Stai

Publicat în Dilema Veche nr. 799 din 13-19 iunie 2019
Invizibilii jpeg

Ia oprește-te un pic. Respiră. Dă-mi să mă uit puțin în ochii tăi, albaștri-verzi odinioară, cenușii acum. Mă întreb de ceva timp unde ai plecat deja, deși ești încă aici, între noi, bem un vin împreună, dar tu ai dat prezentul în spate cu vreo patruzeci de ani și crezi că sînt încă un copil. În mintea ta sînt încă dependentă de tine, de banii de buzunar, deși nu înțelegi unde dispar atîta timp și nu ții minte unde plec.

Încă îmi iei mîna mea în mîna ta, ca atunci cînd eram mică. Mîna ta e acum fragilă și foarte moale, cu pielea fină ca pergamentul, îți simt oasele sub carnea împuținată, le simți și tu pe ale mele, sînt vii și vibrează, ale tale s-au cumințit, miros a moarte, băi, bunicule. Îmi pipăi palma, degetele – distala, mediala, proximala –, apoi ne măsurăm mușchii bicepșilor și ne lăudăm unul pe celălalt – ca în copilărie. Uite, zici, și încordezi un braț slab pe care se ridică gîlma mică, funiile înnodate lax ale cărnii tale obosite. „Ooo“, zic eu, a admirație, și pipăi cu două degete, arătătorul și opozabilul, „ooo“, zic admirativ și tu mă crezi.

Mă întreb, ori de cîte ori ne vedem, unde naiba pleci. Căci de fiecare dată te găsesc mai departe. Cum poți să pleci în halul ăsta în timp ce stai între noi, mă întreb. Conversațiile noastre zgomotoase nici măcar nu mai ajung la tine, stai acolo și zîmbești enigmatic și nu mai înțelegi nimic. Amesteci trecutul cu tot ce se întîmplă acum, soft-ul tău e prăjit, nu mai știi exact cine ce a făcut, dar ții să povestești uneori, iar ai tăi te ascultă cu deferență și uneori cu atîta tristețe.

Mă trimiți violent într-un trecut în care tu erai în putere și eu eram un copil. Mă faci să-mi dau seama că m-ați asasinat cu grija voastră, cu delicatețea, cu măsluitul realităților în așa fel încît, atunci cînd am scăpat de dragostea voastră imediată, m-a copleșit lumea. Am muncit de trei-patru-opt ori mai mult să înghit ca un haplea și să procesez tristeți, nedreptăți, relații, beții, aventuri și trădări pentru care n-am fost pregătită. Am crescut în ghetoul sentimental al dragostei voastre și m-am rupt în zece mii de bucăți imediat ce am scăpat de acolo.

Păi, ce facem, băi, bunicule? Ce mai poți să faci atunci cînd ne vedem, în afară de a-mi arunca în poală lucrările mele de la artimetică din clasa întîi? „Uite, aici ți-a dat învățătoarea minus zece, că ai scris 8 și apoi ai corectat peste și ai scris 9 atît de apăsat, că s-a găurit foaia.“ Sau compunerile dintr-a cincea? Pe care le păstrezi îngălbenite în biblioteca aia anacronică a ta care stă să crape sub greutatea dicționarelor, a lui Coteanu și a lui Solomon Marcus? Și să mă lauzi că eram deșteaptă și fină ca un arc minuscul de ceas? Nu mai sînt de mult așa, dar cuvintele tale îmi plac. Atunci cînd stăm pur și simplu unul lîngă celălalt facem literatură doar cu prezența noastră, bunicule.

Mă întreb unde ți se întunecă mintea atunci cînd stai cu orele și te uiți într-un punct fix, pe lîngă tine curge lume vie și te văd cufundat în smîrcuri din ce în ce mai tulburi. Noi sîntem aici, tu deja acolo și asta doare mai tare ca atunci cînd ți-a murit motanul ăla portocaliu. Era bătrîn, ca tine. Privea și el în gol ca tine, mînca minimal și foarte încet, ca tine. Iubeai motanul ăla bătrîn și urduros, iar moartea lui eu am luat-o personal, să știi. Nu știu și nu vreau să știu ce ai făcut tu și ce o fi însemnat asta pentru tine. Dar te văd acceptînd cu delicatețea ta decrepită motanul ăstălalt proaspăt, negru ca tăciunele, care umple de viață casa voastră încremenită. Are blana lucioasă ca focile, e numai mușchi și nerv și fibră, te mușcă de degetele de la picioare la cinci dimineața și tu îl accepți ca pe un ghiveci nou cu mușcate, ca pe o vrăbiuță din cele pe care le iubești atît, ca pe o fatalitate simpatică.

Mă întreb unde aluneci așa neîncetat și de ce; atunci cînd sîntem împreună, am întotdeauna 10 ani. Mă văd prin ochii tăi cenușii și mă iubesc deja. Nu mă iubesc acum, mă iubesc atunci, dar tot e un pas înainte. Nu știu, mai stai puțin pe aici, căci poate o să înaintăm împreună spre 15-20-30-40 de ani, poate uităm de motanul ăla portocaliu care ne-a frînt inimile, poate, fir-ar al naibii, întinerim. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Serghei Lavrov FOTO EPA-EFE
Rusia acuză Washingtonul că foloseşte Ucraina drept „instrument de război“ și că şi-a subordonat întregul Occident colectiv
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat luni Washingtonul că foloseşte Ucraina ca „instrument de război“ împotriva Rusiei și că şi-a subordonat întregul Occident colectiv, comparând planul cu acţiunea Germaniei împotriva URSS în al Doilea Război Mondial, relatează agenţia EFE.
Tudor Chirilă (1) jpg
Tudor Chirilă, operat în Germania. Artistul a fost diagnosticat cu edem pe corzile vocale
Problemele de sănătate ale lui Tudor Chirilă au revenit. Artistul a fost în pericol să-și piardă vocea și în 2015, iar acum a fost nevoit să se opereze.
Vladimir Putin FOTO Shutterstock
Putin a lăsat liderii lumii fără opțiuni: o pledoarie pentru schimbarea regimului de la Kremlin
Discursul liderului de la Kremlin cu ocazia ceremoniei dedicată anexării unor regiuni din Ucraina pledează în favoarea necesității schimbării de regim la Moscova, scrie jurnalistul David Rothkopf.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia