Bulboana socială
Ştiți că fiecare nevolnic cu aplecări introspectiv-melancolice se crede un soi ales, un special în buricul lumii în care trăiește. De mine vorbesc. În specialitatea și unicitatea asta ale mele, în mica mea familie, obișnuiam să rîdem cumva de lumea care se agită grozav de sărbători, care cu nervi, care cu cumpărături excesive, care cu tot felul de combinații de adus cărnuri, porc, vin și țuică de la țară. Noi, vedeți dumneavoastră, eram departe de tot tumultul respectiv și ne mulțumeam chiar cu niște chipsuri bătrînești în locul oalelor cu sarmale. Priveam cică relaxați agitația din jur.
O prostie. Niște legături sociale, buni prieteni, întîmplări mai mult sau mai puțin serendipice, un simț al datoriei la limita tîmpeniei care mă locuiește, toate astea ne-au supt în acest an într-un vîrtej de pregătiri și încurcături gospodărești care ne-au făcut zob zenul. Lumea închipuită în care credeam că trăim se făcu țăndări.
Totul a început cu o întrebare a unei bune prietene: „Nu vrei și tu un curcănel de la țară?“ Ce să zic, ideea unui curcănel, nu foarte mare, bio, antrenat în curte, fibros și pulpos, hrănit cu boabe organice sau așa ceva, mi s-a părut ofertantă și am zis „da“. Îl vedeam deja frumos rumenit după rețete anglo-saxone – v-am zis că ăștia melancolicii sînt și niște snobi nenorociți – plus că a face un curcan întreg rumenit mi se părea un prag pe care trebuie să-l trec în numeroasele calificări de gospodină pe care le am. Zis și făcut, nici nu zbură comanda de curcănel, că o altă bună prietenă mă sună și mă întreabă dacă nu vrem să împărțim un curcănoi de vreo zece kile. Cineva cu mințile în cap ar fi refuzat, dar eu mă gîndeam deja la părinții mei, care sigur ar fi apreciat niște curcan din miticul loc „de la țară“. I-am spus și celei de a doua prietene că „da, vreau“. Mă bucuram deja de bucuria maică-mii și mă pregăteam să o sun, cînd mi-a vibrat telefonul în mînă. Ea era. Mama. „Gînd la gînd“ îi zic, „voiam să te sun.“ „Dragă“, îmi zice, „am să îți dau niște curcan grozav de la țară, ni l-a trimis un văr de la Constanța. 12 kilograme are cu totul, vezi să-ți faci loc în congelator.“ Noi avem un congelator mic, de hipsteri, ce credeați. Dacă încap acolo două pungi de mazăre și una de gheață, e mult și, cum vă spuneam, nu e cool să ai carne și pachete de vinete coapte pe acolo.
Ce era să fac? Lasă că veneau curcani din două părți, dar mai avea și maică mea să-mi dea. Urma să ne umplem de curcani, să ne sufocăm în casă de atîția curcani, urma să mîncăm curcani toată viața cu lacrimile înnodate sub bărbie și, Doamne ferește, trebuia să ne luăm un congelator mai mare, sau un frigider mai mare, nu știu. De disperare, i-am oferit, fără să mă gîndesc mult, unei alte amice o parte din avalanșa aia de curcani. Uitasem însă că aia e o vegetariană puristă. Eh. Nici în congelator nu i-ar fi găzduit, căci contaminam zenul, spurcam spiritul vegetal care bîntuie acolo.
Am ieșit cumva din încurcătura păsărească – curcanul întreg l-am fript, jumătatea cealaltă de curcan am înghesuit-o în congelator, ce n-a intrat am fiert pentru o salată de boeuf de curcan, iar oferta mamei am refuzat-o. Așa. Vedeți că v-am pomenit de salată de boeuf. Cine ar fi stat anii trecuți s-o facă, tocmai acum cînd toată lumea, dar absolut toată lumea, golește magazinele de morcovi, țelină și cartofi fix pentru așa ceva? N-aș fi făcut picată cu ceară. Dar restul de curcan trebuia folosit cumva, bașca îi promisesem mamei că anul ăsta o scutesc pe ea de atîta stat în picioare și mărunțit mecanic la tone de legume.
O să vă plictisesc dacă vă spun că am făcut și prăjituri pentru că urma să mergem într-o vizită. Vă plictisesc dacă vă spun că am făcut pînă și friptură de porc (o excepție, nu mîncăm porc acasă, în alte părți, da) pentru că știam că-i place foarte mult unei prietene care se deprimă întotdeauna în preajma Crăciunului. Am făcut ciorbă, tartă, curățenie.
Sînt varză de oboseală, n-am înțeles aproape nimic din zilele astea libere, iar coroana cool de hipstereală îmi zace caraghios, într-o rînă, pe creștetul capului. La anu’ fug de acasă.
Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.
