia noastră ca societate. E un indicator excelent al...
Cele mai coolturale oraşe din România
Cristian PÎRVULESCU: Suzerani şi vasali
SITUAŢIUNEA
Vrem reforma clasei politice?
Şi politicienii şi ziariştii şi electoratul vorbesc, de mai mulţi ani, despre „reforma clasei politice“. E imperios necesară! E singura noastră şansă! Aşa nu se mai poate! De întîmplat, nu se întîmplă însă nimic. Pe scenă evoluează încă politicieni de-acum douăzeci de ani,... citiţi
Citiţi şi
Mircea VASILESCU: Ortografia: un fleac?
Gabriel GIURGIU: Terapia vechilor complexe
Ovidiu NAHOI: Un Davutoglu român sau doar un jucător politic?
Anca BRĂTULEANU: Mănăstirea Caşin (de lîngă Oneşti)
Gian Paolo ACCARDO Boicotul regimului de la Kiev
Trebuie oare boicotate meciurile Euro 2012?
Daniel CRISTEA-ENACHE O generaţie (I)
Citind romanul lui Radu Pavel Gheo, Noapte bună, copii!, am înţeles...
George Serediuc Soarele mecanic
aici înăuntru e un soare mecanic şi o ladă de nisip în care
să îţi...
Nu vă mai obsedează 2002?
Stimate domnule cercetător O.R. – mi-aţi scris să încetez cu ideea aceea: toate deceniile sînt obsedante. Vă supun atenţiei, sabotîndu-mi discreţia, aceste file nu de poveste, ci din însemnările mele înfăptuite în urmă cu exact 10 ani. Dacă vă reconsideraţi poziţia, comunicaţi-mi; dacă nu – nu.
citiţiTurismul care este
Românii au luat cu asalt litoralul! – anunţau televiziunile de 1 Mai, evaluînd turiştii la vreo 30.000. Într-adevăr, la Mamaia era plin de fitze de fitze, în timp ce la Vama Veche era plin de fitze de anti-fitze. În rest...Mă plimb agale prin staţiunile turistice ale litoralului românesc. E plin de gherete abandonate şi de terase ruginite.
citiţiTramvaiul de la miezul nopţii
Anul 1987. O noapte de iunie foarte caldă. Prima răbufnire adevărată a verii. Coborîsem de la Mălăeşti pe poteca Take Ionescu (mirîndu-mă că a existat o vreme cînd politicienii construiau trasee montane care le purtau apoi numele) iar mai jos, pe drumul dintre Poiana Izvoarelor şi Gura Dihamului, chiar dacă era pădure, aerul fusese aproape sufocant.
citiţiDivina calomnie
Săptămîna trecută, taman cînd mă luase valul poveştii, a trebuit s-o-nchei, pentru că nu mai aveam spaţiu. În loc să spun ce aveam de spus despre spectacolul cu Divina Comedie, în regia lui Eimuntas Nekrosius, pe scena de la National Drama Theater, la Vilnius, am făcut o lungă introducere.
citiţi
CARTE
Efectul de credinţă şi cuvîntul care...
Am întrebat-o pe fiică-mea, nu demult, de ce critica literară i se pare perfect neinteresantă. De ce, dacă o bună cronică îi limpezeşte... citiţi
Modelul suedez
Am impresia că literatura română o duce mai bine în suedeză decît în multe limbi de circulaţie internaţională. În nr. 399 de anul trecut al... citiţi
MUZICă
Hip. Fără hop
„Bine aţi venit în caravană / Caravana în care nu pleci doar o zi pe lună / Pleci în fiecare zi pe Lună / Şi te întorci pe o rază de ... citiţi
Un mecanism al deducţiei
Walking Dark începe ca un album de jazz smucit, cam sacadat şi sincopat, în care un contrabass ciupit domină contrastul cu un pian clasic. Din... citiţi
FILM
Întreabă vîntul
O lucrare de maestru, A fost odată în Anatolia al lui Nuri Bilge Ceylan (care închide Festivalul Filmului European din Bucureşti, pe 13 mai)... citiţi
Închid ochii şi văd - interviu cu Lucian...
Întrebat ce vrea să fie cînd va fi mare, Corneliu Porumboiu a răspuns: Lucian Pintilie. Creditat pentru renaşterea filmului românesc, Cristi ... citiţi
Această orbitoare absenţă a luminii
Din cîte ştiam eu, pînă şi cele mai teribile închisori sau lagăre au avut prevăzută o carceră de suprapedeapsă, unde viaţa cumplită a deţinuţilor să poată fi făcută şi mai cumplită. Apoi am dat peste acest roman al lui Ben Jelloun şi am văzut că pot exista temniţe atît de negre, încît carcera să fie inutilă.
citiţi"Dragostea în absenţa corpului fiinţei iubite" - interviu cu regizoarea Anca HIRTE
În Franţa, Anca Hirte a realizat împreună cu soţul ei trei documentare selecţionate la cele mai mari festivaluri de gen. Filmul Păcătoasa Teodora (2011), coprodus de Elefant Films şi recompensat cu Premiul pentru cea mai mai bună imagine la Astra Film, relatează ritualul asumării depline a călugăriei prin căsătoria cu Isus.
citiţiAventurile lui Traian în 2012
Monumentele sînt mai ceva ca nişte fiinţe vii. Prezenţa lor în viaţa publică incită sau deranjează, iscă dispute, stîrneşte pasiuni. Sînt mereu acolo, pe soclu sau la colţ de stradă, ne aşteaptă cu un zîmbet senin sau cu o grimasă severă. Orice ai face, nu le poţi ignora.
citiţi
Andrei PLEŞU Sîntem manipulaţi de Ceauşescu?
Sîntem manipulaţi de el cînd abuzăm de conceptul de...
Oriana FALLACI «Sînt mîndră că mă atacă şi unii, şi...
Nu se poate trăi fără pasiune. Eu nu ştiu să trăiesc fără pasiune.
Ion MANOLESCU Ficţiune şi cyber-spaţiu
În 1984, prozatorul americano-canadian William Gibson, un soi de Jules ...
"Limba literară e o limbă străină"
Am cunoscut-o pe Luisa Etxenike la Leipzig, într-o călătorie pe care am făcut-o împreună şi care a trecut şi pe la Tîrgul Internaţional de...
citiţi
Un Oscar pentru Dilematix
Anul acesta, Dilematix îşi doreşte să devină un star de cinema. Şi pentru că talent actoricesc are, îi mai trebuie doar un rol pe măsură. Aşadar, el aşteaptă din partea voastră idei...
citiţi
Contestatari şi idealişti
Probabil cea mai mare dilemă a sistemului universitar european este şi rămîne, la ora actuală, sistemul Bologna. Contestat în alte ţări...
citiţi
Cum m-am împrietenit cu un avatar
Am cunoscut-o pe Starglancer încă din prima mea zi în Atlantica Online. Mai exact încă din primele secunde, pentru că o zi în Atlantica înseamnă o lună în viaţa reală. Ai parte de multe apusuri şi răsărituri de soare, dacă mergi pe jos, de pildă, de la Bucureşti pînă la Shanghai.
citiţiSă ţii la tine
"Nu ştiu de ce spaniolii pot să aducă în finala Europa League două echipe de mijlocul clasamentului din propria ţară. Şi nu mi-e ruşine din cauză că nu ştiu! E bine, cînd şi cînd, să te saturi de omniscienţa ta în calitate de gazetar. O spune frumos Amélie Nothomb, undeva"
citiţiMănăstirea Caşin (de lîngă Oneşti)
La mănăstirea Caşin am ajuns fiindcă voiam foarte mult. Deşi prezentă în manuale ca fiind o replică voită la biserica mănăstirii Golia din Iaşi, biserica de la Caşin nu a figurat printre multele biserici moldovene restaurate pînă în 1977, anul desfiinţării Direcţiei Monumentelor Istorice şi a activităţii sale.
citiţiIstoria în slujba vinului
Cînd ai puţine „ştiinţe“ despre vinuri, dar e musai să pui, la o întîlnire importantă, un vin bun pe masă, alegerea se dovedeşte greu de făcut. Cum, în ultima vreme, buticurile specializate în comercializarea vinurilor nu prea mi-au sărit în ochi (cel puţin cu mine nu s-a întîmplat), am ales un supermarket.
citiţiDin nou la "Okian"-ul braşovean
În nr. 373, din 7-13 aprilie 2011, al Dilemei vechi îmi povesteam dulcea aventură de la Librăria „Okian“ din Braşov, Strada Mureşenilor nr. 1. Un loc unde săptămînal, ba uneori aproape zilnic, se întîmplă cîte o ispravă culturală: lansări de carte, expoziţii, audiţii, conferinţe, ateliere ş.a. Totul, cu o invidiabilă cuprindere alchimică de contrarii etice, estetice, religioase.
citiţiNu doar un film despre romi: "Şcoala noastră"
Dacă ar fi să vorbim despre Şcoala noastră scurt şi la modul general, am putea spune că este un documentar despre romi. Dar asta n-ar fi suficient. Este în primul rînd un film viu şi amuzant, care documentează procesul prin care trece o comunitate mică în încercarea de desegregare a învăţămîntului local.
citiţi






























