Bartolomeu Valeriu Anania

Publicat în Dilema Veche nr. 728 din 1-7 februarie 2018
Sinodul panortodox (VI) jpeg

Zilele acestea se împlinesc șapte ani de la plecarea lui dintre noi. Motiv să ne uităm, de la distanța pe care timpul o oferă, la anvergura celui supranumit „leul Ardealului“, admirat și contestat deopotrivă.

Dacă ar fi să judecăm valoarea unui om după ecoul pe care îl mai are în conștiințele celor de după el, ei bine, Mitropolitul Bartolomeu este mai prezent decît oricînd. Predicile lui, de pildă, sînt și azi ascultate cu interes, inclusiv de oameni nu doar ortodocși, care nu au mai apucat să îl cunoască, așa cum pozițiile exprimate de-a lungul păstoririi sale nu și-au pierdut din actualitate: de la îndemnul de a nu deveni complici ai corupției spirituale la avertismentul de a cultiva o ecologie a sufletului, atenți fiind la deșeurile care vor să ne populeze interior, și de la grija față de copiii abandonați de părinții plecați la muncă în străinătate, lăsați astfel pradă unor trăiri care se pot sfîrși tragic, la diabolica insinuare a drogurilor în viața tinerilor pe care îi încuraja să își trăiască tinerețea, dar astfel încît, mai tîrziu, să nu le fie rușine.

Nu de puține ori aud remarca unora de azi „Ce ar spune în această situație Mitropolitul Bartolomeu?“, fapt care întărește calitatea lui de reper. Este comun personalităților reale, nu celor închipuite, să fie modele, să ofere soluții. Cum face Mîntuitorul Hristos în toate întîlnirile Lui și despre care relatează Evangheliile: învață, vindecă, arată, consolează, rezolvă, încurajează, distinge, lămurește, atenționează. Pe scurt, arta pastorală pe care o predă Apostolilor și aceștia ucenicilor este una pe cît de aparent banală, pe atît de concretă, eficientă. Ea are în centrul ei omul așa cum este, nu așa cum ar trebui să fie. Tensiunea dintre ideal și realitate nu se rezolvă prin ignorarea lipsurilor, ci tocmai plecînd de la ele. La polul opus tuturor ideologiilor, antropologia creștină este profund realistă.

Evident, tot asemenea personalităților reale, caracterul său puternic avea să stîrnească nu doar admirație. Mitropolitul Bartolomeu a avut mereu detractori, de la cei care l-au acuzat de extremism la cei care au vrut să scoată din el un colaborator al Securității. Inclusiv ca păstor la Cluj, după căderea comunismului, se va confrunta cu adversitatea și ticăloșia unora, din propriul mediu eclezial și mai ales din afara acestuia, gata să colporteze tot felul de grozăvii. A plătit constant, la suprapreț, dorința de libertate. Era conștient că acest preț nu poate fi decît mare. Nefiind în nici o tabără – nici literară, nici politică și nici eclezială –, a fost mereu vînat. Refuzul înregimentării va fi aspru: de la împiedicarea de către Securitate a continuării misiunii în America la marginalizarea de către propria lui Biserică.

La data alegerii lui ca urmaș al vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu al Vadului, Feleacului și Clujului, în 21 ianuarie 1993, arhimandritul Bartolomeu Valeriu Anania, cum își semna corespondența, era de ceva vreme la mănăstirea Văratec, unde lucra la noua haină a Bibliei în limba română. Pensionar încă de pe vremea Patriarhului Iustin și trecut de 70 de ani, se retrăsese pentru această lucrare, după ce, în primii ani după căderea comunismului, prin înființarea Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, a încercat să dea cîteva impulsuri notabile și între timp memorabile, începînd de la recunoașterea lașității unor slujitori în timpul comunismului – fapt asumat de Sfîntul Sinod în pastorala din ianuarie 1990 – și pînă la pledoaria în favoarea reintroducerii orei de religie în școala publică.

Nostalgia multora după Mitropolitul Bartolomeu este și va fi în continuare accentuată de crizele prin care trecem și de care o să mai avem parte. Este, în fapt, un alt mod de a formula dorința de a mai vedea figuri publice, bisericești și nu numai, în stare să îmbine claritatea exprimării cu temeinicia faptei, verticalitatea cu bunătatea, știința de carte cu empatia, buna creștere cu slujirile înalte, teologia cu arta și în general cu mediul cultural. Îmi aduc aminte cum un copil, întrebat chiar de Mitropolit pe treptele catedralei, ce vrea să devină cînd va fi mare, acesta nu a avut nici o ezitare și a răspuns: „Cînd am să fiu mare, vreau să mă fac Bartolomeu!“

Dumnezeu să îl ierte pe Mitropolitul Bartolomeu, iar pe noi, cei rămași mai săraci, să ne lumineze!

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.