Tragi-comedia la Porţile Orientului

Tereza-Brînduşa PALADE
Publicat în Dilema Veche nr. 728 din 1-7 februarie 2018
Tragi comedia la Porţile Orientului jpeg

Sînt comediile lui Caragiale (O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D’ale carnavalului, Conu Leonida față cu reacțiunea) esențial comice? La o primă lectură, poate. Nu însă și la a doua sau la a treia. Comedia se estompează și mai mult dacă înțelegi contextul neașezat, tulbure, mai mereu frămîntat, la care se raportează autorul. Lumea amplasată pe „falia“ dintre Orient și Occident, unde se resimt acut cutremurele istorice pe care numai umorul le mai poate amortiza. Dar nu oricum, ci sub specia tragi-comicului.

Iată ce scria Titu Maiorescu în „Comediile d-lui I.L. Caragiale“: „Cu multă cunoștință a artei dramatice, d. Caragiale ne arată realitatea din partea ei comică. Dar ușor se poate întrevedea prin această realitate elementul ei mai adînc și mai serios, care este nedezlipit de viața omenească în toată înfățișarea ei, precum în genere îndărătul oricărei comedii se ascunde o tragedie.“ Dincolo de faptul că Maiorescu are îndeobște o rezervă față de posibilitatea comicului pur, la Caragiale, în particular, vălul „realității comice“ i se pare foarte subțire.

Dar ce anume subțiază atît de mult vălul comediei caragialești? Tocmai realismul său. Caragiale nu are un umor intelectual. Ironia lui nu e abstractă, bazată pe paradoxuri logice. Absurdul comic provine direct de la personajele lui fruste și pline de culoare. Nenea Iancu își culege inspirația din peisajul concret. E suficient să privim și acum – mai ales acum – spre societatea românească pentru a ne convinge că personaje ca Farfuridi, Brînzovenescu, Cațavencu, Mița Baston, Tipătescu, Trahanache, Coana Joițica și Pristanda sînt desprinse din cea mai reală dintre lumile posibile. Arta dramatică a lui Caragiale e o adevărată „imitație“ – dar nu „a naturii“, ca la Aristotel, ci „a culturii“, a berăriei, mahalalei și pieței publice, sublimate în ludicul absurd, aproape beckettian. Sub care se ascunde tragi-comicul, adică o burlescă gravitate.

Acest geniu al tragi-comediei realiste îl face pe Caragiale să fie nu doar un autor clasic, ci și un redutabil contemporan – nu doar pentru cei „foarte culți“, ci și, într-un spirit democratic, pentru toți iubitorii de comedie și chiar de bere autohtonă („Nenea Iancu“). Nu-l citim așadar pe Caragiale ca să ne extindem cultura, ci ca să pătrundem mai critic specificul lumii noastre. Al lumii de azi, deopotrivă cu cea de ieri. Lectura lui produce și acum emoții ce permit catharsis-ul, generate de identificarea personajelor cu figuri familiare. Cu toată lipsa de ambiție universalistă a scrierilor sale, Caragiale surprinde mai mult de un „universal concret“: un tip de societate, un tip de establishment, un profil uman.

Caragiale ne vindecă, cu realismul lui necruțător, și de o idealizare nesănătoasă a trecutului. Da, e bine să credem în noi înșine, să ne regăsim virtuțile în fapte ale predecesorilor noștri – dar critic, selectiv, autoreflexiv. Fără a ne abandona, eventual, reveriilor contrafactuale de genul „ce bine ar fi fost dacă…“. Și urmează de obicei o serie de proiecții fanteziste ce au pretenția să ofere variante de trecut ideal. Dacă ne paște pericolul, cred că e igienic să recitim comediile lui Alecsandri și Caragiale. Dacă Coana Chirița, Coana Joițica, Pristanda și Nae Cațavencu au supraviețuit comunismului – au supraviețuit chiar „în exces“, mai ales în politica momentului și prin diverse instituții –, de ce să ne facem iluzii că n-ar fi supraviețuit oricum? Sigur, poate că unele tare autohtone s-au agravat din cauza reeducării și a eforturilor stalinist-nord-coreene de a plăsmui „omul nou“. N am nici o îndoială că un Caragiale contemporan ar găsi acum o materie primă mai copioasă pentru critica socială decît la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Ar fi poate oportună, de aceea, crearea unui Institut Caragiale care să angajeze scriitori și dramaturgi ce ar perpetua „misiunea caragialescă“, valorificind acest imens potențial. Un fel de Colegiul „Noua Europă“ literar cu vocație satirizantă autohtonă. Avem, în fond, acest trademark caragialesc al comediei de moravuri realiste, despre care nu știu să fie prea cunoscut în Europa și în lume. Un romantism haotic și burlesc, inaugurat de fapt prin comediile lui Alecsandri și migrînd spre absurd în scrierile lui Caragiale.

Umorul realist și tăios pare să fie așadar un specific al nostru, cel puțin în literatură. Dar nu e numai atît. În 2017, am devenit celebri în lume nu doar prin valul de proteste împotriva noilor ciocoi, ci și prin umorul lozincilor afișate de protestatari. Unele sloganuri au vădit un tonus și o vioiciune romantic-burlești „clasice“ („Vă rugăm să ne scuzați, / Nu producem cît furați“, „Noi nu furăm, / De aceea degerăm“, „În democrație, / Hoții stau la pușcărie“, „Decît hoți la guvernare / Altă întrebare“, „Nu ai fire în mustață / Cîți vom fi aici în piață!“). Protestele au avut însă și tonuri mai dramatice – de pildă, flashmob-urile cu ochii și gurile legate cu fîșii negre. „Rezistența“ societății civile se desfășoară și ea în registrul tragi-comicului.

Aș compara rapid și fără pretenții exhaustive situația românească cu cea din vechiul Albion, după referendumul pentru Brexit. În țara vestitului „umor englezesc“, Brexit-ul a fost o surpriză de proporții, ce a părut să inhibe chiar și redutabilul gust britanic pentru satiră. Motivul? Umorul britanic s-a născut din stabilitate și dintr-un soi de plictiseală existențială. Pentru a înfrunta „absurdul cotidian“, britanicii au născocit forma lor tipică de satiră analitică, bazată pe jocuri de cuvinte, întorsături de fraze, aluzii tabu, autodepreciere etc. Un umor, în esență, intelectual. Relația acestui tip de umor cu emoțiile este mai curînd negativă. Emoțiile nu sînt scoase la suprafață și purificate printr-un catharsis, ci îngropate sau riguros ocolite. Subiectele deriziunii sînt de obicei faptele – rareori și reacțiile emoționale față de ele. E nevoie de profunzimea unui scriitor mai atent la natura umană precum G.K. Chesterton pentru a include reacțiile emoționale printre lucrurile despre care se poate glumi în țara Albionului.

Brexit-ul a stîrnit însă patimi. În clasicul lor stil rezervat, mulți britanici educați preferă de a­ceea să ocolească acest subiect, continuînd să facă glume autodepreciative și în­torsături de fraze, ca și cum nimic neobișnuit nu ar fi „at stake“. Umorul lor subtil și rafinat nu se poate coborî la nivelul emoțiilor gregare. Satira politică tăioasă poate avea succes în alte locuri, dar un auditoriu britanic „civilizat“ și echipat cu umorul caracteristic nu va gusta acest gen.

Ici aux portes de l’Orient, lucrurile stau altfel. Nu pentru că nimic n-ar fi luat în serios, cum sugera mai de mult Raymond Poincaré (citat și de fiul lui I.L. Caragiale, Mateiu). Dimpotrivă, în registrul umoristic specific nouă, totul e luat de fapt foarte în serios. O satiră poate fi debordantă, nimicitoare pentru cei pe care îi critică, fără a fi totuși lipsită de o anxietate ce atinge chiar soarta celui care o produce. Adică de o adîncime tragică. Nu avem aici garanția, ca într-o celebră „comedie“ a lui Shakespeare, altfel nelipsită de o intrigă dramatică, că „all’s well that ends well“. Nu e nici tragedia pură din Demonii lui Dostoievski, Procesul lui Kafka sau Diavoliada lui Bulgakov. E o comedie burlescă asociată mereu cu ceva grotesc și neliniștitor, cu ingrediente absurde – cu „rinoceri“ care nu ne lasă să trăim în pace, să ne facem planuri de viitor, să glumim numai întorcînd frazele. Mă tem că, pe termen lung, Poincaré s a înșelat. On ne prend rien à la légère ici aux portes de l’Orient. 

Tereza-Brîndușa Palade este conf. univ. dr. la Facultatea de Științe Politice, Școala Națională de Studii Politice și Administrative.

Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)

Adevarul.ro

image
Coșmarul prin care a trecut un culturist: a pierdut zeci de kilograme în 35 de zile. „Corpul meu a început să se mănânce singur”
Culturistul canadian Jared Maynard a slăbit enorm în cinci săptămâni și și-a pierdut capacitatea de a vorbi din cauza unei boli rare și terifiante de care a reușit, într-un final, să scăpe, deși medicii îi dădeau șansele minime de supraviețuire, potrivit The US Sun.
image
„Cel mai rău lucru din istoria umanității!” Internauții se revoltă din cauza măsurilor de mediu luate de producătorii de băuturi răcoritoare
Fie că este vorba de Coca-Cola sau de suc de portocale, dacă ați cumpărat recent o băutură îmbuteliată, probabil ați observat o schimbare subtilă, dar exasperantă, scrie Daily Mail Online, care relatează ce cred internauții, producătorii și experții în reciclare despre această măsură.
image
Cafeaua Marghilomana, relansată la conacul marelui politician Alexandru Marghiloman. Cum se prepara celebra licoare interbelică VIDEO
Cafeaua Marghilomana, băutura aristocraților de odinioară, a fost relansată. Va putea fi savurată odată cu introducerea în circuitul turistic a clădirilor recent reabilitate de pe domeniul din Buzău care i-a aparținut marelui politician Alexandru Marghiloman.

HIstoria.ro

image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.