Pluralismul religios: o concesie faţă de modernitatea tîrzie?

Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
Pluralismul religios: o concesie faţă de modernitatea tîrzie? jpeg

Sub semnul prezenţei Papei Francisc în România 

Vrem, nu vrem, trăim într-o lume multireligioasă. Dacă nu traiul cotidian, atunci călătoriile, media, Internetul ne dau ştire despre varietatea credinţelor, a comunităţilor care le profesează. Această diversitate este ea de acceptat doar fiindcă intră în logica modernităţii tîrzii? O tolerăm fiindcă respectul faţă de diversitatea convingerilor e un principiu esenţial în societăţile noastre, e un comportament civilizat, intrat în sîngele majorităţii occidentalilor? Fiindcă modernitatea tîrzie celebrează policromia concepţiilor despre lume şi a comportamentlor socio-culturale? Omul credincios ori interesat de spiritual acceptă diversitatea religiosă doar fiindcă aşa îl îndeamnă mentalitatea dominantă? Cu alte cuvinte, o priveşte doar ca pe un dat, care e de gestionat în cadrul unei convivialităţi politicoase? Sau poate găsi în ea un beneficiu spiritual propriu-zis? O acceptă (atunci cînd o acceptă) făcînd o concesie spiritului vremii? Sau o poate socoti o situaţie spirituală nouă, mobilizatoare, în stare să stîrnească creativitate pentru propriul drum?

La sfîrşitul secolului al XIX-lea, conştiinţa occidentală începe să ia seama metodic la tradiţiile extraeuropene. Alături de construirea disciplinelor orientalisticii şi a ştiinţei religiilor, apare un interes cultural şi spiritual pentru geografia religioasă a lumii. Apare sentimentul mai larg împărtăşit că între religii e firesc să existe dialog, că toate au ceva de spus celorlalte despre ţinta care le mobilizează. În 1893, la Chicago se reuneşte un Parliament of the World Religions, unde, ca de la o tribună internaţională, reprezentanţi ai fiecărei religii îşi fac cunoscută tradiţia. La Paris, nou înfiinţata secţie de ştiinţe religioase de la École Pratique des Hautes Études organizează, în 1900, primul Congres internaţional de istorie a religiilor.

De-a lungul secolului XX, atitudinea Bisericilor a evoluat şi ea. De la diversitatea religioasă acceptată ca o „stare de fapt“, unii teologi ajung la o reflecţie care o priveşte ca pe o „stare de drept“, avînd substanţă spirituală, ba chiar învestire divină. A apărut astfel o „teologie creştină a pluralismului religios“ (Jacques -Dupuis, 1997) care încearcă să tematizeze sensurile pe care diversitatea credinţelor le poate avea pentru creştinism. Cum poate fi ea explicată, justificată, întîlnită în cadrul tradiţiei, al gîndirii creştine? A îmbina fidelitatea faţă de propria credinţă cu ospitalitatea înţelegerii faţă de diversitate: iată ceea ce îşi propune o atare teologie, care ajunge să întemeieze pluralismul „pe bogăţia şi pe diversitatea supraabundentă a automanifestării lui Dumnezeu“.

Mai curajos încă, dominicanul Claude Geffré a propus de la sfîrşitul secolului XX (nu fără a întîmpina reticenţe oficiale) o „teologie interreligioasă“. Din punctul de vedere al acestui demers, fiecare religie e concentrată asupra unui aspect al revelaţiei (fără a neglija, desigur, întregul acesteia). A dialoga colegial înseamnă a scruta teme ale credinţei proprii pe care accentul central din altă religie le poate pune mai viu în lumină. Dialogul cu islamul, de pildă, poate îndemna teologia catolică să tematizeze mai proaspăt „perspectiva eschatologică“ şi, ca atare, „prezenţa lui Christos în lumina parusiei sale“, de la sfîrşitul timpului. Acelaşi dialog ar putea provoca gîndirea islamică să se întrebe asupra unei concepţii monolitice a lui Dumnezeu, care riscă să treacă cu vederea dinamica internă a Unităţii supreme (cf. Claude Geffré, De Babel à Pentecôte. Essais de théologie interreligieuse, 2006). Iată care ar putea fi profitul teologic al diversităţii. În întîlnirea cu celelalte religii, gînditorii fiecăreia ar fi provocaţi să identifice acele zone pe care, într-un moment al istoriei, le lasă în penumbră cînd îşi gîndesc/interpretează propria doctrină. Ar fi îndemnaţi să gîndească mai viu ceea ce face parte din propria credinţă. În acest caz, dialogul religiilor nu urmăreşte şi nu duce la sincretisme, ci este colegialitate doctrinară pentru cunoaşterea Unului divin. Fiecare îşi tematizează mai intens propria religie, pe lîngă faptul că dă mărturie pentru universalitatea Celui care le e Ţintă.

Dar nu numai teologul poate profita de diversitatea religioasă, ci şi privirea spirituală a oricărui credincios. Pluralismul poate stîrni/cere perspicacitatea ochiului interior, rafinarea privirii spirituale. Christos transcendent şi întrupat nu e prezent doar în norme confesionale, în forme religioase instituite, în afirmativul istoriei. Universala lui prezenţă e paradoxală: strălucitoare, dar şi ascunsă; suverană, dar şi discretă; explicită, dar şi greu de discernut. E o prezenţă care contrariază mereu mărginirea modului nostru de a-l privi, care ne incită să i descoperim inepuizabila noutate. Părintele André Scrima, monah şi universitar ortodox, vorbea despre distanţa între Christos în adevărul lui dumnezeiesc şi Christos conceput de noi, potrivit limitărilor omeneşti. El invoca locul Judecăţii din Matei, cap. 25, unde Christos afirmă: „Sînt acolo unde voi nu m-aţi căutat…“ „Judecata din urmă“, spunea André Scrima, „nu e dezvăluire doar a faptelor, ci şi a sensibilităţii noastre de a-l percepe pe Christos acolo unde El nu e declarat. Or, «acolo» Christos este inclus şi e inclusiv; nimic nu rămîne în afara lui“ („Un test de la capăt al faptului religios“. André Scrima în dialog cu Andrei Pleşu). A-ţi ascuţi privirea, a pătrunde în zonele inevidente, subtile, paradoxale ale prezenţei lui Christos nu e un avantaj neînsemnat, iar la el poate contribui spectacolul diversităţii religiilor. Conştiinţa universalităţii Lui poate fi astfel rafinată în fiecare dintre noi.

Astăzi ne izbesc mai degrabă integrismul, violenţa unor mişcări religioase islamice. Ne izbeşte, pe de altă parte, uitarea Occidentului faţă de religia care l-a modelat. Şi cele dintîi, şi cea din urmă se situează într-un univers plan, lipsit de respiraţie pe înălţimea realului. Ignorarea occidentală a religiosului e mai francă, se dispensează de orice referinţă la divin. Extremismul, în schimb, face din credinţă ordine disciplinară, regim penitenciar. Dincolo de aceste fenomene, spectacolul religiilor continuă să rămînă în faţa noastră ca o amintire a modelului vertical de lume. Noutatea cu care vin tîrziu modernii în faţa acestei amintiri este demnitatea, recunoscută, a diversităţii. Angajarea religioasă e îndemnată astfel să fie corelativă, într-un grad sau altul, cu conştiinţa că celelalte tradiţii converg către aceeaşi transcendenţă vie.

Iar dacă acceptăm convergenţa religiilor, dacă admitem că religiile sînt expresiile de sine ale unui Acelaşi, atunci vom fi în stare să vedem în diversitatea religioasă un reflex al majestăţii Lui. În libertatea cu care El se manifestă în religii vom percepe ceva din libertatea Lui increată.

Religiile, expresii ale Unului divin, radiază înfăţişările unui chip care e dincolo de trăsături. Nu vom avea presimţirea acestui chip de o ameţitoare simplitate privind mulţimea expresiilor lui religioase? Nu e diversitatea religiilor o sugestie, imediat perceptibilă, a infinitei Lui bogăţii interne? 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Inquam photos, Raul Stef

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.