Bulboana socială

Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Invizibilii jpeg

Ştiți că fiecare nevolnic cu aplecări introspectiv-melancolice se crede un soi ales, un special în buricul lumii în care trăiește. De mine vorbesc. În specialitatea și unicitatea asta ale mele, în mica mea familie, obișnuiam să rîdem cumva de lumea care se agită grozav de sărbători, care cu nervi, care cu cumpărături excesive, care cu tot felul de combinații de adus cărnuri, porc, vin și țuică de la țară. Noi, vedeți dumneavoastră, eram departe de tot tumultul respectiv și ne mulțumeam chiar cu niște chipsuri bătrînești în locul oalelor cu sarmale. Priveam cică relaxați agitația din jur.

O prostie. Niște legături sociale, buni prieteni, întîmplări mai mult sau mai puțin serendipice, un simț al datoriei la limita tîmpeniei care mă locuiește, toate astea ne-au supt în acest an într-un vîrtej de pregătiri și încurcături gospodărești care ne-au făcut zob zenul. Lumea închipuită în care credeam că trăim se făcu țăndări.

Totul a început cu o întrebare a unei bune prietene: „Nu vrei și tu un curcănel de la țară?“ Ce să zic, ideea unui curcănel, nu foarte mare, bio, antrenat în curte, fibros și pulpos, hrănit cu boabe organice sau așa ceva, mi s-a părut ofertantă și am zis „da“. Îl vedeam deja frumos rumenit după rețete anglo-saxone – v-am zis că ăștia melancolicii sînt și niște snobi nenorociți – plus că a face un curcan întreg rumenit mi se părea un prag pe care trebuie să-l trec în numeroasele calificări de gospodină pe care le am. Zis și făcut, nici nu zbură comanda de curcănel, că o altă bună prietenă mă sună și mă întreabă dacă nu vrem să împărțim un curcănoi de vreo zece kile. Cineva cu mințile în cap ar fi refuzat, dar eu mă gîndeam deja la părinții mei, care sigur ar fi apreciat niște curcan din miticul loc „de la țară“. I-am spus și celei de a doua prietene că „da, vreau“. Mă bucuram deja de bucuria maică-mii și mă pregăteam să o sun, cînd mi-a vibrat telefonul în mînă. Ea era. Mama. „Gînd la gînd“ îi zic, „voiam să te sun.“ „Dragă“, îmi zice, „am să îți dau niște curcan grozav de la țară, ni l-a trimis un văr de la Constanța. 12 kilograme are cu totul, vezi să-ți faci loc în congelator.“ Noi avem un congelator mic, de hipsteri, ce credeați. Dacă încap acolo două pungi de mazăre și una de gheață, e mult și, cum vă spuneam, nu e cool să ai carne și pachete de vinete coapte pe acolo.

Ce era să fac? Lasă că veneau curcani din două părți, dar mai avea și maică mea să-mi dea. Urma să ne umplem de curcani, să ne sufocăm în casă de atîția curcani, urma să mîncăm curcani toată viața cu lacrimile înnodate sub bărbie și, Doamne ferește, trebuia să ne luăm un congelator mai mare, sau un frigider mai mare, nu știu. De disperare, i-am oferit, fără să mă gîndesc mult, unei alte amice o parte din avalanșa aia de curcani. Uitasem însă că aia e o vegetariană puristă. Eh. Nici în congelator nu i-ar fi găzduit, căci contaminam zenul, spurcam spiritul vegetal care bîntuie acolo.

Am ieșit cumva din încurcătura păsărească – curcanul întreg l-am fript, jumătatea cealaltă de curcan am înghesuit-o în congelator, ce n-a intrat am fiert pentru o salată de boeuf de curcan, iar oferta mamei am refuzat-o. Așa. Vedeți că v-am pomenit de salată de boeuf. Cine ar fi stat anii trecuți s-o facă, tocmai acum cînd toată lumea, dar absolut toată lumea, golește magazinele de morcovi, țelină și cartofi fix pentru așa ceva? N-aș fi făcut picată cu ceară. Dar restul de curcan trebuia folosit cumva, bașca îi promisesem mamei că anul ăsta o scutesc pe ea de atîta stat în picioare și mărunțit mecanic la tone de legume.

O să vă plictisesc dacă vă spun că am făcut și prăjituri pentru că urma să mergem într-o vizită. Vă plictisesc dacă vă spun că am făcut pînă și friptură de porc (o excepție, nu mîncăm porc acasă, în alte părți, da) pentru că știam că-i place foarte mult unei prietene care se deprimă întotdeauna în preajma Crăciunului. Am făcut ciorbă, tartă, curățenie.

Sînt varză de oboseală, n-am înțeles aproape nimic din zilele astea libere, iar coroana cool de hipstereală îmi zace caraghios, într-o rînă, pe creștetul capului. La anu’ fug de acasă. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Sistem și libertate
Am crescut într-o lume în care ceea ce astăzi considerăm nevoi de bază erau, pe la sfîrșit de ani ’70 și început de ani ’80, privite drept suprastructuri. Răsfățuri.
liceul sf sava bucuresti jpeg
Liceul avea coloane
Revederea colegilor și profesorilor dragi mi-a dat sentimentul mîngîietor că lucrurile ar putea deveni la fel de bune pe cît ni le imaginam noi în 1992.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce nu-s românii ca francezii?
Cartea și bagheta mi s-au părut două lucruri indispensabile în Franța.
p 19 Sylvie Germain WC jpg
Sindromul Șarikov
Nu este vorba doar despre o lipsă de educație, ci și despre voluptatea unei agresivități manifestate zi de zi, pe rețelele de socializare, care au devenit nu doar un spațiu bun pentru defularea nervilor, ci gazdă generoasă acestei forme josnice de violență.
p 20 Gustave Thibon jpg
O lumină asupra imediatului
Pentru Putin şi adepţii lui, persoanele, fie ele ucrainene ori ruse, civili ori combatanţi, sînt nimic.
Theodor Pallady jpeg
Scopul meu ești Tu
Un adevărat apostol al dialogului, un maestru al incluziunii și un campion discret al cercetării Celuilalt, cu sau fără majusculă.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Poliția din Cehia este în căutarea unui hoț care are obiceiul să intre prin case, fără a se sinchisi de prezența locatarilor. Se spune că se uită la aceștia în timp ce dorm.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (II)
Dar poate că mai mult decît plimbarea în sine conta acel „împreună”.
p 19 jpg
Cultul virginității
Ideea că virginitatea fizică atestă puritatea și inocența depășește granițele religioase, devenind un construct social și ipocrit prin care unei femei i se anulează calitățile morale în favoarea celor fizice, ajungînd să fie prețuită mai degrabă integritatea trupului decît mintea și sufletul.
p 20 San Filippo Neri WC jpg
Despre creștinism și veselie
Multe dintre textele clasice ale creștinismului dovedesc o relație încordată pe care Sfinții Părinți o întrețineau cu rîsul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Migdalul lui Origen
Editat, tradus, redescoperit în bogăția și autenticitatea sa în ultimul secol, Origen revine de fiecare dată în atenția cititorilor cu o înnoită putere de atracție.
Zizi și neantul jpeg
Dacia roșie
Era o oază, într-o vreme în care lucrurile se degradau pe zi ce trecea: la cantina de acolo se putea mînca bine și ieftin, ba chiar și cumpărai una-alta pentru acasă, uneori.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La Galați, o candidată a fost surprinsă în timp ce încerca să fraudeze examenul de bacalaureat cu un pix-telefon. Avea 45 de ani și era absolventă a unui liceu particular, la frecvenţă redusă.
41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.

Adevarul.ro

image
Şofer omorât în bătaie la Bacău pentru că a atins din greşeală cu maşina oglinda unei dubiţe
O crimă înfiorătoare a avut loc miercuri seara pe o stradă în Bacău, după o acroşare în trafic şi un scurt scandal. Doi bărbaţi au fost deja reţinuţi, după ce victima a fost găsită pe asfalt, fără suflare.
image
O actriţă româncă adoptată de un cuplu britanic şi-a revăzut mama la 34 de ani după ce a fost lăsată într-un orfelinat
O actriţă foarte apreciată în Marea Britanie şi fostă prezentatoare la BBC Radio York şi BBC Country File Live, Adriana Ionică are o poveste de viaţă tulburătoare şi demnă de un film.
image
SARS-CoV-2 continuă să facă „pui“. Ultimul este şi cel mai infecţios
Noua subvariantă BA 2.75 a coronavirusului este de cinci ori mai infecţioasă decât varianta Omicron şi provoacă deja îngrijorări în rândul specialiştilor independenţi.

HIstoria.ro

image
Cine a detonat „Butoiul cu pulbere al Europei” la începutul secolului XX?
După Războiul franco-prusac, ultima mare confruntare a secolului XIX, Europa occidentală și centrală se bucurau de La Belle Époque, o perioadă de pace, stabilitate și creștere economică și culturală, care se va sfârși odată cu începerea Primului Război Mondial.
image
Diferendul româno-bulgar: Prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat România după obţinerea independenţei
Pentru România, prima problemă spinoasă cu care s-a confruntat după obținerea independenței a fost stabilirea graniței cu Bulgaria.
image
Controversele romanizării: Teritoriile care nu au fost romanizate, deși au aparținut Imperiului Roman
Oponenții romanizării aduc mereu în discuție, pentru a combate romanizarea Daciei, acele teritorii care au aparținut Imperiului Roman și care nu au fost romanizate. Aceste teritorii trebuie împărțite în două categorii: acelea unde romanizarea într-adevăr nu a pătruns și nu „a prins” și acelea care au fost romanizate, dar evenimente ulterioare le-au modificat acest caracter. Le descriem pe rând.