Locuri unde nu vom mai ajunge niciodată

Publicat în Dilema Veche nr. 728 din 1-7 februarie 2018
Locuri unde nu vom mai ajunge niciodată jpeg

Sînt multe locuri pe lumea asta unde mi-aș dori să ajung, cred că aș avea nevoie de mai multe vieți ca să le văd pe toate. Unele sînt îndepărtate, altele sînt la doi pași. De pildă, la un moment dat, aveam o obsesie cu Cuba, care nu m-a părăsit definitiv nici pînă în ziua de azi. Să ajung în Cuba înainte „să vină americanii“, să văd o țară „conservată în sirop“ – vorba lui Javier Marías în Romanul Oxfordului. Citeam tot ce găseam despre Cuba, toate blog-urile de călătorie, îmi făceam trasee, aproape că știam de unde să iau autobuzul dintr-o parte în alta a țării și eram pregătită oricînd să-mi fac bagajele și să plec. În principiu, nu e imposibil să mergi în Cuba – strîngi niște bani și te duci. În realitate e mai complicat, pentru că mereu în viață sînt alte priorități, așa că amîni o călătorie „mare“ la nesfîrșit, poate anul viitor, pînă cînd te trezești că ești prea bătrîn ca să-ți mai dorești asemenea aventuri, la capătul lumii. De fapt, cînd e vorba de călătorii, cred că e vorba și de timing, de acel timp potrivit, timpul „perfect“ cînd trebuie să le faci. Într-un fel vezi Parisul la 18 ani și în altul la 30 sau la 50. Poate și de aceea, tinerii din State își iau acel „an sabatic“ imediat după liceu sau în primii ani de colegiu, pentru a hălădui prin Europa, cu bani relativ puțini („relativ puțini“ pentru ei, căci mulți dintre ai noștri nu-și permit să meargă nici pînă la Tecuci). Apoi, mai am o „fixație“ (e mult spus!) cu Italia, n-am fost niciodată în Italia și nu știu de ce mi-o imaginez ca pe o țară ideală – de la mîncare la cultură, peisaje și oameni. Ei bine, n-am nici o scuză, Italia e aproape, nu e Cuba, există low cost-uri cu duiumul, totuși prefer din nou să amîn călătoria sau mai degrabă excursia, tocmai pentru că e la îndemînă, pot merge oricînd. În plus, nu știu de unde s-o apuc, unde să merg mai întîi, de ce acolo și nu dincolo, pentru că nu poți vedea dintr-odată o țară întreagă. Și uite așa o permanentă nehotărîre te îndepărtează, de fapt, de un loc care e „peste ­deal“, la două ore de zbor. Între timp, scotocesc după destinații exotice de prin Malaezia, mă uit la fotografii photoshopate și visez cu ochii deschiși – oare îmi este dat să ajung vreodată acolo? Îmi dau seama că e bine atîta timp cît pot să-mi mai pun această întrebare, pentru că va veni o vreme în care mă voi uita cu jind la aceleași fotografii și, oricît m-aș îmbăta cu apă chioară și cu „ce-ar fi dacă…“, lucrurile vor fi clare – nu, nu voi ajunge niciodată acolo, cel puțin nu în viața asta.

Totuși, în ultimul timp mă gîndesc mult și la locurile unde am fost deja și probabil că nu mă voi întoarce niciodată, de fapt la locurile de care mi-e dor. Cînd visezi la destinații mai mult sau mai puțin imposibile sau oricum greu de atins pentru cineva din România (destinații „probabile“ pentru cineva din Occident), ai de-a face cu niște proiecții – tu în locul acela, cu cine, cum va decurge călătoria, ce vei face acolo, cum îți vei gestiona timpul, ce te va emoționa, cu ce vei rămîne de pe urma acelei experiențe. Proiecțiile sînt întotdeauna promițătoare și te umplu de nerăbdare, de o fericire viitoare. Cînd tînjești după locuri în care ai fost deja, retrăiești o experiență, jonglezi cu niște amintiri, ai tendința de a idealiza ce ți-a plăcut și de a uita micile neajunsuri. „Oare voi ajunge vreodată?“ se transformă în „Oare mă voi mai întoarce vreodată?“ Nimeni nu-ți garantează întoarcerea la Roma, de pildă, chiar dacă ai aruncat bănuțul în Fontana di Trevi și legenda spune că ți-ai asigurat încă o vizită la Roma. Tatăl meu avea peste 50 de ani cînd a făcut o călătorie în America la care visa încă din timpul regimului comunist, atunci cînd o astfel de destinație era cu adevărat imposibilă. Nici acum nu-mi dau seama cum a reușit să treacă peste frica lui patologică de zbor, a schimbat trei avioane și a traversat un ocean, ca să ajungă într-un aeroport cît un hangar din statul Tennessee. Au trecut de atunci peste douăzeci de ani și tatălui meu i se pare din nou America o galaxie îndepărtată și imposibil de atins, deși a fost acolo, însă are senzația că totul s-a petrecut într-un vis. Totuși, de multe ori îmi povestește despre America de parcă mi ar vorbi despre un cartier din București pe care îl cunoaște ca pe buzunarul lui. Își amintește nu de America în întregimea ei, nici n-ar avea cum, ci de lucrurile mici care de fapt s-ar fi putut petrece oriunde în altă parte – o după-amiază petrecută de unul singur pe o bancă pe malul rîului care străbate orașul Knoxville, bînd o bere (din pungă), salutîndu-i zîmbind pe cei care treceau pe lîngă el, făceau jogging – „Hello!“, „Hello!“ – și simțindu-se dintr-odată nejustificat de fericit și de împăcat cu sine, un traseu prin Great Smokey Mountains care putea să fie foarte bine și pe la noi, pe la Sinaia, îi cam venea să facă pipi și n-avea unde pentru că tot timpul erau turiști pe potecă, o masă cu „a little sea food surprise“, în drumul spre Washington. Da, toate acestea putea să le trăiască oriunde, totuși s-au întîmplat în America. De aceea îi e dor de America, unde știe deja că nu se va mai întoarce niciodată. Un loc nu e un spațiu geografic, nu înseamnă distanțe, e doar o colecție de stări și de trăiri personale.

Cîteodată mi-e foarte dor de cabana Mălăiești din Munții Bucegi. Atît de dor, încît caut pe net poze mai noi și mai vechi cu cabana, studiez traseele pe care urcam acum douăzeci de ani și lălăi nostalgică prin casă toate cîntecele de munte pe care mi le mai reamintesc. Verific starea vremii, îmi vine să-mi fac rucsacul, să mă urc în tren și să plec spre Mălăiești, poate prin Pichetul Roșu, poate prin Glăjerie. Apoi îmi temperez entuziasmul – ce rost are? Oare voi găsi acolo aceeași cabană Mălăiești pe care o știu? Voi regăsi aceeași stare? Grupul de munțomani fără altă grijă decît traseul de a doua zi, cîntecele la chitară, focul, beția, camerele cu paturi suprapuse și rîsetele pînă tîrziu în noapte, valea aceea cu ecouri stranii, amenințarea urșilor care veneau la gunoi, perspectiva de a urca la Omu pe „hornuri“, care îmi dădea fiori. De ce m-aș întoarce la Mălăiești? Mă voi retrăi pe mine, la 17 ani, copy & paste? Îmi dau seama că acea cabana din amintirile mele nu mai există, pentru că nu e un loc, e doar o stare trăită la timpul potrivit și care nu se mai poate recupera vreodată.

N-am o vocație de călător, doar pe cea a omului căruia nu-i place să stea mereu în același loc. Vara trecută ne-am întors din Croația cu mașina pe un traseu atipic, ocolind autostrăzile și traversînd mai întîi munții Bosniei, apoi pe cei ai Serbiei. Imediat după ce am intrat în Serbia, am început să urcăm printr-o pustietate, șoseaua ca-n palmă șerpuia tot mai sus, pe culmi împădurite, nu trecea nici o altă mașină, eram doar noi, soarele se îndrepta deja spre apus și se vedea pînă departe, dealurile domoale și verzi, apoi cîmpia cu sate răsfirate, vedeam o țară întreagă, ni se așternea la picioare. Peisajul acela îmi flutura dinaintea ochilor, dar nu înregistram nimic. N-am oprit nici măcar o dată, eram obosiți, pe Iulian îl sîcîia o măsea, voiam să ajungem cît mai degrabă la Dunăre și apoi acasă, în România. Secvența mi s-a derulat de multe ori în minte după aceea – de ce splendoare am avut parte și cum nu m-am bucurat de ea. Mi-am dat seama că în munții aceia fabuloși ai Serbiei, pe care i-am văzut doar în treacăt, mai mult ca sigur nu mă voi întoarce niciodată, nu voi reface niciodată același drum. A fost un moment unic în viață. Nu un moment esențial, însă irepetabil. Totuși, pot închide ochii și, cînd mă întorc acolo, mă simt fericită, o fericire retroactivă. E în același timp și o amintire, dar și o proiecție. Încep să-i înțeleg pe cei care se întorc mereu în aceleași locuri, în căutarea unei stări de bine pe care au avut-o cîndva. Aceeași gazdă, aceeași vacanță, aceeași mare, la nesfîrșit. Totuși, în cîte locuri nu ne vom întoarce niciodată? În cîte gări, în cîte orașe de tranzit ale căror nume le-am uitat deja, în cîte case necunoscute în care poate doar am stat la o masă și am băut un pahar cu vin, însă pentru cîteva minute ne-am simțit de acolo și nu din altă parte?

Foto: Cuba, adevarul.ro

alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa jpg
Alegem ceea ce ne place sau ceea ce am invatat sa ne placa?
Există obiecte pe care avem impresia că le cunoaștem înainte de a le fi atins vreodată. Le recunoaștem forma, le anticipăm greutatea, le atribuim o istorie și, uneori, chiar o personalitate.
imagine principala jpg
Dilema pariurilor sportive - noroc sau cunoaștere?
Cât de mult putem anticipa un rezultat sportiv și unde începe, de fapt, hazardul?
poate o vedeta sa parieze online fara sa fie recunoscuta jpg
Poate o vedetă să parieze online fără să fie recunoscută?
Pentru vedetele din România, telefoanele fanilor fac parte din viața de zi cu zi. O plimbare prin mall ajunge pe Instagram, o cină la restaurant devine subiect pentru site-urile mondene, iar o vizită într-o agenție stradală poate apărea pe rețelele sociale înainte de fluierul final
dilemaveche winner jpg
Fascinația lucrurilor gratuite: de ce o ofertă ne poate schimba decizia de cumpărare
Un produs oferit cadou, transportul gratuit sau o lună de abonament fără costuri pot influența rapid decizia unui consumator.
dilemaveche 888 jpg
Norocul, între superstiție și probabilitate: de ce continuăm să credem în numere norocoase
Unii oameni evită numărul 13, alții aleg mereu cifra 7 sau consideră anumite date favorabile pentru decizii importante. Credința în numere norocoase există în numeroase culturi și continuă să influențeze comportamentul oamenilor, chiar și într-o societate în care matematica și statistica sunt...
historia(1) jpg
Între ecrane și conversație: locul șemineului în ritualurile unei seri acasă
Într-o seară obișnuită, sufrageria poate găzdui mai multe lumi care nu se întâlnesc. Cineva urmărește un film, altcineva răspunde la mesaje, iar o a treia persoană caută, fără prea mult succes, începutul unei conversații. Nimeni nu este neapărat nepoliticos.
imagine principala png
Tehnici tradiționale de prelucrare a lemnului, redescoperite la Festivalul internațional DRANICA din Sighetu Marmației
Dacă întrebi un meșter care lucrează cu lemnul cum alegi un arbore bun pentru șindrilă, fii pregătit să ai timp să îl asculți. Vei auzi o poveste întreagă. Îți va spune pe ce versant a crescut, în ce perioadă a fost tăiat, ce vârstă avea, de ce l-a ales și așa mai departe.
imagine principala jpg
Divertismentul digital după 2030: cum ar putea evolua platformele online în următorii ani
Ținând cont de viteza spectaculoasă de evoluție a tehnologiei, cu impact direct asupra divertismentului digital, a anticipa cum va arăta acest sector peste mai mulți ani este o provocare deloc simplă chiar și pentru specialiștii din industria de entertainment.
e1940afd872dd2b58aab38a6da3183985c jpg
Hygge în stil românesc: 7 idei pentru o casă caldă și primitoare toamna
Toamna se întunecă mai devreme, temperaturile scad și petreci tot mai mult timp acasă. E momentul perfect să transformi livingul, dormitorul sau bucătăria în locuri în care chiar îți face plăcere să stai. Și nu ai nevoie de renovări sau de un buget mare
WhatsApp Image 2026 10 15 at 10 37 29 (1) jpeg
De ce merită să-ți traduci cartea într-o altă limbă
Să scrii o carte durează luni sau ani. Să o publici presupune alte câteva etape, de la editare și corectură până la copertă, tipar sau distribuție. După toate acestea, traducerea poate părea un lux pe care îl lași pentru mai târziu.
1790680973 KE7j jpg
Cultura organizațională se vede și în mobilierul de conducere
Se vede cultura organizațională și în mobilierul de conducere sau e doar o chestiune de gust? Data viitoare când intri într-o companie, fă un exercițiu simplu: uită-te la scaune.
spatiu de lucru jpg
Ordinea materială ca formă de gândire: despre organizarea spațiilor de lucru
Există încăperi în care lucrurile par așezate fără o regulă și totuși cineva știe imediat unde să găsească orice obiect. Există și spații impecabile în care fiecare căutare începe cu o întrebare. Între aceste două situații se află o diferență care nu ține doar de estetică.
pexels artbovich 6980564 jpg
Bucătăria modulară, pas cu pas: cum o compui fără să greșești
O bucătărie modulară se compune ca un joc de cuburi: alegi modulele, le așezi unul lângă altul și obții exact frontul care îți trebuie.
GettyImages 1311472388 jpg
De la economii la finanțare: rolul contului bancar în accesarea creditelor
Drumul de la economisire la finanțare nu începe în momentul în care completezi o cerere de credit.
Dilemaveche ro jpg
Accesul la produse financiare se mută online: cont bancar, credite și carduri
Accesul la produse financiare se mută tot mai mult din sucursale în aplicații și platforme web.
sos bolognese png
De ce sosul bolognese nu se face niciodată în grabă și de ce merită așteptarea
Un ragù bolognese bun nu se construiește din grabă, ci din timp, tehnică și echilibru. De la sofrito până la rolul vinului și al laptelui, diferența dintre o simplă pastă cu sos de carne și un bolognese autentic stă în felul în care fiecare ingredient este tratat.
GettyImages 1281297414 jpg
Vacanțele din septembrie: cum plătești inteligent în țară și în străinătate
Plata inteligentă în vacanțele din septembrie presupune utilizarea instrumentelor bancare digitale pentru a evita comisioanele nefavorabile de schimb valutar, taxele neprevăzute la ATM și riscurile de securitate asociate numerarului
Dilemaveche ro jpg
Bankingul viitorului: cont online, credit și card de credit în câteva clickuri
Îți amintești vremurile în care deschiderea unui cont bancar înseamnă o dimineață întreagă pierdută la ghișeu, cu rând, cu formulare completate de mână și cu o programare stabilită cu două săptămâni în avans?
Articol Dilema jpg
Cum te ajută aplicațiile bancare să gestionezi mai bine cheltuielile din sezonul de toamnă
Aplicațiile bancare pot ajuta la gestionarea cheltuielilor de toamnă prin trei tipuri de funcții: urmărirea tranzacțiilor, organizarea banilor pe obiective și controlul plăților.
DilemaVeche (1) (1) jpg
De ce ne exfoliem atât? Scurtă istorie a obsesiei moderne pentru pielea „perfectă”
Într-o cultură care asociază tinerețea cu vitalitatea și frumusețea, apariția semnelor îmbătrânirii poate fi percepută negativ. Suntem evaluați, adesea fără să vrem, și prin felul în care arătăm, iar îngrijirea pielii a devenit pentru mulți un mod de a recâștiga senzația de ....
dilemaveche ro 258 0 jpg
A îmbătrâni nu este un diagnostic. Când schimbările de după 65 de ani merită evaluate medical
Există o formulă pe care o folosim cu o ușurință surprinzătoare atunci când vorbim despre părinții sau bunicii noștri: „E de la vârstă.”
inkstar 04 jpg
După un piercing, primele zile contează: ce merită să clarifici cu salonul despre îngrijirea de bază
Primele zile după un piercing sunt mai ușor de gestionat atunci când pleci din salon cu instrucțiuni clare, potrivite zonei în care a fost făcut și bijuteriei folosite.
1786610560 SAWn jpg
Blender Philips pentru smoothie-uri, supe și sosuri: ghid pentru rezultate constante
Îți place să începi dimineața cu un smoothie cremos, să mănânci la prânz o supă fină și să completezi cina cu un sos făcut în casă? Cu un blender potrivit, pregătești toate aceste lucruri rapid, fără complicații și fără să umpli bucătăria de vase.
Greseli pe care le faci cand alegi un fiset metalic pentru birou jpg
Greșeli pe care le faci când alegi un fișet metalic pentru birou
Amenajarea unui birou eficient înseamnă mai mult decât alegerea unui mobilier cu un design plăcut.

Parteneri

paula seling alexandru gorgos facebook jpg
Paula Seling, dezvăluiri despre bărbatul care i-a cucerit inima. Ce o fascinează la logodnicul ei, Alexandru Gorgos: „Este foarte important”
Paula Seling traversează o perioadă frumoasă pe plan sentimental, după ce a dezvăluit că s-a logodit cu Alexandru Gorgos. Dincolo de povestea de iubire, cei doi au descoperit că formează și o echipă foarte bună din punct de vedere profesional, muzica fiind una dintre pasiunile care îi apropie.
cutremur webp
Un nou cutremur s-a produs în apropierea României, la câteva ore după seismul de 5,7 din Vrancea. Ce magnitudine a avut
Un cutremur cu magnitudinea de 3,9 s-a produs miercuri dimineață, 18 noiembrie, în apropierea României, în zona de graniță dintre Grecia și Bulgaria. Seismul a fost înregistrat la o adâncime de numai 6,2 kilometri, la câteva ore după cutremurul de magnitudine 5,7 produs în zona seismică Vrancea.
imagine principala   GlucoSuport Shutterstock png
Obiceiuri zilnice pentru un metabolism echilibrat: alimentație, mișcare și odihnă
Felul în care ne organizăm ziua are un impact direct asupra sănătății. Mesele luate în grabă, orele lungi petrecute la birou, lipsa mișcării și somnul insuficient sunt obiceiuri care se instalează treptat, fără să le acordăm prea multă atenție.
Ambasadorul Egiptului în România Agenda Internațională 0976 jpeg
Ambasadorul Egiptului, despre tensiunile din Africa, războiul din Gaza și noua alianță militară din Orientul Mijlociu. „Avem o vastă experiență în combaterea terorismului”
Relațiile româno-egiptene, securitatea regională, războiul din Gaza și noile alianțe militare au fost temele discutate cu ambasadorul Egiptului la București, Mohammed Moustafa Orfy, în podcastul „Agenda Internațională”.
generated e64209b3 b12b 492e 9531 cc84af0c1904 png
Îți pui mintea la încercare? Sudoku, integrame și un quiz de 27 de întrebări te așteaptă pe platforma „Adevărul”
Cititorii Adevărul își pot testa zilnic logica, răbdarea și cunoștințele printr-o serie de jocuri disponibile gratuit în secțiunea „Jocurile zilei”.
seism jpeg
Cum au trăit românii seismul puternic de astăzi. „A început să se plimbe patul cu mine. Nu se mai termina”. De ce unele telefoane au indicat magnitudinea 6,5
Un zgomot puternic, paturi care se legănau, mobilier care se clătina și telefoane care au început să sune în toiul nopții. Așa descriu românii experiența cutremurului cu magnitudinea de 5,7 produs miercuri, 18 noiembrie 2026, în zona seismică Vrancea.
cutremur seism seismograf foto Shutterstock
Cutremur de magnitudine 5,7 în România, miercuri dimineață! Seismul s-a simțit puternic în București și în mai multe județe. ISU a trimis echipaje în mai multe regiuni ale țării
Un cutremur cu magnitudinea de 5,7 a zguduit România miercuri dimineață, 18 noiembrie 2026, la scurt timp înainte de ora 03:00. Seismul, produs în zona Vrancea, la o adâncime de peste 120 de kilometri, a fost resimțit în numeroase regiuni ale țării, inclusiv în București.
image png
Delegații comerciali ai UE vizitează China. Ce se poate schimba? China la zi
În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a unui interviu, publicat de 时代周报 (Shídài zhōubào, Time Weekly), al cărui autor este 马欢 (Ma Huan).
zodii zodie horoscop istock jpg
Trei zodii care își depășesc toate limitele în perioada 19-28 noiembrie. Se bucură de cea mai strălucitoare aură. Norocul le surâde, iar obstacolele dispar din calea lor
Finalul lunii noiembrie vine cu vești bune pentru trei semne zodiacale. Între 19 și 28 noiembrie, acești nativi pot descoperi soluții acolo unde până acum vedeau doar probleme, au parte de oportunități neașteptate și găsesc puterea de a merge mai departe indiferent de provocări.