Apă plată

Publicat în Dilema Veche nr. 798 din 6-12 iunie 2019
O paralelă inegală jpeg

Providența (alții zic hazardul infinitezimal) m-a condus în sute de întîlniri oficiale, unde am cunoscut politicieni și tehnocrați aflați (vremelnic) la butoanele UE și ale altor organizații internaționale puternice. Sînt oamenii de prima linie, secondați de aparate birocratice adesea ciclopice. Se fabrică hîrtii (știți că era digitală a sporit consumul de masă lemnoasă în această industrie), iar oamenii își intră în rol, citindu-le solemn sau dezinvolt, cu sau fără subtonul autoironic specific inteligențelor sofisticate. În aceste forumuri ajung inși de toată mîna, în funcție de nivelul mediu al țării pe care o reprezintă: vechile democrații occidentale, cu și mai vechi universități legendare, produc elite pe măsură, așa cum noile democrații, întremate după glaciațiunea comunistă, livrează figuri adesea pitorești, care-și asumă postura respectivă crispat și provincial. Proști cu pretenții sau filozofi ratați găsești și colo, și colo. Linia despărțitoare, subțiată acum pe linia unor decalaje obiective, continuă să se vadă, căci „ei“ (occidentalii get-beget) se grupează spontan în propriul cerc de interese și cutume conforme, în vreme ce „noi“ (esticii mai mult sau mai puțin decomplexați) facem corp comun, cu jena aceea a rudei sărace, dar tenace în dorința ei de parvenire.

Am constatat o chestie pînă la urmă firească: personalitățile de prim rang nu citesc ce li s-a pus în desaga cu mesaje. Nu abandonează linia unui mandat, dar nici nu se umilesc în postura de marionete ale birocrației producătoare. Vorbesc liber, improvizează, pigmentîndu-și discursul cu poante menite să dedramatizeze situația și să servească diverse obiective în modul cel mai decontractat cu putință. Cine atîrnă de faimoasele talking points, cine recită, în loc să joace, rămîne o figură de mîna a doua, cu sigur efect soporific într-un auditoriu deja sastisit, care înțelege cinic diferența dintre partitură și realitate. Oricum, toți (indiferent de unde vin) asumă nota unei compasiuni obștești: se simt sacrificați, deși trăiesc pe perne de limuzină, în fotolii ergonomice sau aliniați la prînzuri de lucru stropite cu vinuri nobile. Partea epicureică a piesei rămîne mereu în culise, departe de ochiul indiscret al presei, la îndemîna unor chelneri tăcuți precum eunucii otomani. De unde sentimentul acesta de jerftă? Pe de o parte, din rutină: nimic nu seamănă mai mult cu o reuniune internațională decît o altă reuniune internațională! Trăind mereu în securitatea unui scenariu repetabil, ajungi să nu mai distingi lunile din calendar și nici măcar ceasurile fiecărei zile. Decorurile se schimbă teatral (mai ales în țări-gazdă non-europene, care supralicitează specificul local), însă fondul se dovedește îngrozitor de monoton: aceleași mape cu inscripția evenimentului (loc, dată, ocazie), aceeași papetărie apretată, cu -bloc-notes și pix, aceleași gagdet-uri high-tech, aparent utile, aceleași șnururi cu badge-ul de identificare… Și mai ales aceleași sticle aseptice cu apă plată, simbol al virtuților ascetice postmoderne.

Apa – odinioară văzută ca element cosmogonic și baptismal – a devenit paravanul neutru al unei cumpătări ipocrit afișate, care trebuie să apară în toate fotografiile oficiale, ca semn că elita lucrătoare, dedicată binelui comun, nu e acolo pentru bairamuri, ci pentru setarea busolei terestre dereglate de vînturile magnetice ale războiului, crizei economice și pericolului de anarhie. În arena publică, toreadorii și gladiatorii fișelor, campionii limbii de lemn, martirii universului vătuit al mecanicii diplomatice se adapă feciorelnic, pentru a-și umezi limbile încleiate de atîtea eforturi, cu gestul periodic al casierei de supermarket care-și plonjează degetul deshidratat în pîntecele unei buretiere vineții. Sticluțele cu apă plată verifică amabilitatea vecinului de scaun, confirmă luciditatea participanților și conferă scenei o notă de austeritate laborioasă, modestă, plină de energie sănătoasă. Fumul gros de trabuc de la Yalta, paharele cu whisky și pozele boierești aparțin unui trecut revolut, politic incorect… 

Teodor Baconschi este diplomat și doctor în antropologie religioasă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Masina intrata in gard, Db mp4 thumbnail png
Accident grav în Dâmbovița. Un șofer pierde controlul și intră direct într-un gard VIDEO
Două persoane au ajuns la spital după ce mașina în care se aflau s-a izbit de un gard. A fost nevoie de descarcerare, întrucât o femeie a rămas captivă între fiarele contorsionate.
microfon ascuns mic shutterstock 2138678309 jpg
Condamnat penal şi obligat la despăgubiri pentru spionarea soţiei. Cum l-a demascat femeia
Un stomatolog din Oradea prins că a montat microfoane în casă şi şi-a interceptat soţia a fost condamnat penal şi obligat la plata unor despăgubiri morale către victima sa.
Oleksiy Danilov FOTO Wkipedia
Ucraina critică propunerea lui Macron ca Rusia să primească garanţii de securitate pentru a încheia războiul
Propunerea preşedintelui francez Emmanuel Macron ca Rusia să primească garanţii de securitate în cadrul unor viitoare negocieri menite să pună capăt războiului din Ucraina a fost primită duminică cu critici puternice la Kiev şi în statele baltice, relatează publicaţia Financial Times.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.