Necazuri domestice

Publicat în Dilema Veche nr. 800 din 19-25 iunie 2019
Invizibilii jpeg

Bunică-mea era o babetă despre care un adolescent ar spune acum că e ușor dusă cu capul. Mi o amintesc verile, cînd stăteam în lunga vacanță de vară, în Constanța, cum o vedeam diminețile îmbrăcată într-o salopetă albastră, cu o bidinea picurînd de var în mînă. Femeia se trezea înaintea tuturor ca să văruiască fațada casei și apoi se apuca să facă ardei copți. Mirosul de vară, da.

Chestia asta cu văruitul compulsiv probabil că o definește. Văruia casa, copacii de pe stradă; ar fi văruit, probabil, pînă și picioarele scaunelor. Evident că în copilărie n-aveam nici înclinația și nici instrumentele necesare ca să scot ceva psihanalizabil din fixația asta a ei. Era pur și simplu un dat. Așa cum erau ordinele ei milităroase menite să scoată din mine un copil curat, gospodar și prezentabil. Căci, da, trebuia să servesc la un moment dat o liotă de alte babe venite în vizită cu apă rece și șerbet de trandafiri, și să vorbesc perfect tătărește. Trebuia să o însoțesc apoi în vizitele ei de curtoazie, la diverse pomeni și dua-uri, ca ea să mă arate celorlalți ca pe un mîndru exponent tînăr al tradiției, viță cuminte a neamului Iusuf. Trebuia să sufăr în autobuzele în care ne suiam și pe care bunică-mea și le revendica asemenea unui domeniu particular. Se suia și, dacă nu erau locuri pe scaun, se ducea glonț la o tînără victimă nevinovată și-i spunea în tătară că ar trebui să-i dea locul. Nasol, știu. Tot în tătară vorbea cu mine în asemenea locuri publice, iar mie mi se făcea o rușine nemaivăzută că trebuie să vorbesc limba asta străină în văzul tuturor.

În fine, probabil că și mini-traumele astea m-au făcut să urăsc cu patimă orice fel de îndeletnicire gospodărească și șerbetul de trandafiri. Nu-mi place să fac curat, nu-mi place să întind rufe, nu-mi place să șterg praful, să dau cu aspiratorul, să curăț aragaz, cuptor, telecomenzi unsuroase și ce alte obiecte și unghere se mai găsesc printr-o casă. Aș fi zis că e normal că nimeni să nu fie fericit să le facă, dar am auzit de cazuri în care mîndria gospodărească de a freca rosturile faianței cu periuța de dinți strălucește glorios pe un piedestal de feminitate. Cine a mai stat cu cîrpa de praf și spray-ul scoase pe masă și ținute acolo o săptămînă pînă să fie folosite? Nimeni? Nu?

Cu atît mai mult, momentele în care se strică ceva în casă sînt cele care mă scot brutal de pe șine. Toate devin nenorociri de gradul unu: o pată pe tavan, un robinet care picură, o plasă de țînțari care nu se mai închide cum trebuie. Iar, deunăzi, o mașină de spălat care nu mai evacuează apa și nu mai stoarce rufele a înnegrit total cerul semi-senin al existenței mele plicticoase. Pentru că în casă sîntem doi indivizi cu două mîini stîngi. Provenim din familii nepractice care-și umflau degetele atunci cînd voiau să bată un cui. După un scurt consiliu am decis să scoatem mașina aia din interiorul unui dulap care o masca și să vedem ce se întîmplă în spatele ei, la filtru, cum ar veni. Dulapul trebuia demontat ca să iasă mașina. În ciuda inabilității și a lipsei de talent, avem în casă pînă și o șurubelniță electrică. Și ciocan, clești și cuie. Bormașină, nu știu. La jumătatea corvoadei, am realizat că filtrul era totuși în față. Nu l-am putut scoate de tot, iar din el s-a revărsat un șuvoi de apă. L-am închis la loc, am strîns apa. Mă gîndeam deja că va trebui să cumpărăm o mașină nouă, că o să dezmembrăm juma’ de casă, îi inundăm pe vecini și apoi va trebui să ne mutăm în dizgrație.

După opinteli serioase și certuri, am reușit să dezțepenim filtrul. Din el a ieșit un obiect moale ținut între două degete: Ăsta ce e? Mi-am apropiat miopia minus doi la ambii ochi de obiect. Între degetele omului atîrna un chilot mic. Al pisicii, probabil. Cerurile gospodărești s-au luminat din nou, după ce am sărit de încercarea asta. Vom sărbători cu un pahar de vin lîngă o farfurie de paste. Pe care bunica ar fi fericită să știe că le gătesc teribil de bine. Măcar atît. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Belgrad și fiorul balcanic
Și mie mi-a plăcut la Belgrad, am regăsit aici „fiorul balcanic” de care m-am îndrăgostit.
E cool să postești jpeg
Negustorii de timp
„Sistemul politic nu poate gestiona totul în același timp (...) și, în prezent, Europa este foarte ocupată.”
p 20 Leviatan jpg
Pe urmele lui Iov
În Biblie, însă, realul nu se reduce la o lume plană, somnolentă, cufundată în necazuri, în nevoi, în cotidian.
Theodor Pallady jpeg
Prietenii latini ai Bizanțului
Împărțirea tîrzie a Imperiului Roman între Orient și Occident n-a subminat unitatea Bisericii creștine, cel puțin pînă la Marea Schismă din 1054, agravată ulterior prin Cruciada a IV-a și eșecul sinoadelor unioniste de la Ferrara-Florența.
Vake Park, Tbilisi City, Georgia Country, autumn Season 05 jpg
Toamnă tristă
Printre blocurile din cartier, vîntul spulberă frunzele care, din cauza secetei, se amestecă rapid cu praful străzii și cu molozul rezultat în urma nenumăratelor și interminabilelor lucrări la infrastructură.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Școlile din Texas le oferă gratis părinților truse DNA pentru ca copiii acestora să poată fi mai ușor identificați în cazul în care vor fi împușcați sau desfigurați în vreun atentat la școală. Orice, numai să nu interzică armele.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce mai zice gura lumii?
Am dat acest șir nesfîrșit de exemple pentru că alte vieți nu cunosc, dar gura lumii e aceeași pentru toți, iar mie mi-a păsat de ea peste măsură.

Adevarul.ro

Parasutistii comemorati la Jilava FOTO Fundatia Gavrila Ogoranu crop jpg
Cine sunt luptătorii anticomuniști parașutați de SUA în România. Unii au trădat și au trăit cu identități false
Între anii 1951-1953, mai multe avioane militare americane au survolat România ocupată de sovietici, parașutând oameni pregătiți să întărească rezistența anticomunistă.
bautura - sticla vin - mahmureala FOTO 123RF
Cum previi mahmureala. Capcane când bei la o petrecere, ce e interzis și de ce trebuie să mănânci înainte
Cu cât bei mai mult, cu atât starea de mahmureală va fi mai accentuată. Ca să nu ajungi în această situație trebuie să știi ce să consumi, dar mai ales cât. De asemenea, e important să nu amesteci licorile.
rachete patriot
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Medvedev amenință NATO că va deveni o țintă dacă livrează sistemul Patriot Ucrainei
Este a 280-a zi de la începutul războiului în Ucraina. Volodimir Zelenski vorbește din nou despre crearea unui tribunal special pentru judecarea faptelor săvârșite de ruși încă de la anexarea Crimeei din 2014.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.