Pride: de ce am ieșit în stradă

Florin BUHUCEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 800 din 19-25 iunie 2019
Pride: de ce am ieșit în stradă jpeg

Un cunoscut gînditor român îmi mărturisea, nu cu mult timp în urmă, că nu știe mare lucru despre lumea asta, a celor „LGBT“. Deși este o parte importantă din umanitate, „pur și simplu nu a cunoscut-o“. Discuția asta se purta la doi pași de vila din Cotroceni ce ar fi trebuit să adăpostească un muzeu de artă întemeiat și donat statului român de unul dintre „ei“, George Oprescu. Cum și ce ar fi putut ști dumnealui cînd, decenii la rînd, cei în cauză au respirat frica omniprezentă asociată cu duritatea anchetelor Miliției de moravuri, cînd au trecut prin ororile arestului, stigmei, intimidărilor și hărțuirilor? Cînd Ion Luchian Mihalea devine primul „homosexual public“ din anii ’90 tocmai prin moartea-i atroce? Cînd în închisorile de femei sportiva Mariana Cetiner era supusă în anul 1996 unei detenții barbare pentru neobrăzarea de a fi făcut presupuse avansuri amoroase unei alte femei, ceea ce s-a considerat juridicește a fi o „ademenire“ și un „scandal public“?

Mărturisesc că m-am gîndit la oameni dragi mie, istoricul și criticul de artă Radu Ionescu, la jurnaliștii Jeana Gheorghiu și Ion Stănică, atunci cînd în 2004 am organizat, prin Asociația ACCEPT, primul Festival al Diversității și, apoi, primul Marș în 2005. Era o ruptură față de un trecut toxic al umilințelor prin care au trecut aceștia și toți cei ca ei, cunoscuți și necunoscuți. Nu aveam habar cîți vor avea curaj să ni se alăture în stradă, mai ales in condițiile în care Primăria Capitalei refuza să aprobe un asemenea marș, cînd erau anunțate manifestări de protest și atacuri. 20? 50? Poate o sută? Cei peste 300 de participanți la Marșul din 2005 au făcut istorie. Cei ignorați, disprețuiți, luați în rîs, detestați nu au cedat amenințărilor, urletelor obscene și atacurilor pioase cu pietre, ouă, cruci și icoane, au ieșit în stradă, obligînd societatea să-i ia în seamă. A contat atunci solidaritatea cîtorva redacții de presă ai căror jurnaliști ni s-au alăturat pentru a protesta împotriva cenzurii și abuzurilor autorităților. A contat vocea președintelui Băsescu și a ministrului de Justiție Monica Macovei. La final de traseu, am trăit probabil primul moment de eliberare colectivă din istoria acestei comunități condamnate pînă atunci la invizibilitate.

Replierea „adepților normalității“ s-a produs rapid. Au urmat atacurile masive din anii 2006-2007, alianța Patriarhiei cu George Becali în dangăt de clopote prevestind o primejdie națională, oameni bătuți în stradă sau în metrou. Agresorii aveau impunitate, „homosexualii“ erau de vină pentru că „provoacă“ arătîndu-și fața. „Nu vrem să-i vedem!“ Se opuneau o pletoră de sfinți și sfinte flancați de chipul imaculat al lui Corneliu Zelea Codreanu, flamuri ale Legiunii și fotografii expandate ale martirilor neamului (Constantin Brâncoveanu și fiii, Țuțea, Vulcănescu și Radu Gyr), recrutați ecumenic de participanții la așa-numitele Marșuri ale Normalității pentru a nu lăsa orașul pe mîinile Necuratului. Oameni de bine cereau moarte homosexualilor ori, ceva mai generoși, reintroducerea pedepsei cu închisoarea. Astfel de intimidări frontale s-au rarefiat cu vremea. Din cînd în cînd, mai răbufnește cîte o răzmeriță cu damf legionaroid pentru a împiedeca accesul „sodomiților“ în incinta unor locuri sacre ale ortodoxiei românești precum cinematograful Studio ori cel al Muzeului Țăranului Român.

Fatalitate, ne-am înmulțit. Aproape 10.000 de oameni au traversat anul trecut Bucureștiul de la Piața Victoriei pînă în Piața Universității. Pentru prima dată, cei de pe margine care și sorbeau cafeaua pe terase ori priveau din balcoane au zîmbit și au salutat, pe jumătate amuzați. Bucureștiul a redevenit, preț de cîteva ceasuri, un oraș colorat în care puteai respira „altfel“. Pride-ul se organizează deja la Cluj, iar în vara acesta Timișoara adăpostește un prim Festival cultural și comunitar LGBT. Nu se mai poartă măști.

 Florin Buhuceanu este director advocacy al Asociației ACCEPT și reprezentant din partea European Network on Religion and Belief în Agenția pentru Drepturile Fundamentale a Uniunii Europene.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

horoscop financiar 1 webp
Horoscop 30 noiembrie. Zodia care se concentrează pe bani și-i ignoră pe cei dragi
Citește horoscopul zilnic din 28 noiembrie, cu previziuni pentru toate semnele zodiacale, realizat de astrologul Click!, Lorina. Iată ce ți-au pregătit astrele ziua de marți, 30 noiembrie.
proteste violente china covid noiembrie 2022 jpg
Scânteia care a declanșat furia chinezilor sătui de dictatura lui Xi Jinping: proteste violente în China
În timp ce mii de oameni au ieșit în stradă în orașe pentru a protesta față de restricțiile Covid, o națiune epuizată s-a întrebat cât de mult mai trebuie să suporte politica „zero COVID” a președintelui Xi Jinping.
Bloc aida szilagyi FOTO renasterea banateana
O consilieră USR din Timișoara a construit ilegal un bloc între case. Verdict final al instanței
Consiliera USR Aida Szilagyi din Timișoara a construit ilegal un bloc într-o zonă de case. Verdictul dat de Curtea de Apel Timișoara este definitiv în procesul deschis de vecinii familiei Szilagyi.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.