Pluralismul religios: o concesie faţă de modernitatea tîrzie?

Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
Pluralismul religios: o concesie faţă de modernitatea tîrzie? jpeg

Sub semnul prezenţei Papei Francisc în România 

Vrem, nu vrem, trăim într-o lume multireligioasă. Dacă nu traiul cotidian, atunci călătoriile, media, Internetul ne dau ştire despre varietatea credinţelor, a comunităţilor care le profesează. Această diversitate este ea de acceptat doar fiindcă intră în logica modernităţii tîrzii? O tolerăm fiindcă respectul faţă de diversitatea convingerilor e un principiu esenţial în societăţile noastre, e un comportament civilizat, intrat în sîngele majorităţii occidentalilor? Fiindcă modernitatea tîrzie celebrează policromia concepţiilor despre lume şi a comportamentlor socio-culturale? Omul credincios ori interesat de spiritual acceptă diversitatea religiosă doar fiindcă aşa îl îndeamnă mentalitatea dominantă? Cu alte cuvinte, o priveşte doar ca pe un dat, care e de gestionat în cadrul unei convivialităţi politicoase? Sau poate găsi în ea un beneficiu spiritual propriu-zis? O acceptă (atunci cînd o acceptă) făcînd o concesie spiritului vremii? Sau o poate socoti o situaţie spirituală nouă, mobilizatoare, în stare să stîrnească creativitate pentru propriul drum?

La sfîrşitul secolului al XIX-lea, conştiinţa occidentală începe să ia seama metodic la tradiţiile extraeuropene. Alături de construirea disciplinelor orientalisticii şi a ştiinţei religiilor, apare un interes cultural şi spiritual pentru geografia religioasă a lumii. Apare sentimentul mai larg împărtăşit că între religii e firesc să existe dialog, că toate au ceva de spus celorlalte despre ţinta care le mobilizează. În 1893, la Chicago se reuneşte un Parliament of the World Religions, unde, ca de la o tribună internaţională, reprezentanţi ai fiecărei religii îşi fac cunoscută tradiţia. La Paris, nou înfiinţata secţie de ştiinţe religioase de la École Pratique des Hautes Études organizează, în 1900, primul Congres internaţional de istorie a religiilor.

De-a lungul secolului XX, atitudinea Bisericilor a evoluat şi ea. De la diversitatea religioasă acceptată ca o „stare de fapt“, unii teologi ajung la o reflecţie care o priveşte ca pe o „stare de drept“, avînd substanţă spirituală, ba chiar învestire divină. A apărut astfel o „teologie creştină a pluralismului religios“ (Jacques -Dupuis, 1997) care încearcă să tematizeze sensurile pe care diversitatea credinţelor le poate avea pentru creştinism. Cum poate fi ea explicată, justificată, întîlnită în cadrul tradiţiei, al gîndirii creştine? A îmbina fidelitatea faţă de propria credinţă cu ospitalitatea înţelegerii faţă de diversitate: iată ceea ce îşi propune o atare teologie, care ajunge să întemeieze pluralismul „pe bogăţia şi pe diversitatea supraabundentă a automanifestării lui Dumnezeu“.

Mai curajos încă, dominicanul Claude Geffré a propus de la sfîrşitul secolului XX (nu fără a întîmpina reticenţe oficiale) o „teologie interreligioasă“. Din punctul de vedere al acestui demers, fiecare religie e concentrată asupra unui aspect al revelaţiei (fără a neglija, desigur, întregul acesteia). A dialoga colegial înseamnă a scruta teme ale credinţei proprii pe care accentul central din altă religie le poate pune mai viu în lumină. Dialogul cu islamul, de pildă, poate îndemna teologia catolică să tematizeze mai proaspăt „perspectiva eschatologică“ şi, ca atare, „prezenţa lui Christos în lumina parusiei sale“, de la sfîrşitul timpului. Acelaşi dialog ar putea provoca gîndirea islamică să se întrebe asupra unei concepţii monolitice a lui Dumnezeu, care riscă să treacă cu vederea dinamica internă a Unităţii supreme (cf. Claude Geffré, De Babel à Pentecôte. Essais de théologie interreligieuse, 2006). Iată care ar putea fi profitul teologic al diversităţii. În întîlnirea cu celelalte religii, gînditorii fiecăreia ar fi provocaţi să identifice acele zone pe care, într-un moment al istoriei, le lasă în penumbră cînd îşi gîndesc/interpretează propria doctrină. Ar fi îndemnaţi să gîndească mai viu ceea ce face parte din propria credinţă. În acest caz, dialogul religiilor nu urmăreşte şi nu duce la sincretisme, ci este colegialitate doctrinară pentru cunoaşterea Unului divin. Fiecare îşi tematizează mai intens propria religie, pe lîngă faptul că dă mărturie pentru universalitatea Celui care le e Ţintă.

Dar nu numai teologul poate profita de diversitatea religioasă, ci şi privirea spirituală a oricărui credincios. Pluralismul poate stîrni/cere perspicacitatea ochiului interior, rafinarea privirii spirituale. Christos transcendent şi întrupat nu e prezent doar în norme confesionale, în forme religioase instituite, în afirmativul istoriei. Universala lui prezenţă e paradoxală: strălucitoare, dar şi ascunsă; suverană, dar şi discretă; explicită, dar şi greu de discernut. E o prezenţă care contrariază mereu mărginirea modului nostru de a-l privi, care ne incită să i descoperim inepuizabila noutate. Părintele André Scrima, monah şi universitar ortodox, vorbea despre distanţa între Christos în adevărul lui dumnezeiesc şi Christos conceput de noi, potrivit limitărilor omeneşti. El invoca locul Judecăţii din Matei, cap. 25, unde Christos afirmă: „Sînt acolo unde voi nu m-aţi căutat…“ „Judecata din urmă“, spunea André Scrima, „nu e dezvăluire doar a faptelor, ci şi a sensibilităţii noastre de a-l percepe pe Christos acolo unde El nu e declarat. Or, «acolo» Christos este inclus şi e inclusiv; nimic nu rămîne în afara lui“ („Un test de la capăt al faptului religios“. André Scrima în dialog cu Andrei Pleşu). A-ţi ascuţi privirea, a pătrunde în zonele inevidente, subtile, paradoxale ale prezenţei lui Christos nu e un avantaj neînsemnat, iar la el poate contribui spectacolul diversităţii religiilor. Conştiinţa universalităţii Lui poate fi astfel rafinată în fiecare dintre noi.

Astăzi ne izbesc mai degrabă integrismul, violenţa unor mişcări religioase islamice. Ne izbeşte, pe de altă parte, uitarea Occidentului faţă de religia care l-a modelat. Şi cele dintîi, şi cea din urmă se situează într-un univers plan, lipsit de respiraţie pe înălţimea realului. Ignorarea occidentală a religiosului e mai francă, se dispensează de orice referinţă la divin. Extremismul, în schimb, face din credinţă ordine disciplinară, regim penitenciar. Dincolo de aceste fenomene, spectacolul religiilor continuă să rămînă în faţa noastră ca o amintire a modelului vertical de lume. Noutatea cu care vin tîrziu modernii în faţa acestei amintiri este demnitatea, recunoscută, a diversităţii. Angajarea religioasă e îndemnată astfel să fie corelativă, într-un grad sau altul, cu conştiinţa că celelalte tradiţii converg către aceeaşi transcendenţă vie.

Iar dacă acceptăm convergenţa religiilor, dacă admitem că religiile sînt expresiile de sine ale unui Acelaşi, atunci vom fi în stare să vedem în diversitatea religioasă un reflex al majestăţii Lui. În libertatea cu care El se manifestă în religii vom percepe ceva din libertatea Lui increată.

Religiile, expresii ale Unului divin, radiază înfăţişările unui chip care e dincolo de trăsături. Nu vom avea presimţirea acestui chip de o ameţitoare simplitate privind mulţimea expresiilor lui religioase? Nu e diversitatea religiilor o sugestie, imediat perceptibilă, a infinitei Lui bogăţii interne? 

Anca Manolescu este cercetător în domeniul antropologiei religioase.

Foto: Inquam photos, Raul Stef

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.
E cool să postești jpeg
Discursul populist (sau cine mănîncă poporul?)
Prin compătimire, le este indus oamenilor un sentiment de victimizare care, mai apoi, este zgîndărit, pînă la transmutarea acestuia în furie.
Despre viața filosofului  Un scenariu inactual jpeg
Despre viața filosofului. Un scenariu inactual
În cazul filosofilor, atenția cu care le este citită și judecată biografia este mai mare decît în cazul scriitorilor sau pictorilor.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Roua învierii
Din prospețimea naturală a dimineții, roua trece în registrul auroral al vieții spirituale, care are nevoie de speranța eficace a începuturilor și a reînnoirii.
Zizi și neantul jpeg
Educație religioasă
În copilărie nu știam ce se serbează de Paști. Știam că se vopsesc ouă roșii și chiar, mai tîrziu, că vine Iepurașul.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Au apărut: artist multimedia, barista și expert în prăjirea cafelei.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.