Societate

Pentru că administrația orașului nu are grijă de ei, de multe ori, arborii de aliniament, de pe bulevarde, sînt loviți, iar acolo unde s-a luat coaja, începe să putrezească și copacul nu mai are sprijin. Se mai întîmplă asta și pentru că staționea

Nu știu de ce n-am ajuns pînă acum la Viena – poate că nu s-a ivit ocazia și mereu mi s-a părut cumva un oraș peste deal, unde aș fi putut merge oricînd, față de alte locuri aflate la mii de kilometri depărtare, cele la care visam. Însă pe măsură ce trece timpul și viața îți devine din ce în ce mai „burgheză“ și mai legată de locurile cunoscute sau recognoscibile, destinațiile exotice se estompează, se transformă în nebuloase de pe alte planete. Acum, la o adică, aș putea să a

Femeia asta era din ginta inocenței. Se uita mereu la mine și eu spuneam păcătoșenii. Se uita la mine senină și spunea: mă, maică, eu știu… Deci nu se arunca la vorbe. Stătea cu mîna la gură și se îndoia. Îndoiala aceea apăra inocența. Inocenț

La coborîre, după șase ore chinuitoare, două femei în vîrstă se canonesc să coboare scările spre pasajul mizerabil care ne scoate pe toți în fața gării. Au niște trollere evident grele și nimeni, absolut nimeni nu se gîndește să le ajute. În jur sînt tipi în

„Patrioţi în România, Europa merită mai mult“ – aşa ar suna pertinent, după mine, o lozincă pentru alegerile europarlamentare. PSD ar dori, în schimb, instituţii europene fermecate de performanţele corupţiei din România. Pline de

Socrates (cu accent pe prima silabă) e incoturnabila figură fondatoare a filozofiei europene. Toți gînditorii anteriori sînt numiți pre-socratici. Aristofan l-a satirizat în comedia Norii. Xenofon a fost primul său biograf entuziast. S a spus, desp

Eu cred că tinerii din ziua de azi nu sînt nici mai inteligenți, nici mai maturi, nici mai vigilenți cu drepturile lor decît erau cei din ziua de ieri. Sînt tinerii vremurilor lor: cu acces la informații și la mijloace care să le facă auzită vocea, cu modele de rev

Era bine la petrecerile astea, nu-mi mai doream altfel de sufragerii. Începusem tot mai mult să apreciez ce aveam, ajunsesem într-o lume în care diferitul nu mai era, neapărat, un păcat pentru care să fii judecat. Poate chiar dimpotrivă. Și tocma

Dianei 4 e un loc sincer, cu venele la vedere, cicatrizat și cicatrizant, în care m-am simțit, deseori, de parcă aș fi fost goală și singură într-o sală plină cu oglinzi. Poate de aceea îmi e ușor să scriu la masa de la geam, pe stînga față de intrare, poate

Mai mult ca sigur, cu toții am avut parte în viața asta de dezămăgiri legate de anumiți oameni din jurul nostru și, cu cît aceștia au fost mai apropiați, părinți, frați, surori, copii, iubiți și iubite, cu atît sentimentul de pierdere a fost mai dureros. Însă nu despre dezamăgire în sine este vorba în acest articol. Este vorba despre acei oameni cu care ai stat de multe ori la taclale, ați împărțit o masă, o bere, ați „fraternizat“, ați simțit că sînteți pe aceeași lungime de undă, v-ați r

Luni – covrig și mere. Marți – mere. Miercuri – scoveargă și mere. Joi – măr. Vineri – măr. Sîmbătă – chiftele (șapte) și prăjituri de la Liliana (cofetărie – frișcă proastă, tare), duminică – ceafă de porc cu cartofi prăjiți. De ce? Mi s-a spus că-s gras și c

Pe Lenuța am remarcat-o prima oară pe la jumătatea clasei întîi, să fi fost deja a doua? Pe vremea aia fiecare venea cu pachețel de acasă – felii de pîine întinse cu unt apos, cu salamuri dubioase deasupra, ori cu brînză cauciucată peste care mam

Îmbrăcat într-un costum impecabil, croit pe măsură încă în anii în care se dansa deasupra vulcanului în erupție (1945-47), după o evocare din Sfidarea memoriei, cu un baston cu mînerul de argint, mergînd agale, dar nu tărăgănat, privi

Prima orientare privește conceptul de eros, așa cum se dezvoltă el în lumea greacă: este oare definibil exclusiv prin raportare la interes? Este eros-ul platonician doar o dorință egoistă de împlinire de sine? Dincolo de aspectul istoric, problema

Te întrebi: de ce acești profesori sînt speciali? Cum de lor le reușește ceea ce zecilor de așa-zise reforme ale educației, zecilor de miniștri ai Învățămîntului nu le-a reușit, și anume să le stîrnească copiilor curiozități, întrebări, interes pent

Serialele următoare, cele plasate după 2000 și, mai mult, după 2010, nici nu știu cum să le spun, post-postmoderne, folosesc ironia și umorul ca lentile de la sine înțelese prin care putem privi viața. Felul în care personajele se raportează la diverse

Blocurile de locuit bucureștene din perioada interbelică se adresau populației înstărite, intelectualilor, antreprenorilor. Imaginea lor era una cosmopolită, iar ele se supuneau regulilor unei piețe libere și dinamice. Trebuiau să fie frumoase și cre

Deprinderea dificilă a credinţei pare nesfîrşită. Are elanuri, mişcări de dubiu, clipe de verticală certitudine, reveniri la o nesiguranţă pentru care cuvîntul direct al lui Dumnezeu nu e de ajuns şi cere probe subalterne.

Fanatismul și fundamentalismul desfigurează spiritul genuin al revelației monoteiste, tot așa cum materialismul, naționalismul și individualismul periclitează viitorul comunității umane.

Coborîm în oraș, pe trepte, eu întrebîndu-mă (cu groază) cum le voi urca înapoi. Orașul e o bijuterie, dar parcă totul e prea frumos, prea glamour, pe strada centrală sînt magazine de firmă, oamenii vin la Taormina ca să-și ia blugi și papuci.

Stăteam cu nasul în Netflix și am mîncat ridichi. Un castron uriaș. Îmi cumpărasem un kil de mere, dar în frigider erau ridichi. Am ales ridichile. De ce? Că-i primăvară. Oare doar pentru atît? Pentru că mîncasem două mere nespălate, cum le cumpă

Ce-i rămîne atunci fiului ascultător, dacă plecarea din ființa Tatălui nu este o opțiune rațională? Să-și trăiască ascultarea ca și cum ar fi fiul risipitor, asumînd vicarial, adică în locul fratelui risipitor, dinamica revenirii la Tatăl, urcarea dinspre poziția cea m

Istoria creștinismului ar fi o continuă tensiune între cele două „motive“, după cum le numește Nygren, dintre care eros-ul, provenit din cultura elenistică, are tendința permanentă de a altera sensul încapsulat în agape. Dacă, de pildă, Irine

Tehnica se numește „parenting-ul conștient“ (!) și este descrisă astfel de cei care au inventat-o, doi profesori de la Universitatea din Massachusetts: „starea de atenție conștientă (mindfulness) este sinonimă pentru starea de conștientizare (

Copiii trebuie lăsați să aleagă. Sigur, dacă ne cer sfatul sau dacă-i simțim nehotărîți, e firesc să-i sfătuim. Dar fără să dăm buzna asupra lor, fără să facem caz inutil de vîrsta și experiența noastră. Iar apoi, dacă intră pe un făgaș, să nu-i împin

Mătuşa îi explicase că jocul de şah este asemenea unei lupte între două armate rivale, albul şi negrul, care încearcă să se anihileze reciproc, ghicindu-şi intenţiile. Copilul a acceptat ideea, deşi nu putea pricepe de ce regina trebuia să alerge de colo-colo pe eşichier, doar ca să-l protejeze pe rege, şi de ce acesta se mişca cel mai puţin şi mai anevoie, de parcă ar fi fost lovit de gută. De profesie urbanistă, mătuşa obişnuia să compare oraşul cu un joc de şah, în care, deşi p

Fac parte din generația celor care pentru a vorbi la telefon de la Craiova la Caracal trebuia să meargă cu bani mulți în buzunare la o clădire ciudată care se chema PTTR (Poștă, Telegraf, Telefon, Radio, în România). Acolo mergeai sfios în fața unei f

Ortigia este un loc exclusiv turistic, ca multe altele din Italia, însă asta nu-i știrbește din farmec. În extrasezon poate să ți separă un pic dezolant și, cu atît mai mult, încîntător, o insulă a unei insule, un capăt de lume cu o faleză stîncoasă de car

Este primul moment din simfonia primăverii. Primul semn că a dat primăvara. 2 lei e scump pentru cîteva fire de ceapă verde. Dar, da, ce bine, de la 2 se va duce în Paște pînă-n 50 de bani. Urzica, și ea. Spanacul, și el. Tot ce e verde e trec

În muzee sînt copii plictisiți, foarte plictisiți sau care dorm în cărucioare. Sînt copii care alergă printre picioarele celorlalți, vînați de cîte un părinte exasperat care îi prinde repede de mînă și îi șîșîie. Sînt copii care vor suc, de mîncare și pipi repede

Legenda Stejarului din Cajvana (în vîrstă de aproape 900 de ani, datat cu carbon de către Universitatea „Babeș-Bolyai“) spune că a răsărit pe locul unei gropi comune, după ce satul a fost nimicit în timpul marii invazii tătare din 1241. Ba ma

În preambulul creaţiei, cele două principii, cu cele două „tărîmuri“ ale lor, se află într-o verticală vecinătate, dar şi în separaţie: primul se ridică spre „nord“ şi înălţimi, al doilea se întinde „la sud“, „împlîntat ca un cot“ la graniţa celuilalt. În tumultul

Fără un conservatorism pro-occidental, anticomunist și capabil de analiza realistă a riscului de nouă fractură Est-Vest, lupta oarbă cu „progresismul“ nu face decît să alimenteze deriva iliberală spre autoritarism, enclavizare post-sovietică și dem

Inima lor roșie gonflabilă și-a luat zborul pînă-n vîrful cerului fals al Berărei H. Și a rămas înțepenită acolo, cu toți ochii pironiți la ea, ca un însemn al unui adevărat potențial romantic latent.

Doamna stilată care te servește la masă chiar pare prietena ultra-classy, cu atitudine de superioritate, corp și alură de model care-și face veacul la Milano și puțin, doar puțin deranjată de faptul că iar i-ai făcut semn. Ce nesăbuit mai cere un pahar cu vin?

După transformarea penalty-ului, am avut cele mai mari emoţii. În timp ce cu vîrful buzelor murmuram ce bucăţi de rugăciuni trunchiate îmi veneau în minte în secundele respective, auzeam în spatele meu întruna scandări din gama „m..e Steaua“ şi tot tacîmul. În atmosfera as

Autobuzul direct de la aeroportul din Catania face o oră și jumătate pînă la Siracuza pe o autostradă pe alocuri peticită, dar totuși autostradă, care se desfășoară de-a lungul coastei și trece prin cîteva tuneluri cum nu-mi imaginez că se vor construi vreo

Selly mi-a băgat SOS în vine. De cînd am ascultat bucata n-o pot rupe de carnea mea. Ia de-aici:

Tot șuvoiul ăsta de lume intră în burta avionului, sîntem două șiruri de oameni care-și tîrșîie picioarele – un șir prin față, unul prin spate –, iar bagajele cu care se ajunge sus sînt la fel de multe. Genți la limita mărimii admise, pungi și punguțe.

Soloviov nu încearcă să transmită bagajul de simpatie care s-a acumulat pe seama pontifului roman în primul mileniu al papalității medievale. Fără să o scuze cu totul, Soloviov invocă totuși și în Occident un Imperiu nevolnic, incapabil să înțeleagă miza unității creștine, permanent în căutarea unei dominații de care nu era în stare. Papalitatea, căutînd să salveze unitatea creștinismului în Occident, și-a asumat în mod eronat și expresia puterii politice.