O nouă traducere a Bibliei

Publicat în Dilema Veche nr. 801 din 27 iunie – 3 iulie 2019
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg

Obișnuința de a ne raporta solemn la sacru, dar și neobișnuința, din ce în ce mai acută, de a parcurge texte care refuză să fie absorbite pe nerăsuflate în iureșul zilei, țin marile cărți la distanță. Unii amînă răsfoirea lor pentru momente mai tihnite (care se lasă îndelung așteptate!), alții le privesc cu admirația cuvenită lucrurilor intangibile. Sînt, desigur, mulți care consideră că nu-i privește cu nimic existența unor astfel de obiecte înconjurate de o venerație obstinată. Aceasta este, la scară largă, soarta contemporană a Bibliei, a Iliadei și Odiseii, a Dialogurilor lui Platon, a Confesiunilor, a Divinei Comedii și a atîtor alte cărți fundamentale ale omenirii care, în pofida atmosferei generale, stăruie să ne îmbie în straie atrăgătoare, așa cum se cade într-o civilizație a imaginii.

Cazul Bibliei, textul cel mai răspîndit la nivel mondial, se află la răscrucea spiritului vremii cu diferitele cutume locale. La noi, a citi și comenta Biblia nu a fost niciodată curent, deși veacul trecut a cunoscut, începînd cu 1914, data primei ediții sinodale, o serie de traduceri răspîndite în tiraje deloc neglijabile. Însă, pentru practica credinței, textul citit ritual în biserică nu pare a fi reușit să determine o imperioasă nevoie de lectură personală. Sînt preferate, de regulă, ocolișuri pioase, mai accesibile, bine intenționate, dar nu mai puțin diluate. Alteori, textul însuși, abordat frontal, se înfățișează ca un perete de stîncă: fără instrumentele necesare, călătorul rămîne la poalele muntelui sau riscă să nu mai vadă niciodată un luminiș. Iată de ce inițiative inevitabil colective, precum traducerea Bibliei după textul ebraic, sînt mai mult decît binevenite.

Proiectul în curs de realizare în cadrul Colegiului Noua Europă, unde se desfășoară de ani buni un seminar de cercetare pe texte biblice, a dat deja roade exemplare: Geneza, Exodul și Leviticul, apărute în splendide condiții grafice la Editura Humanitas în 2018 și 2019. Ceea ce impune, de la prima vedere, echipa coordonată de doamnele profesoare Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu este caracterul său ecumenic. Cei care s-au angajat într-o astfel de curajoasă întreprindere de fidelitate față de textul inspirat al Scripturii sînt ebraiști, specialiști în studiul Vechiului Testament și în traducerile românești ale Bibliei: Melania Bădic, Emanuel Conțac, Octavian Florescu, Victor-Lucian Georgescu, Cristinel Iatan, Alexandru Mihăilă, Delia Mihăilă, Ovidiu Pietrăreanu, Tarciziu-Hristofor Șerban, Siviu Tatu, Cătălin Vatamanu. Fiecare dintre ei aduce în demersul comun virtuțile propriei tradiții, precizia termenilor și claritatea, poeticitatea, conotațiile liturgice, încărcătura semantică istorică. Rezultatul este mai mult decît convingător: un text românesc fluent, fără să fie sărăcit prin excese moderne; bogat, fără să ajungă obscur prin aglutinări de arhaisme; expresiv și înnoit, fără să ezite să folosească, atunci cînd poate, experiența reușitelor literare anterioare. Și pentru că vorbeam de instrumentele necesare urcușului, dacă ar fi să apelăm la această metaforă a lecturii, sau ale navigării prin „oceanul biblic“ – o imagine nu mai puțin clasică –, trebuie să mulțumim echipei de traducători pentru excepționalul aparat de note și comentarii. În cultura noastră modernă este un demers unic, care distilează înspăimîntătoarea erudiție a studiilor vechi-testamentare și o face să vină salutar în întîmpinarea unui cititor atent și curios. Sînt părți care se adresează celor mai exigenți dintre noi, de pildă referințele la tradiția textuală, fragmentele de la Qumran, constituirea canonului, diferențele dintre textul masoretic și cel al Septuagintei, însă prezentările introductive generale și, mai ales, cheile de lectură istorică și teologică oferă tuturor accesul sigur într-o astfel de lume.

Proaspătă și totodată impregnată de savoarea și modulațiile tradiției, această nouă traducere a Vechiului Testament merită cu adevărat citită și studiată. După experiența reușită a ediției românești a Septuagintei, proiect susținut tot de Colegiul Noua Europă, Biblia după textul ebraic are toate șansele să devină una dintre împlinirile de seamă ale timpului nostru, adresîndu-se deopotrivă celor ce cred în inspirația divină a textului și celor care îl recunosc doar ca pe „marele cod“ al culturii europene. 

Bogdan Tătaru-Cazaban este cercetător în istoria religiilor.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.