Pudibonderii și prejudecăți

Publicat în Dilema Veche nr. 800 din 19-25 iunie 2019
Pudibonderii și prejudecăți jpeg

Vin dintr-o epocă, cea ceaușistă, în care și să te săruți pe stradă, cu un băiat, fată fiind, sau să porți minijupe putea stîrni reacții. Se găseau „cetățeni responsabili“ care să-ți atragă atenția, în moduri nu foarte politicoase, că ai sărit din canon.

Dacă făceai aceste gesturi, pe vremea aceea, te puteai considera oarecum rebel. Epoca de atunci era, cel puțin la suprafață, puritană, și această imagine a ei era întreținută și de regim: dacă divorțai, aveai probleme la dosar și dificultăți la angajare. Știu chiar cazuri de neveste care și-au turnat bărbații pentru că aveau relații extraconjugale. Chestiunile personale puteau fi folosite, fără rușine, împotriva ta, dacă era cazul.

Așa că cel mai bine era să fii, cel puțin la vedere, un cetățean „model“. Un soț fidel, măcar pe față, respectabil în toate cele, de la lungimea părului la a veșmintelor. Precum și a căsătoriei: cu cît aceasta era mai de durată, cu atît mai bine. Nu conta cît de fericită. Era un soi de morală burgheză amestecată cu o teroare, implicită și deja însușită, instinctiv, ideologică.

Să-ți începi viața sexuală, dacă erai în liceu, era cu adevărat o problemă. Căci nu aveai acces la mijloace contraceptive. Existau doar niște ovule făcute prin farmacii, dacă aveai pile. Sau pastile aduse la negru de prin țările socialiste vecine și prietene un pic mai largi în moravuri, precum Iugoslavia de atunci. Dar totul era aproximativ, nu le luai consultînd un doctor, informațiile veneau prin „radio șanț“, erau de multe expirate și nimeni nu-și punea în vreun fel problema contraindicațiilor.

De cele mai multe ori, însă, tinerii de atunci recurgeau la metode naturale: cele mai multe fete așteptau pînă terminau liceul, pentru că mamele și buncile lor le prezentau cumva începutul vieții sexuale ca pe un bau-bau, ca să le ferească de complicații. Dacă, totuși, își începeau viața sexuală, tot la metode naturale recurgeau și, drept urmare, rămîneau însărcinate pe capete. Ce soluții aveau? Unele recurgeau la gesturi elucubrante pentru întreruperea sarcinii, gen mutatul mobilei. Efectele erau, de cele mai multe ori, secundare: rămîneau gravide, dar își distrugeau și spatele etc. Altele luau te miri ce pastile ca să nu mai fie gravide și ajungeau apoi să nască prunci cu probleme. Cele mai multe recurgeau la avorturi, care erau, pe atunci, ilegale. Care, de cele mai multe ori, nu se terminau deloc bine: da, se întrerupeau sarcinile, dar femeile care le făceau rămîneau de multe ori cu complicații, asta în cazul în care nu erau arestate și scăpau cu viață. Ajungeau să nu mai poată face copii, în cele mai rău caz. În cel mai bun, rămîneau cu o veșnică spaimă de actul sexual, care căpăta conotații horror. În fine, cazul cel mai „fericit“ era atunci cînd păstrau copilul și se căsătoreau cu tatăl acestuia, aveau, n-aveau chef, pe viață: living, vine vorba, happily ever after…

Ce te făceai, însă, dacă, în sinistrele timpuri de atunci, descopereai că ai o altă orientare sexuală decît cea mainstream: că, băiat fiind, îți plac băieții? Era o adevărată dramă, pentru că, dacă erai prins cu o persoană de același sex, dacă cineva te turna, puteai ajunge, conform articolului 200, să faci pușcărie. Orientarea sexuală putea fi folosită împotriva ta dacă regimului de atunci nu-i plăcea ceva din modul tău de raportare la el: a fost, de atî-tea ori, un instrument de șantaj.

Ăsta e unul dintre motivele pentru care oamenii de atunci aproape că nici nu știau că există pe lume și persoane gay ori trans. Se auzeau despre ei doar povești, care mai de care mai deșucheate, legate de agațamente ilicite ori chiar horror, legate de crime. Imaginarul public era unul înspăimîntător, persoanele LGBT erau văzute ca fiind împotriva naturii și deșucheate. Noroc că părinții mei aveau cîțiva prieteni gay, pe care i-am cunoscut de cînd eram mică și care nu s-au dovedit cu nimic diferiți de ceilalți oameni care ne vizitau. Așa că, pentru mine, imaginarul epocii nu a avut nici o relevanță. Și am înțeles că nu orientarea sexuală a cuiva contează, ci fix toate celelalte lucruri.

Acum se împlinesc 18 ani de cînd a fost abrogat articolul 200, și asta va fi serbat la Bucharest Pride 2019. Aniversarea asta mi-a inspirat articolul, precum și o discuție de la Super, Festivalul de filme făcute de adolescenți, din secțiunea Incidental politics, moderată de Paul Dogioiu: o discuție, printre altele, despre necesitatea introducerii orelor de educație sexuală în școli. Liceenii participanți la eveniment au povestit că nu sînt învățați aproape nimic despre asta și și-au manifestat, evident, aș zice, nevoia de a fi informați. Povestea cu orientarea sexuală ar veni, mi se pare firesc, la pachet. Nu poți vorbi despre una fără cealaltă. Iar contradicția cu orele de religie mi se pare un nonsens: de ce nu pot avea loc amîndouă, cu o programă care să informeze și dezbată, nu să învinovățească? Nu mai sîntem nici pe vremea Inchiziței și, slavă Domnului, nici în timpul lui Ceaușescu. Și nici atît de închistați încît să-i condamnăm pe cei pe care nu-i înțelegem îndeajuns.

Foto: wikimedia commons

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.