Pierde creștinismul în fața islamului?

Paul SEABRIGHT
Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
Pierde creștinismul în fața islamului? jpeg

Populiștilor din Europa și din America de Nord le place să spună că, în lumea modernă, creștinismul bate în retragere, în fața unui islam insurgent și tot mai consolidat. Chiar și unii observatori care nu împărtășesc ideea „ciocnirii civilizațiilor“ consideră adesea că religia creștină e în declin.

La scară mondială, faptele par să susțină acest punct de vedere – într-o primă instanță. Potrivit unui recensămînt efectuat de World Religion Database – un vast proiect comparativ cu sediul la Universitatea din Boston –, segmentul de populație mahomedan din întreaga lume a crescut, între 1950 și 2015, de la 13,6% la 24%. În aceeași perioadă, populația creștină a scăzut de la 35% la 33%.

Dar aici nu avem de-a face cu o situație simplă și clară. Privite la nivel regional, aceleași tendințe arată cu totul diferit. Creștinismul a crescut lent după 1950, deoarece, la acea vreme, populațiile creștine se concentrau în două tipuri de regiuni: acelea care erau dens populate, dar aveau o creștere lentă, precum Europa, și acelea care înregistrau o creștere rapidă, dar erau restrînse teritorial, cum ar fi Africa subsahariană. Islamul a crescut rapid după 1950, deoarece era concentrat în regiuni intens populate, sortite să crească rapid în următorii 65 de ani, cu precădere în Asia (contrar stereotipului larg răspîndit, aproximativ 80% din mahomedani nu sînt arabi). În 1950, creștinii reprezentau mai puțin de 3% din populația Asiei. Și, chiar dacă acest procent a crescut, pînă în 2015, la 9%, foarte mulți bebeluși născuți în perioada 1950-2015 nu au mai devenit creștini.

Populația lumii scade în ritm accelerat. Iar una dintre puținele „legi de fier“ care guvernează societatea umană spune că atunci cînd femeile beneficiază de educație și de libertatea de a cîștiga bani prin muncă, ele vor prefera să aibă mai puțini copii, indiferent de ce propovăduiesc episcopii și imamii. În Iranul majoritar mahomedan, fertilitatea a scăzut la fel de vertiginos, între anii 1980 și 1990, ca în China comunistă, cu un deceniu înainte, în timpul „politicii unui singur copil“. În secolul XXI, rolul politicii demografice în profilarea creșterii relative a religiilor lumii va scădea considerabil.

Un mod de a înțelege importanța de pînă acum a demografiei este să calculăm la ce procentaje ar fi ajuns, în 2015, creștinismul și mahomedanismul, raportat la populația lumii, dacă numărul adepților fiecărei religii ar fi crescut, din 1950, direct proporțional cu rata de creștere a populației țării lor. Musulmanii ar fi avut 20,2%, astfel că procentajul actual de 24% e cu mult mai mare decît estimarea. Creștinii însă ar fi reprezentat doar 27,7% din totalul populației, astfel încît procentajul actual de 33% e, de asemenea, cu mult peste estimări.

Ca să înțelegem ce s-a petrecut, vom lua ca exemplu Africa. În 1950, mahomedanii reprezentau 36% din populația Africii, procent care a crescut, pînă în 2015, la 41,8%. Creștinii reprezentau doar 21% din populație în 1950, dar au ajuns, în 2015, la un uimitor 48,5%. Ceea ce reflectă, în mare parte, extinderea masivă a bisericilor evanghelice și penticostale pe întinsul continentului, de la Abidjan pînă în Zanzibar. Dar, dacă procentajele mahomedanismului și ale creștinismului au crescut, cine a scăzut, atunci, în procente?

Răspunsul este: un număr mare de diverse religii, clasificate de World Religion Database ca „etno-religii“. Aceste practici locale și populare cuprind orice, de la vindecare spirituală la rituri de trecere, de la ghicit la leacuri de dragoste, moarte și război. Ele evocă zei ai satului, ai apelor, ai pădurii și ai muntelui. Și, chiar dacă la ele aderau, în 1950, 42,6% din populația Africii, acest procent a scăzut în 2015 la doar 8,6%.

Iar Africa nu e singurul exemplu. Și în Asia, procentajul populației care adera la religii locale și populare a scăzut vertiginos, mai ales în cazul religiilor care aveau încă mulți adepți chinezi, în pofida diverselor eforturi de „centralizare“ – de la Confucius la Mao Zedong. În America Latină, majoritatea etno-religiilor au dispărut în secolul al XIX-lea, la multă vreme după invazia Bisericii Romano-Catolice.

Pe scurt, istoria marilor religii din ultimul secol nu este una a luptei ideologice dintre creștinism și islam, în care islamul cîștigă. E o istorie a unei corporativizări în creștere, în care religiile locale și populare de pretutindeni sînt înlocuite – treptat, dar sigur – de biserici și moschei afiliate unuia dintre cele două brand-uri religioase majore ale lumii. Hinduismul și budismul, celelalte două brand-uri majore, au reacționat mai lent, dar lucrurile încep să se schimbe; tendința de afirmare religioasă în creștere a partidului de guvernămînt indian Bharatiya Janata este doar o anticipare a schimbărilor de anvergură care urmează.

Acest fenomen este echivalentul religios al eliminării, în SUA, a băcăniilor locale de către Wallmart și Target. Indiferent dacă ne place sau nu, această evoluție s a dovedit a fi de nestăvilit.

De-a lungul vremii, religiile au concurat în trei mari feluri: prin război și cucerire, prin rivalitate demografică și prin putere de convingere (pe piața credințelor, am putea spune). Războiul și cucerirea au fost, pînă în secolul al XIX-lea, mijloacele prin excelență ale competiției religioase, iar competiția demografică a fost, fără îndoială, cea mai importantă armă, în marea parte a secolului XX. În ciuda conflictelor din Orientul Mijlociu, războiul și cucerirea au devenit, în ultimele decenii, tot mai puțin importante, ca mijloace ale concurenței religioase. Iar competiția demografică se va diminua, în condițiile în care femeile au tot mai puțini copii.

Indiferent de ce spun populiștii, la scară mondială creștinismul e, fără să fie la ananghie, într-o formă mai bună ca niciodată. Iar, în acest secol, piața este locul în care va avea loc cea mai mare parte a activității religioase. Și, la fel ca în cazul multor altor piețe, pentru cei care știu să le exploateze, economiile de scară asigură profituri vaste. Acesta este motivul pentru care religia corporativă va dăinui și va continua să își consolideze autoritatea. 

Paul Seabright este directorul Institutului de Studii Avansate din Toulouse. 

© Project Syndicate, 2019
www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEŞU

Foto: wikimedia commons, Mecca

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Volodimir Zelensky FOTO Profimedia
The Economist: Încercările armatei ucrainiene de a ocupa Crimeea ar putea duce la disensiuni serioase între Zelensky și liderii occidentali
Revista britanică a relatat că Occidentul se teme de o escaladare a conflictului în cazul unei ofensive a Forțelor Armate ale Ucrainei în Crimeea și de posibila utilizare a armelor nucleare de către Federația Rusă, ca răspuns.
vaccin covid foto Pixabay
COVID-19. Unde putem face vaccinul bivalent în România
La finalul săptămânii trecute a sosit în România vaccinul anti-COVID bivalent, care în statele din Vest se administrează încă din septembrie.
Zimbru Romsilva jpg
Un zimbru impunător, filmat la masă într-o pădure din Parcul Natural Vânători Neamț VIDEO
Cel mai mare mamifer terestru din Europa, zimbrul, are în Parcul Natural Vânători Neamț toate condițiile de hrană și adăpost. Este „la el acasă”, după ce specia a fost reintrodusă în urmă cu câteva decenii.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.