A cîta generaţie de sacrificiu? (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 723 din 28 decembrie 2017 – 10 ianuarie 2018
A cîta generaţie de sacrificiu? (II) jpeg

The Romanian Dream

Aveam 11 ani în 1989, cînd mulți dintre cei din generația părinților – generația „inadaptaților“, cum am numit-o în textul anterior – își închipuiau că regimul comunist era etern. Și totuși a picat. Îmi amintesc că la sfîrșitul lui decembrie eram în vacanță, la Cluj, și după ce, pe 21, văzusem ceva agitație prin centru și auzisem și niște focuri de armă, mă speriasem de-a binelea, apoi am participat pasiv la „revoluție“, din casă, ca majoritatea românilor, urmărind-o în direct la televizor. Verișoara mea, care este cu șapte ani mai mare decît mine, fusese cuprinsă brusc de spiritul revoluționar și voia să iasă în stradă, dar cine a lăsat-o? Cînd am descoperit o urmă perfect rotundă de glonț în geamul din sticlă al ușii de la intrare a blocului, unchiul meu – Dumnezeu să-l ierte! – a avut o intenție de a se băga sub masă și de a rămîne acolo pentru o vreme. În ­rest, am avut parte de niște sărbători destul de stranii. Mi-amintesc masa întinsă ca de obicei în sufragerie, cu fața de masă albă, apretată de mama-mare, iar pe ea, aranjate pe diferite platouri, ouăle umplute, salata de boeuf impecabil ornată, piftiile, ișlele făcute de vecina noastră unguroaică și prăjiturile cu foi care stătuseră la presat sub Istoria literaturii… a lui Călinescu și după care tînjisem tot anul. Totul părea „normal“, însă nimeni nu prea avea poftă de mîncare, fiindcă dincolo de masă era televizorul – mereu în centrul atenției de sărbători, dar la care vedeam, în loc de scheciurile cu Dem. Rădulescu, Stela și Arșinel, un dictator prins și împușcat, diferiți oameni necunoscuți care se perindau prin studio euforici – unii îmbrăcați în costum, alții în uniforme militare, dar cei mai mulți în pulovere obișnuite –, care vorbeau despre concepte cu totul noi pentru mine, cum ar fi „libertate“ sau „democrație“. Încărcătura emoțională era atît de mare, în fiecare casă probabil unde se producea cîte o mică „revoluție“ domestică, încît îmi mai amintesc că atunci cînd am vorbit cu mama la telefon, la București, n-am știut ce să-i zic și am început să plîng. Nici acum nu știu de ce am plîns. Abia după Anul Nou mi-am dat seama brusc că va trebui să uit toate cîntecele și poeziile cu tovarășu’ și partidul pe care le învățasem la școală și să învăț unele noi. Și mi-am zis că un bun început ar fi să scriu eu însămi o poezie pe care, cînd voi ajunge în sfîrșit în București, să o recit în direct la televiziune, în fața întregii țări (mai erau copii de vîrsta mea care apăreau sporadic). Așadar, simțeam nevoia să fac și eu ceva „pentru țară“, după puterile mele. Am reușit să scriu cîteva versuri despre „comuniștii care s-au crezut stăpîni“, doar că i-au învins „oamenii de bine“ (știu sigur că am folosit această sintagmă), însă n-am mai ajuns niciodată la televiziune, am recitat-o doar în fața rudelor, care m-au răsplătit cu aplauze.

„Măcar pentru voi o să fie mai bine!“ – ne spuneau frecvent cei din generația „inadaptaților“ în anii ’90. Ei erau cei care oftau resemnați, își asumaseră de mult statutul de „generație de sacrificiu“, pentru mulți dintre ei „era deja prea tîrziu“. Ce înseamnă, de fapt, acest „bine“? – începeam eu să mă întreb, în timp ce participam de voie, de nevoie, alături de părinții mei, la toate mitingurile în acei ani, ca să văd, chipurile, „cum se face istoria“. În afară de a-mi crea o conștiință civică, nu știu la ce mi-o fi ajutat. Totuși, părinții mei au fost într-un fel fericiți. Chiar dacă acel „mai bine“ nu se întrezărea pe nicăieri, aveau în sfîrșit dreptul de protesta, de a se exprima liber și în mod public. Era pentru ei un dar nesperat. Mama, de profesie ingineră, chiar s-a apucat să scrie articole de opinie în ziarul Dreptatea. „Mai binele“ nu l-am identificat nici mai tîrziu, în viața mea de adult, cînd conștiința civică era deja amorțită. Tot ceea ce mai puteam să fac „pentru țară“ era să merg din patru în patru ani, în mod disciplinat, la vot. Să votez chiar și atunci cînd nu aveam cu cine și alegeam răul mai mic (nu-mi vine să cred astăzi că am fost practic obligată, la un moment dat, să votez cu Iliescu, pe care îl detestam). Entuziasmul din adolescență și prima parte a tinereții era înlocuit treptat de silă. Evitam programele de știri și talk-show-urile doar ca să nu-mi fac sînge rău. „De ce n-ai plecat atunci cînd a trebuit?“ – m-am întrebat de multe ori. Mă mai întreb uneori de ce n-aș pleca chiar și acum, cînd nu e prea tîrziu, dar mereu invoc diferite motive. Adevărul este că mă simt foarte obosită și cred că pe mulți dintre noi ultimii 28 de ani ne-au secătuit, de fapt, de energie. Și deja mi-am asumat faptul că fac parte dintr-o nouă „generație de sacrificiu“ pe care aș numi-o „dezamăgiții“. Nu mai cred în schimbări majore, nici în minuni. Nu merg la proteste „ca să văd cum se face istoria“, ci pur și simplu din datorie civică. Iar acolo am mai mereu senzații de déjà-vu – părinți cu copii în brațe sau cocoțați pe umeri, cărora le spun: „Pentru viitorul vostru facem asta, ca să vă fie vouă mai bine“.

Nu știu la ce să mă aștept de la viitoarea generație de sacrificiu din România. Am urmărit un filmuleț pe net cu puștiul de la un liceu din Cluj care a fost dat afară de la ore de către un director obtuz pentru că avea părul lung. Spunea acolo niște lucruri foarte pertinente despre generația lui și despre România. Printre care și faptul că este conștient că generația lui e una de sacrificiu. Cînd aveam vîrsta lui eram departe de a conștientiza așa ceva. Diferența de vîrstă între mine și puști este mai mare de douăzeci de ani, și douăzeci de ani înseamnă ceva. Și, totuși, de ce atîtea generații de sacrificiu? Și ce reprezintă sacrificiul, în fond? Nu cumva este o scuză pentru neputințele și eșecurile personale, dar și ale unei generații? Stăteam de vorbă cu o prietenă din Germania care a copilărit în perioada neagră, de austeritate, de după război. Nu i-a fost ușor, iar acum refuză să arunce mîncarea și încropește a doua zi cîte un prînz din resturile cinei precedente. Știu că a fost marcată de anii aceia. Însă își amintește de voința și ambiția unui întreg popor de a depăși momentul, de a se ridica, de a o duce mai bine. Își amintește și cum angajați ai statului îi vizitau pe „țăranii“ din munții Pădurea Neagră ca să-i „învețe“ cum să ofere cazare în căbănuțele lor, cum să vîndă gemuri din fructele culese din pădure și prăjituri de casă, într-un cuvînt, cum să facă turism și să cîștige bani. Poate e vorba pur și simplu de o diferență de abordare? Ce ne „învață“ angajații statului nostru? Sau poate că este în primul rînd o diferență de mentalitate. Prietena mea, în ciuda faptului că nu-și amintește cu plăcere ce a trăit atunci, nu crede că ar face parte dintr-o generație de sacrificiu.

Cum ne pregătim pentru Paște jpg
Cum ne pregătim pentru Paște
Masa de Paște este un moment special în care familia și prietenii se adună pentru a sărbători și a petrece timp împreună.
credite jpg
Ce putem face atunci când avem nevoie de un credit rapid?
Dacă te confrunți cu diferite situații financiare urgente, care nu pot fi amânate, trebuie să știi că sunt mai multe modalități prin care poți lua credite rapide.
Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)

Adevarul.ro

image
NYP: Minciunile oamenilor de știință cu privire la pandemia COVID-19. Virusul care a omorât milioane de oameni, posibil creat de om
La patru ani de la izbucnirea pandemiei de Covid, în SUA se aduc acuzații de falsificare a adevărului de către oamenii de știință, iar dr. Fauci este arătat cu degetul pentru că a ținut cu „big pharma”.
image
Copii forțați de părinți să stea la cerșit pe vânt și ploaie, printre mașini, pe un drum din Buzău
Poliția a pus capăt chinurilor la care au fost supuși mai mulți copii și un adult cu handicap chiar de către cei care ar trebui să aibă grijă de ei. Două cupluri din comuna buzoiană Siriu, care aveau relație de concubinaj, și-au obligat copiii și nepoții, minori și un adult invalid, să cerșească
image
Profesoară în vârstă de 30 de ani, găsită vinovată după ce a făcut sex cu doi elevi minori. Ce îi scria unuia dintre tinerii de 15 ani VIDEO
O profesoară de matematică din Marea Britanie, în vârstă de 30 de ani, supranumită „Bunda Becky” de către elevi, a fost găsită vinovată pentru că a întreținut relații sexuale cu doi adolescenți. În fața instanței, ea a încercat să dea vina pe comportamentul elevilor.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.