O catedrală a plictiselii

Publicat în Dilema Veche nr. 802 din 4-10 iulie 2019
O catedrală a plictiselii jpeg

Răsfoiam zilele trecute volumul de eseuri al lui Zadie Smith – Feel Free –, răsfoiam înainte și înapoi pescuind bucățile pe care le sărisem la prima citire. Sînt un cititor dezordonat, iar un asemenea volum de eseuri e cîmpul perfect de joacă. Citesc de la coadă la cap, de la mijloc spre înainte, după starea/stările pe care le am pe moment, închid cartea, mă gîndesc la diverse pe traseul întortocheat al zecilor de analogii pe care le face o minte umană, caut nu știu ce detaliu dintr-un tablou anume, ca să mă pierd apoi într-o istorie veche, revin la carte.

Acolo, într-unul din eseurile ei în care vorbește despre Karl Ove Knausgård, Zadie Smith spune că plictiseala pe care o compune norvegianul în romanul său (ăla în șase părți) e o plictiseală barocă. O catedrală a plictiselii, spune ea. „O catedrală a plictiselii“, am repetat în șoaptă, sus, în vîrful patului, într-o duminică leneșă.

Sună perfect, cu ecou, cu reverberații, așa cum se propagă orice sunet într-o catedrală. Dacă plictiselii suverane, cotidianului mărunțel care reușește zi după zi să se strîngă într-un mănunchi viguros de non-fapte i s-ar ridica un monument, acela ar trebui să fie o catedrală. O biserică a plictiselii sună caraghios, iar o moschee a plictiselii pare prea intim. Nu poți să pui temelii unei plictiseli grandioase, desculț, pe covoare persane.

Așa m-am trezit în catedrala plictiselii mele prin care am umblat apoi cu gura căscată de uimire. Oare chiar eu am putut să construiesc așa ceva? Eu am stat în genunchi și am așezat piatră cu piatră podeaua asta răcoroasă, cîmpurile astea cenușii de granit care duc din grandioasa intrare pînă dincolo, spre altar? Am potrivit dală cu dală zile monotone și cenușii de toamnă și de iarnă în care nu mi se întîmpla nimic cu zile leneșe de primăvară-vară în care iar nu mi se în-tîmpla nimic. Am luat-o încet de la intrare, prin marea navă a catedralei, pe lîngă confesionalele pe care tot eu le-am construit, dincolo de transept, spre prezbiteriu și altar. Ce arabescuri în lemnul ăsta afumat, ce volute, crini imperiali, ce amorași grăsuți pe care lemnul vechi de sute de ani a prins deja un luciu cald, ca mierea! Cu dăltița și ciocanul am săpat în lemnul ăsta mirabila poveste a plictiselii mele, a fantasticului anonimat, a non-existenței mele superbe. Cîtă măiestrie la baza marilor coloane de piatră la care am migălit și pe care le-am decorat cu amintiri oarecare din copilărie, pe care le-am împletit în sus cu intrările zilnice la Mega-ul din cartier, cărora le-am făcut apoi volute din ieșirile în cîrciumi în seri parfumate de vară. Ieșirile mele anoste, uitate a doua zi, încoronate, poate, doar de o vagă durere de cap.

În marea orgă a catedralei mele am pus tot ceea ce părea a fi o rupere din plictiseala mea majoră, din oceanul ăsta sărat al monotoniei pe care plutesc cu burta în sus fără să mă chinui; o rotire oarecare a încheieturii mă duce un pic mai departe. Am pus în orga asta tubulatura unor evenimente majore răsărite precum coada rechinilor în oceanul ăla calm de care vorbeam. Numai că, puse laolaltă, toate întîmplările neobișnuite din viața mea au început să cînte în armonie. Au început să cînte Matthäus-Passion – singura piesă a lui Bach care reușește să mă plictisească pînă la lacrimi. N-am făcut nimic.

În altar mi-am dat măsura întregii măiestrii. Cafelele de dimineață, țigările, plata întreținerii, drumul zilnic la muncă și înapoi, enervările zilnice, cărțile citite topite în stări, întîlnirile de-o clipă cu oameni străini, vacanțele din care nu înțeleg nimic, dar de care mi-e dor în clipa în care ajung acasă – toate le-am înmănunchiat într-un nemaivăzut monument, copleșitor. Îl ghicești de cum intri pe poarta monumentală: un portic gotic în jurul căruia am crestat șapte rînduri de brîuri de piatră. Afară, sub acoperișuri, am pus grifonii și garguii care stau de pază. Lipiți cu cele patru labe de zidurile verticale, cu capetele înfiorătoare în jos, cu gurile larg căscate și colții rînjind. Cîinele Pustiului, Dulăul Zilelor În Care Nu Se Întîmplă Nimic, Potaia Eternei Angoase, Zăvodul Orelor Pierdute.

Veniți, intrați. Aici măcar e puțină răcoare. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Încurcături
M-am alipit și eu grupului în care povestea, mai un zîmbet, mai o aluzie, devenise un „poate”.
Zizi și neantul jpeg
Moși, daruri, tradiții
Moș Nicolae e primul din seria Moșilor de iarnă de la noi.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
The most beautiful time of the year... pe bune?!
„Băi, trebuie să mergem să luăm ceva provizii, că vin termitele astea și nu mai găsim nimic! Măcar pîine să avem”.
E cool să postești jpeg
8 secunde
Cît de mult ne afectează toate aceste zgîndăreli emoționale și acele false informații care, sub masca unei cunoașteri, ascund doar un munte de rumeguș?
p 20 Muzeul Taranului Roman WC jpg
Caietul de desene al Ioanei Bătrânu
Studiile adunate în album fac prezente, de altfel, teme dominante ale Muzeului configurat de Horia Bernea şi de echipa lui.
Theodor Pallady jpeg
Miracolul mirării
Pe firmamentul filozofiei europene din veacul 20 au strălucit cel puțin trei gînditoare evreice, ardente și tributare unui inerent „feminism” axiologic
974 21 2 jpg
Școala de arhitectură, ca o citadelă...
Se spune despre arhitectură că reușește să surprindă cu cea mai mare acuratețe spiritul unei epoci
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cu alte cuvinte, dacă Grinch există, există cu siguranță și Moș Crăciun.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.