O nouă traducere a Bibliei

Publicat în Dilema Veche nr. 801 din 27 iunie – 3 iulie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Obișnuința de a ne raporta solemn la sacru, dar și neobișnuința, din ce în ce mai acută, de a parcurge texte care refuză să fie absorbite pe nerăsuflate în iureșul zilei, țin marile cărți la distanță. Unii amînă răsfoirea lor pentru momente mai tihnite (care se lasă îndelung așteptate!), alții le privesc cu admirația cuvenită lucrurilor intangibile. Sînt, desigur, mulți care consideră că nu-i privește cu nimic existența unor astfel de obiecte înconjurate de o venerație obstinată. Aceasta este, la scară largă, soarta contemporană a Bibliei, a Iliadei și Odiseii, a Dialogurilor lui Platon, a Confesiunilor, a Divinei Comedii și a atîtor alte cărți fundamentale ale omenirii care, în pofida atmosferei generale, stăruie să ne îmbie în straie atrăgătoare, așa cum se cade într-o civilizație a imaginii.

Cazul Bibliei, textul cel mai răspîndit la nivel mondial, se află la răscrucea spiritului vremii cu diferitele cutume locale. La noi, a citi și comenta Biblia nu a fost niciodată curent, deși veacul trecut a cunoscut, începînd cu 1914, data primei ediții sinodale, o serie de traduceri răspîndite în tiraje deloc neglijabile. Însă, pentru practica credinței, textul citit ritual în biserică nu pare a fi reușit să determine o imperioasă nevoie de lectură personală. Sînt preferate, de regulă, ocolișuri pioase, mai accesibile, bine intenționate, dar nu mai puțin diluate. Alteori, textul însuși, abordat frontal, se înfățișează ca un perete de stîncă: fără instrumentele necesare, călătorul rămîne la poalele muntelui sau riscă să nu mai vadă niciodată un luminiș. Iată de ce inițiative inevitabil colective, precum traducerea Bibliei după textul ebraic, sînt mai mult decît binevenite.

Proiectul în curs de realizare în cadrul Colegiului Noua Europă, unde se desfășoară de ani buni un seminar de cercetare pe texte biblice, a dat deja roade exemplare: Geneza, Exodul și Leviticul, apărute în splendide condiții grafice la Editura Humanitas în 2018 și 2019. Ceea ce impune, de la prima vedere, echipa coordonată de doamnele profesoare Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu este caracterul său ecumenic. Cei care s-au angajat într-o astfel de curajoasă întreprindere de fidelitate față de textul inspirat al Scripturii sînt ebraiști, specialiști în studiul Vechiului Testament și în traducerile românești ale Bibliei: Melania Bădic, Emanuel Conțac, Octavian Florescu, Victor-Lucian Georgescu, Cristinel Iatan, Alexandru Mihăilă, Delia Mihăilă, Ovidiu Pietrăreanu, Tarciziu-Hristofor Șerban, Siviu Tatu, Cătălin Vatamanu. Fiecare dintre ei aduce în demersul comun virtuțile propriei tradiții, precizia termenilor și claritatea, poeticitatea, conotațiile liturgice, încărcătura semantică istorică. Rezultatul este mai mult decît convingător: un text românesc fluent, fără să fie sărăcit prin excese moderne; bogat, fără să ajungă obscur prin aglutinări de arhaisme; expresiv și înnoit, fără să ezite să folosească, atunci cînd poate, experiența reușitelor literare anterioare. Și pentru că vorbeam de instrumentele necesare urcușului, dacă ar fi să apelăm la această metaforă a lecturii, sau ale navigării prin „oceanul biblic“ – o imagine nu mai puțin clasică –, trebuie să mulțumim echipei de traducători pentru excepționalul aparat de note și comentarii. În cultura noastră modernă este un demers unic, care distilează înspăimîntătoarea erudiție a studiilor vechi-testamentare și o face să vină salutar în întîmpinarea unui cititor atent și curios. Sînt părți care se adresează celor mai exigenți dintre noi, de pildă referințele la tradiția textuală, fragmentele de la Qumran, constituirea canonului, diferențele dintre textul masoretic și cel al Septuagintei, însă prezentările introductive generale și, mai ales, cheile de lectură istorică și teologică oferă tuturor accesul sigur într-o astfel de lume.

Proaspătă și totodată impregnată de savoarea și modulațiile tradiției, această nouă traducere a Vechiului Testament merită cu adevărat citită și studiată. După experiența reușită a ediției românești a Septuagintei, proiect susținut tot de Colegiul Noua Europă, Biblia după textul ebraic are toate șansele să devină una dintre împlinirile de seamă ale timpului nostru, adresîndu-se deopotrivă celor ce cred în inspirația divină a textului și celor care îl recunosc doar ca pe „marele cod“ al culturii europene. 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.