Bucureştean la volan

Publicat în Dilema Veche nr. 799 din 13-19 iunie 2019
Bucureştean la volan jpeg

Înţelegerea axiomelor care guvernează traficul bucureştean, precum şi a regulilor sale nescrise, este importantă pentru sănătatea psihică a şoferilor tineri, lipsiţi de experienţă, ori a şoferilor pe a căror plăcuţă de înmatriculare apare orice altceva în afară de B sau IF şi care sînt siliţi să participe la traficul din capitala maşinilor. Axiomele sînt doar două şi ele trebuie înţelese fără a fi chestionate în vreun fel, altfel n-ar mai fi axiome.

1) Cînd eşti la volan, ai mereu dreptate.

2) Toţi ceilalţi şoferi sînt mai puţin experimentaţi, prea bătrîni, prea tineri sau, pur şi simplu, femei.

Regulile de bază decurg din acestea şi pot fi grupate în funcţie de situaţiile din trafic. Enunţurile sînt simple şi, uneori, eliptice de prepoziţii sau conjuncţii, astfel încît să fie uşor de memorat de către şoferi. Prioritatea este esenţială. În Bucureşti, berlina acordă prioritate jeep-ului. Jeep-ul acordă prioritate microbuzului care transportă muncitori. Maşina nouă acordă prioritate maşinii vechi. Maşina neagră are prioritate în faţa oricărei alte culori. Maşina cu geamurile colantate are prioritate în faţa maşinilor negre. Motocicliştii au prioritate în faţa oricărui vehicul. Cînd din două benzi rămîne una, cine se opreşte primul e laş. Dacă mergi în coloană, atunci ai dreptul să blochezi intersecţia. Nimeni nu acordă prioritate tramvaiului sau autobuzului, pentru că ele au timp. Orice maşină acordă prioritate taxiului.

Semnalele acustice ale vehiculelor fac traficul mai sigur, însă claxonul, căci despre el este vorba, este un instrument-cheie, a cărui utilizare corespunzătoare necesită ani buni de ucenicie. Cine te claxonează este şofer agresiv. Cel pe care-l claxonezi este periculos, bine că eşti atent în trafic şi eviţi astfel coliziunile. Dacă te-ai claxonat reciproc cu un şofer, atunci disputa se tranşează la semafor, prin deschiderea geamurilor şi rostirea formulelor clasice de politeţe, potrivit uzanţelor. La semafor, cine vede primul culoarea verde claxonează. Dacă eşti blocat şi claxonează unul prelung, e isteric. Dacă eşti blocat şi claxonează doi prelung, înseamnă că poţi claxona şi tu. Un claxon scurt înseamnă solicitarea atenţiei, cu politeţe. Două claxoane scurte înseamnă că nu ar trebui să aibă permis. Claxonul prelung, din mers, înseamnă că şoferul reprezintă pericolul cel mai mare de pe şosele şi ar trebui să predea singur talonul maşinii la prima secţie.

Semnalele luminoase ale maşinilor pot comunica pe multiple paliere semiotice. Esenţial este să ştii că, dacă dă semnal şi nu se bagă, înseamnă că nu ştie să conducă şi ar fi păcat să-l laşi, pentru că te va încurca în următoarele minute. Dacă dă semnal, se bagă şi schimbă banda, dar nu mulţumeşte cu avariile, este nesimţit, nu realizează că l-ai lăsat. Dacă i-ai mulţumit cu avariile şi el nu spune „cu plăcere“ prin aprinderea scurtă a fazei lungi, nu e la nivelul tău. Faza lungă, aprinsă scurt din sens contrar, înseamnă clemenţă. Aprinsă prelung şi dublată de accelerare, înseamnă vorbe grele.

Parcarea este grea şi scumpă în Bucureşti. Uneori imposibilă. Aşa încît ea este guvernată de reguli imuabile, săpate în borduri cu rune de foc. Bordurile se schimbă des, ca atare lucurile importante trebuie ştiute. De exemplu, trebuie înţeles că trotuarele străduţelor sînt parcări. Pietonii circulă oricum pe mijlocul străzilor mici, din cauza cîinilor care se izbesc de porţi, cu furie. Se poate parca şi în intersecţii, dacă se poate lua curba din trei manevre. Dacă parchezi pe linia de tramvai, ai maximum zece minute ca să-ţi rezolvi treaba. Decapotabila poate fi lăsată cu avaria pusă pe Calea Victoriei, pînă îţi iei un snack, nu se supără nimeni. Poţi parca în dreptul porţilor, dacă laşi număr de telefon în parbriz. Dacă ai jeep, poţi parca peste borduri şi trotuare înalte. Dacă ai Bugatti, Maserati, Ferrari sau Lamborghini, poţi parca oriunde, pentru că le faci, oricum, o favoare.

Culorile semafoarelor indică arareori ce ai învăţat pentru examen. În Bucureşti, la galben accelerezi. Dacă, la galben, cel din faţa ta opreşte şi te face să iroseşti ocazia de a traversa intersecţia cu mare viteză şi la risc, atunci este sigur femeie. Verdele văzut de departe, cu strada goală în faţă, înseamnă că trebuie să bagi suta ca să nu se facă galben cînd ai prins 90. Oricum n o să ţi laşi cauciucurile pe şosea. Pe ploaie, cele trei culori ale semaforului sînt una şi aceeaşi, negru, pentru că a picat curentul. Culoarea neagră a semaforului indică faptul că intri în intersecţie cum poţi şi ieşi tot aşa, dacă ai foarte mult noroc.

Pietonii sînt acea pacoste de neevitat în trafic, la fel ca semafoarele. Ei traversează lent şi neatent, cu ochii în telefon, mai ales cînd ai verde intermitent. Pietonii nu au pic de înţelegere pentru automobilişti. Țîşnesc la verde, fără să ia seama că ai intrat pe galben în intersecţie, punîndu-se, cu inconştienţă, în pericol. Pe zebra nesemaforizată, ei traversează non-stop, cu o indolenţă colosală. Bătrînii îşi lasă dinadins coşul pe rotile în urmă, ca să nu-l observi şi să le mai plăteşti o dată roşiile. Pe zebră, bicicliştii au statut de pieton, chiar dacă pedalează. Ei te privesc cu severitate, pentru că poluezi planeta. Automobiliştii care traversează te măsoară cu severitate şi, din privirile lor, îţi dai seama că ştiu precis cîte reguli scrise ai încălcat de cînd te-ai suit, dimineaţa, la volan.

Comportamentul şoferilor bucureşteni este aspru criticat pretutindeni, iar deprinderile din Capitală nu dispar nici în cele mai paşnice orăşele, acolo unde maşinile cu numere de B sau IF claxonează, demarează, coboară geamul şi se bagă la risc, spre stupefacţia localnicilor. Cu toate acestea, nimeni altcineva nu poate cunoaşte acel sentiment de împlinire pe care îl simte bucureşteanul zilnic, atunci cînd, după o oră de zbucium în trafic, în care a reuşit să evite minimum zece coliziuni şi să iasă din trei ambuteiaje riscante, el reuşeşte să parcheze în siguranţă şi să se apuce de lucru. Ori izbăvirea supremă de a găsi liber locul din faţa casei, la întoarcerea de la muncă! Nu există rai fără iad, iar asta o ştie orice bucureştean cu permis auto.

Foto: flickr

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?